Skip to content

Arta de a iubi, Erich Fromm

De ce e relevant?

Erich Fromm este unul dintre cei mai importanți psihologi ai secolului trecut, cunoscut pentru teoriile sale despre condiția ființei umane în societate. Fromm considera că oamenii au două nevoi fundamentale care le ghidează alegerile și existența în lume: nevoia de libertate și nevoia de apartenență, iar principalul nostru motiv de anxietate se datorează sentimentului de a fi separați de lume, de natură și de ceilalți. Din acest motiv, Fromm susținea că singurul lucru care ne poate menține sănătoși, din punct de vedere psihologic, este să învățăm să iubim așa cum am deprinde o artă. El vorbește despre iubire nu într-un mod idealizat și abstract, ci într-un mod practic și realist, descriind nu doar iubirea romantică sau erotică, ci și iubirea de Dumnezeu, iubirea părintească, cea fraternă și iubirea de sine. 

De ce ai citi-o tu?

Dincolo de modelele de iubire pe care le avem la îndemână în viața noastră de zi cu zi, majoritatea referințelor despre iubire pe care le avem în lumea modernă provin din reprezentările din filme, povești și, mai nou, rețelele de socializare. Însă Fromm considera că suntem expuși la un model de iubire infantilă, de tipul „sunt iubit pentru că sunt iubit“ sau „te iubesc pentru că am nevoie de tine“, spre deosebire de iubirea matură, care spune „sunt iubit pentru că iubesc“ sau „am nevoie de tine pentru că te iubesc“. Astfel, Fromm definea iubirea drept „preocuparea activă pentru viața și dezvoltarea a ceea ce iubim“ și credea cu tărie în capacitatea noastră, ca ființe umane, de a deveni conștienți și abili în arta de a iubi. 

Citate care mi-au trezit curiozitatea:

„În mod paradoxal, abilitatea de a fi singuri este condiția care stă la baza abilității de a iubi.“

„Iubirea este o decizie, este o judecată, este o promisiune. Dacă iubirea ar fi doar un sentiment, nu ar exista nicio bază pentru promisiunea de a ne iubi unii pe alții o eternitate. Un sentiment apare și poate dispărea. Cum pot să judec că va rămâne pentru totdeauna, dacă acțiunile mele nu includ judecată și decizie?“

„Iubirea nu este ceva natural. Ea necesită mai degrabă disciplină, concentrare, răbdare, credință și depășirea narcisismului. Nu este un sentiment, este o practică.“

Inteligența erotică și Regândirea infidelității, Esther Perel

De ce e relevantă?

Esther Perel este una dintre cele mai originale și puternice voci atunci când ne gândim la relații și terapie de cuplu. Esther s-a format în terapia de familie sub îndrumarea lui Salvador Minuchin, însă, de-a lungul anilor, experiența din cabinet și curiozitatea care o definește au făcut-o să-și lărgească perspectiva și modul de a profesa atât în practica privată, cât și în afara ei. De la apariția primei sale cărți, Inteligența erotică, Perel a devenit un reper mai ales pentru modul în care facilitează și normalizează ideea de a merge la terapie de cuplu prin modul în care face vizibilă toată munca sa publicului larg, de la interviurile și prezentările pe care le oferă la articolele și cărțile pe care le scrie la podcasturile și TED talkurile sale virale.

De ce le-ai citi-o tu?

Dacă ai avut vreo curiozitate în a citi despre cupluri și relațiile romantice, sigur ai dat în căutările tale peste cărțile, înregistrările, articolele sau podcasturile lui Esther Perel. În cazul în care nu ai făcut-o, printre motivele pentru care să o muți în lista de priorități ar fi: autenticitatea și blândețea cu care comunică; claritatea mesajelor pe care le transmite; abilitatea de a pune în forme simple și ușor de înțeles subiecte delicate sau tabu; naturalețea cu care normalizează experiențe dureroase ascunse de credințe bazate pe frică sau rușine; curiozitatea lipsită de judecată; vasta sa experiență și sete de cunoaștere și capacitatea sa extraordinară de a prezenta o situație specifică în așa fel încât să fie profund umană și reprezentativă, într-o măsură sau alta, pentru fiecare dintre noi.

Citate care mi-au trezit curiozitatea:

„Iubirea se bazează pe doi piloni: abandonare și autonomie. Nevoia noastă pentru conexiune există doar alături de nevoia noastră pentru separare.“ (Inteligența erotică)

„Marea iluzie a angajamentului pentru iubire este aceea că avem credința că partenerii noștri ne aparțin. Adevărul este că faptul că sunt ființe separate de noi este un fapt inatacabil și misterul lor este, pentru totdeauna, dincolo de capacitatea noastră de a-l surprinde în totalitate. De îndată ce începem să conștientizăm acest lucru, dorința susținută devine o posibilitate reală. Pentru mine este remarcabil cum anume o amenințare subită a status quo-ului (o infidelitate, infatuare, o absență prelungită sau chiar o ceartă bună) poate aprinde, dintr-o dată, dorința. Nu există nimic asemănător fricii de pierdere pentru a face ca acei vechi pantofi să pară noi din nou.“ (Inteligența erotică)

„Partenerii noștri nu ne aparțin; sunt doar împrumutați, cu opțiunea de a-i reînnoi – sau nu. A fi conștienți de faptul că i-am putea pierde nu trebuie să submineze angajamentul nostru, ci, mai degrabă, ne împuternicește în a avea un angajament activ, pe care cuplurile în relații de lungă durată îl pierd adesea. Realizarea că persoanele pe care le iubim ne rămân mereu întrucâtva necunoscute ar trebui să ne zdruncine complacerea în cel mai pozitiv sens.“ (Regândirea infidelității)

„Deoarece eu cred că poate ieși ceva bun dintr-o criză a infidelității, sunt adesea întrebată: «Deci, tu ai recomanda o aventură unui cuplu în dificultate?» Răspunsul meu? Multe persoane au experiențe pozitive și schimbătoare de perspectivă asupra vieții, care vin la pachet cu un diagnostic de boală terminală. Dar nu aș recomanda mai mult o infidelitate decât aș recomanda să faci cancer.“ (Regândirea infidelității)

Cum să ne gândim mai mult la sex, Alain de Botton

De ce e relevant?

