Relația cu bunicii oferă resurse neprețuite copilului: o iubire cu totul specială, timp, disponibilitate, atenție, blândețe, clipe de răsfăț și… clătite umplute cu dulceață de casă.
„Iubito, este deja a treia prăjitură, te roagă tati să faci o pauză înainte de următoarea, să dăm puțin timp burticii să digere, înainte de a apărea durerile.“
„Ei, lasă acum copilul să-și facă pofta, că doar e sărbătoare! Și n-a mai venit la buni acasă de săptămâni întregi. Mănâncă, puiule, câte prăjituri vrei, că nu vine nicio durere, lasă-l pe taică-tu, că a uitat cum înfuleca câte jumătate de platou când era mic și nu mai pățea nimic!“
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Tati respiră adânc, reamintindu-și că și-a promis să nu transforme vizita la bunici într-o lecție despre nutriție sănătoasă și rolul limitelor în dezvoltarea copiilor. O oră și cinci prăjituri mai încolo, aceeași bunică, observând cum „puiul“ răstoarnă casa cu fundu-n sus, bombăne nemulțumită despre cum „copiii din ziua de astăzi nu mai știu de reguli și rușine“, iar „părinții din prezent își lasă copiii să li se suie în cap, că așa e pe modern“.
Sună familiar? Sunt situații prezente adesea în dinamicile complicate ale familiilor extinse, în care tensiuni, conflicte și dureri mocnite pot călători nederanjate, din generație în generație. Adultul făcut sandviș între cele două părți atât de puternice ale identității sale, cea de fiu sau fiică a părintelui senior și cea de mamă sau tată a propriului copil, are adeseori mult de așezat, astfel încât relația bunic-nepot/nepoată să primească o șansă reală pentru a se dezvolta sănătos și armonios.
De ce cotează atât de mult conexiunile bunici-nepoți
Studiile afirmă fără tăgadă că, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, prezența bunicilor în viața nepoților aduce beneficii de necontestat: o altă sursă de iubire necondiționată pentru copil, în afara părinților săi; sprijin în educație; practici de îngrijire cultivate organic și sănătos (de exemplu, mâncare gătită în casă, copii legănați și adormiți în poveștile bunicilor, vacanțe petrecute în medii mai puțin sufocate de reguli rigide și presiune academică); un model de existență axat mai mult pe „a fi“ și „a simți“ în preajma copiilor, și mai puțin pe „a face“; o poartă de acces către alte generații și tradiții care dau consistență identității noastre; experiența unui trib unit în jurul copilului, gata să-l sprijine în momentele grele și să-i sărbătorească vesel și zgomotos momentele de triumf.
Nici adulții nu sunt „scutiți“ de beneficii: la nivelul bunicilor implicați activ în viața nepoților se înregistrează un trend ascendent al sănătății mintale, cu diminuarea trăirilor depresive ce-i vizitează adesea pe seniorii din viața noastră, o revitalizare a sensului în viață, mai multă energie fizică, mai puțină boală și durere în corp și scăderea cu peste 30% a riscului de deces. Cât despre părinți, riscul de burnout scade semnificativ, atunci când bunicii sunt prin preajmă și pot contribui cu sesiuni de babysitting, pot duce copii la grădiniță sau școală, pot găti și livra prânzul familiei în caserolă sau pot găzdui copiii peste noapte, pentru a le da părinților câte o pauză din când în când.
Va exista o plată pentru asta? Desigur, nicio faptă bună nu scapă „nepedepsită“, copiii vor vedea mult mai multe desene animate, vor mânca mai multă ciocolată, se vor culca nespălați pe dinți și la alte ore decât cele potrivite. Vor fi hrăniți în gură, deși pot mânca și singuri, șterși la fund, deși se pot descurca și singuri, vor primi gustări în vârful patului sau în fața televizorului, deși există o masă în bucătărie, li se vor cumpăra jucării și vor primi bani de buzunar „pe furiș“.
Amintiri care contribuie la devenirea noastră
Haideți să pășim puțin în papucii nepoților care trăiesc aceste experiențe în preajma bunicilor și să ne imaginăm în ce fel de amintiri se vor metamorfoza în timp. Amintiri care încălzesc inima, care aduc zâmbet pe față și dor în suflet. Acele amintiri pe care și noi, părinții de astăzi, le avem cu (măcar unul din) bunicii noștri, care ne-au fost aliați secreți în multe pozne și ghidușii, cu care am încălcat în secret multe reguli comunicate cu seriozitate de părinții noștri, în preajma cărora ne-am simțit iubiți altfel, cu o libertate și cu o relaxare care lipsea din iubirea plină de griji și responsabilități pe care o primeam de la părinți.
Eliberați de anxietatea rolului parental, seniorii din viața noastră pot fi altfel în relație cu nepoții decât au fost în relație cu noi, copiii lor. Pentru mulți părinți poate fi tulburător sau, dimpotrivă, îmbucurător, să-și observe propriii părinți seniori ducând către nepoți relaxare, un spirit ludic, blândețe, calm, o înțelepciune așezată, care poate au lipsit semnificativ cu ani în urmă. Poate fi frustrant să ne fie contestată de către părinții noștri viziunea diferită pe care o avem astăzi în creșterea copiilor. Când ne contestă parentingul modern, părinții noștri își apară propriul set de reguli parentale. Uităm adeseori că, în această bătălie a părinților din generații diferite, copiii-nepoți pot pierde oportunitatea de a se simți iubiți și protejați și de alți adulți decât mami și tati.
Este o altfel de comoară de iubire, blândețe și gingășie cu care rămânem în suflet după ce trece un bunic prin viața noastră. O comoară a cărei valoare poate fi atât de mare încât merită să plătim prețul încălcării ocazionale a unor reguli de parenting ca la carte și să facem pașii, adesea dureroși, ai vindecării și ai iertării între generații.
Citește și: