Director de creație, publicitar cu normă întreagă, antreprenor, însă dincolo de toate aceste „pălării“ profesionale, este familist convins, o persoană cu un simț al umorului foarte ascuțit, și, nu în ultimul rând, soțul „Doamnei Amalia“. Dacă, de obicei, suntem obișnuiți să o avem în prim-plan pe partenera sa de viață, astăzi, Răzvan Vasilescu este protagonistul rubricii #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de pe paginadepsihologie.ro.
Cum este să fii soțul doamnei Amalia?
Nu știu. Încă descopăr. Până acum un an și jumătate eram recomnadat ca „soțul Amaliei Năstase“. De când cu vlogul de cooking care nu e despre cooking, am devenit „soțul lu’ Doamna Amalia“, deci încă e ceva nou pentru mine! [râde] Glumesc și nu chiar. Adevărul este că noi avem un tip de relație, încă de la începuturile noastre, în care ne descoperim și redescoperim continuu. Diferențele dintre noi au fost întotdeauna completările dintre noi. Și asta a determinat o reinventare permanentă a relației noastre, a experiențelor pe care le trăim și a modului în care ne dezvoltăm viața de familie. Pe scurt, nu ne plictisim niciodată. Ne determinăm unul pe celălalt să încercăm lucruri noi, să abordăm provocări pe care altfel nu le-am fi încercat, să ieșim mereu din zona de confort. De asta, nu cred că aș putea sa mă încadrez într-un rol anume, cum nu aș putea defini relația noastră într-o tipologie anume. Ce să facem, suntem unici! [râde]
Când să ne așteptăm să joci rolul principal în vlogul „Doamna Amalia“?
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Mai principal decât este acum, nu va exista. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu în lumina reflectoarelor. De asta și majoritatea evenimentelor și aparițiilor Amaliei sunt fără mine. PR-ul din familie și din business este la Amalia. Prefer zona din spate în care pot să creez, să construiesc o strategie, sau să gândesc o poziționare. Cu toată exuberanța mea, sunt un om timid, care funcționează mult mai bine în cochilia sa. Apariția mea în vlog a făcut parte din ce spuneam mai sus și a fost o ieșire din zona de confort și cred că unde sunt acum e suficient. Concluzie, vorba americanului: „Never the bride, always the bridesmaid“!
Te-ai gândit să alegi o carieră artistică, dat fiind umorul pe care îl posezi?
Mulțumesc mult pentru aprecieri! Când eram mic mi-ar fi plăcut o carieră de actor, dar ulterior am descoperit înclinații către altă zonă artistică, care mi-a oferit și îmi oferă satisfacții și împliniri mult mai mari: scrisul. Iar aici, cel mai greu mi se pare să scrii comedie, nu știu de ce. Și nici asta nu am prea încercat. Astfel, dacă nici măcar comedie nu scriu, cu siguranță nu aș vrea să urmez un drum în direcția asta. Pentru mine umorul nu poate fi decât spontan, natural, conjunctural și antrenat de partenerii cu care am dialog.
Întrebarea ce stă pe buzele publicului care urmărește vlogul este următoarea: „au intrat banii de la YouTube“?
Păi normal, de unde atâta bogăție? O să râdeți, dar am fost acuzați că ne lăudam cu vacanțe exotice când am avut episod cu green screen în spate, sau când am pozat pe Instagram cu euro de jucărie. Încă așteptăm banii ăia mulți de la YouTube, dar sincer și sutele de mii de euro care au venit până acum de la YouTube, ne-au ajutat puțin. Nu mult. Puțin. Vorba lu’ Doamna Amalia: „nu mai fiți mă săraci, luați bani de la YouTube!“
Cum arată relația pe care o ai cu mama ta?
În mare, foarte bine! Dar, iar, vorba americanului: „take it with a pinch of salt“. Adică, e ca la Instagram: nu trebuie să crezi tot ce vezi. Este normal că mai avem și am avut și noi divergențe. Pentru că nimic nu este perfect. Dar, zi de zi, avem o relație foarte bună. Pe termen lung, și eu am nevoie de terapie. [râde] Suntem foarte apropiați, vorbim des, râdem, glumim, ne certăm, ne iubim, ne contrazicem. E o relație la care lucrăm continuu: eu cu ea, ea cu mine, eu cu mine.
Ce nu poți tolera în relația de cuplu?