℗PUBLICITATE



Alain De Botton este filosof, însă nu este genul de filosof pe care îl poți citi doar dacă mai înainte citești alți cinci filosofi care scriu despre ce a vrut să scrie el de fapt. Dimpotrivă. Botton este de părere că educația nu se încheie la școală și educația informală pe toată durata vieții ne poate ajuta să gestionăm și să navigăm marile necunoscute ale existenței, abordând temele cele mai controversate (de la religie la statut social, la educație, la iubire, la sexualitate ș.a.m.d.) în moduri directe, firești și clare. 

De ce ai citi-o tu?

Modul în care ne gândim la sex nu este mereu în acord cu modul în care vorbim despre sex sau facem sex. Botton adresează în această carte, într-un mod inteligent, dar și amuzant în aceeași măsură, teme ca senzualitatea, atracția, infidelitatea, impotența sau pornografia. Există atât de multe credințe, emoții, mituri, prejudecăți și tabuuri despre sexualitate, încât uneori alegem să ne comportăm ca și cum ne raportăm cu toții la același lucru atunci când vorbim despre sex, tocmai pentru a nu zgândări normele sociale, religioase, tradiționaliste, dar mai ales fanteziile ascunse, rușinoase și profund intime care ar destructura imaginea rațională pe care o avem despre noi sau despre celălalt la un moment dat, dar care, trecute sub tăcere, riscă să ne împiedice din a ne bucura de relații intime și autentice în toată complexitatea lor. 

Citate care mi-au trezit curiozitatea:

„Fără sex am fi periculos de invulnerabili. Am putea crede că nu suntem ridicoli. Nu am cunoaște nici respingerea, nici umilința la un nivel atât de intim.“

„Printr-un consens copleșitor, cultura noastră localizează principala dificultate a relațiilor ca fiind găsirea persoanei «potrivite» mai degrabă decât în a ști cum să iubești o ființă umană reală – și anume, mai degrabă necesar de nepotrivită.“

„Ne deranjează sexul, întrucât este în mod fundamental o forță perturbatoare, copleșitoare și dementă, în puternic dezacord cu majoritatea ambițiilor noastre și cu totul incapabilă de a fi integrată în mod discret într-o societate civilizată.“

„Cu cât analizăm mai îndeaproape ceea ce considerăm a fi «sexy», cu atât mai clar realizăm că erotismul este sentimentul de entuziasm pe care îl experimentăm atunci când găsim o altă ființă umană care ne împărtășește valorile și același sens al existenței.“

Ghidul căsniciei, Harriet Lerner

De ce e relevantă?

Harriet Lerner este una dintre cele mai cunoscute voci atunci când vorbim despre modul în care a adus împreună psihoterapia familiei cu abordările feminismului în psihologie, dar mai ales pentru publicațiile prin care și-a propus să traducă teorii complexe în versiuni accesibile și utile pentru publicul larg, ceea ce a și reușit. 

De ce ai citi-o tu?

Există, în momentul de față, o infinitate de resurse de tip „ajută-te singur“ atunci când vine vorba de relații, parenting sau dezvoltare personală. Unele dintre ele prezintă într-un mod reducționist o serie de pași pe care, dacă-i urmezi ca la carte, vei atinge perfecțiunea în relația cu partenerul, cu copilul sau cu părintele. Acesta a fost motivul pentru care am ocolit această carte vreme de câțiva ani din momentul în care am cumpărat-o: „nu încă o carte cu sfaturi despre «cum să»!“, mi-am spus eu atunci. Putea să rămână mult timp uitată pe raft, dacă o conjunctură de împrejurări nu m-ar fi împins spre lectură și, odată începută, nu am putut să o las din mână. Este adevărat: nu spune un adevăr necunoscut nouă. Oricum, știm și noi cam toate lucrurile pe care ar fi bine, ca să nu spun că „ar trebui“ să le facem. Dificultatea nu e întotdeauna în a le ști, ci în a reuși să găsim modalități potrivite nouă de a le aplica și a le face să fie funcționale în viața noastră de zi cu zi și cred că acesta este extraordinarul merit a lui Lerner. Faptul că ia subiecte grele și le compartimentalizează prin cunoștințe științifice, exemple practice din munca sau din viața sa, exerciții de imaginație și, mai ales, realism – nu putem face totul, nu tot timpul și nu dintr-o dată. Dar dacă din 100 de recomandări rezonăm cu 50, simțim că avem nevoie de 30 dintre ele, prioritizăm 15 și facem 5, deja suntem cu câțiva pași mai departe de 0 și mai aproape de 100. Și așa cum un rău nu vine niciodată singur, și o alegere bună cheamă după sine o altă alegere bună. 

Citate care mi-au trezit curiozitatea:

„Cea mai puternică relație este aceea între doi oameni care pot să trăiască unul fără celălalt, dar nu vor să o facă.“

„ […] apropierea nu trebuie să fie confundată cu asemănarea […].“

„Dacă doar am asculta cu acceași pasiune cu care vrem să fim auziți…“

„Dacă e să rămâneți cu o singură idee din această carte, mi-aș dori să fie aceasta: nimeni nu poate supraviețui într-o căsnicie (cel puțin nu în mod fericit) dacă se simte mai judecat decât admirat.“

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0