Secretele. Mi se pare că momentul în care în cuplu apar secretele, relația este la final. Secretele cred că reprezintă cea mai mare formă a minciunii și dispariția comunicării, a încrederii și a intimității. Cea mai adâncă formă de egoism, pentru că secretele nu afectează doar relația dintre soț și soție, ci întreaga familie. Secretele atrag după sine desconsiderarea, orgoliile și individualitatea. Iar individualitatea în cuplu e un paradox.
Sex pe întuneric sau cu lumina aprinsă?
Niciodată pe întuneric! V-am spus că nu îmi plac secretele! Iar o femeie superbă precum Amalia, trebuie admirată cu orice ocazie.
Care este cel mai bun sfat de parenting pe care l-ai primit vreodată?
℗PUBLICITATE
Nu este unul pe care l-am primit, ci unul pe care l-am descoperit: prieten, prieten, dar părinte. Cred că niciodată nu trebuie să uităm că dincolo de orice, avem cea mai mare responsabilitate: copii noștri au nevoie de iubire și de îndrumare. E ca la super eroi: „With great power comes great responsibility“. Și poți să iubești și ca prieten și ca părinte, dar îi poți îndruma doar ca părinte. Îndrumarea nu înseamnă impunere, ci ponderare. Și asta cred că e cea mai grea misiune: să ne putem pondera noi, ca să îi putem pondera pe ei. Să îi învățăm să aleagă. Să îi învățăm să gândească singuri. Să îi învățăm ce nu am învățat noi.
Care este cea mai mare grozăvie făcută în copilărie?
Cred că aveam vreo opt ani. Singur acasă, mă uitam la televizor la Fram (ursul polar). Tocmai se terminase scena cu trapezul. În diagonală cu televizorul, într-unul din colțurile sufrageriei, lângă fereastră, două bare de metal care susțineau trei policioare de sticlă pe care erau așezate bibelouri. Perdeaua ferestrei avea un cordon cu care se puteau trage draperiile și care era ideal pentru un număr la trapez. Am pus un picior pe una din bare, am prins cordonul, și am încercat să mă balansez. Policioarele au căzut, bibelourile au devenit cioburi iar una din bare s-a înfipt în televizor. Pot spune că numărul mi-a reușit: am făcut circ.
Ce te deranjează, cel mai mult, în mediul online?
Lipsa de asertivitate. Ura gratuită. Ușurința cu care oamenii se pot ataca între ei, fără a avea un motiv sau un argument. Doar pentru că pot. Și nu contează dacă subiectul este despre copii, despre moarte sau despre păreri politice. Indiferent de nivelul de educație, să nu realizezi că poți răni un om prin cuvintele neargumentate pe care le arunci, mi se pare un gest criminal. Fenomenul de bullying este înfiorător în mediul online actual.
Care este festivalul de care îți este cel mai dor și abia aștepți să mergi?
Rock Werchter. Cele mai multe amintiri și experiențe de aici sunt. Vreo 6-7 ani în care am participat și care ne-au încărcat creativ, pozitiv și emoțional. Să nu mai pun faptul că în ultimul an în care am fost, a venit și Alessia cu noi (fata cea mare). Deci, festivalul nostru de suflet.
Cum arată o ceartă în cuplul vostru?
La noi certurile sunt debate-uri. Dacă avem păreri diferite despre un subiect sau o situație, ajungem sa discutăm (cu argumente) până târziu în noapte și în final să ne enervăm că iar ne culcăm târziu. Noi nu ne certăm, filozofăm. În halul ăsta suntem.
Care este animalul de care îți este cel mai teamă?
Deși poate fi un răspuns previzibil, omul. Mai feroce, mai imprevizibil și mai înșelător ca omul, nu cred că există în regn. Știu, și am învățat că fiecare ne purtăm traumele, fricile, dramele și anxietățile, dar totodată am învățat că fiecare suntem responsabili să ni le descoperim și să ni le rezolvăm, nu să îi facem responsabili pe cei din jur.
Mașină, motor, sau bicicletă? Ce mijloc de transport preferi?
Mașina. Motor nu am voie, nu e așa, Amalia? Iar bicicletă am tot încercat, dar nu m-au convins străzile din București să continui.
Cum ar arăta o declarație de dragoste pentru „doamna Amalia“?
„Te iubesc“ e la ordinea zilei la noi. Dar declarațiile mele către ea sunt de obicei poezii. Pe care i le compun fie la ocazii (unde i le pun și pe Instagram), fie la non-ocazii, când îi compun, i le tipăresc pe hârtie și i le las pe laptop, sau pe noptieră.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
