Skip to content

În ultimii ani, importanța autoreglării a fost cercetată extensiv în domeniul neuroștiinței și a devenit un concept important în gândirea psihologică. În prezent, știm că una dintre cele mai grave consecințe ale traumelor relaționale și de șoc timpurii este lipsa capacității de autoreglare emoțională și autonomă ce rezultă din acestea. Traumele de dezvoltare și de șoc ne compromit capacitatea de a ne regla emoțiile și ne perturbă funcțiile autonome precum respirația, ritmul cardiac, tensiunea arterială, digestia și somnul.

Mai simplu spus, autoreglarea înseamnă că atunci când suntem obosiți putem să ne culcăm, iar atunci când suntem stresați, avem modalități sănătoase de a ne elibera de stres. Reglarea afectelor se referă la modul în care ne gestionăm emoțiile: cum facem față tristeții, bucuriei, furiei, entuziasmului, provocărilor, fricii – toată gama de emoții umane. Simptomele de dereglare emoțională apar atunci când nu suntem capabili să ne simțim emoțiile, când acestea ne copleșesc sau rămân nerezolvate. Pentru starea noastră de bine, este esențial să putem gestiona atât intensitatea emoțiilor pozitive, cât și pe a celor negative. Atunci când nu reușim să gestionăm emoțiile puternice sau dificile ori atunci când ne simțim anxioși sau deprimați, ne aflăm într-o stare de dereglare. Tulburările de somn sau de alimentație, anxietatea, atacurile de panică, comportamentele compulsive, depresia și dependența reprezintă câteva dintre cele mai des întâlnite simptome ale dereglării.

Conexiune sănătoasă între îngrijitor și copil

La începutul vieții, conexiunea cu mama sau cu îngrijitorul primar funcționează ca reglator al sistemului nervos al bebelușului; capacitatea de autoreglare este inițial învățată de către sugar prin intermediul relației cu mama sau cu persoana de îngrijire. Teoria Atașamentului spune că o conexiune sănătoasă între îngrijitor și copil este esențială pentru dezvoltarea capacității de reglare a sugarului. De fiecare dată când își liniștește cu succes bebelușul, mama îi reglează sistemul nervos – cu toate că, desigur, ea nu se gândește de obicei în acești termeni la procesul propriu-zis în care își exercită rolul de mamă.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Teoria Atașamentului documentează modul în care mamele deprimate, anxioase, furioase sau disociate cronic au un impact asupra sugarului în creștere; perturbarea conexiunii dintre sugar și mamă este traumatizantă. Dacă, indiferent de motiv, se perturbă procesul de reglare dintre mamă și sugar, atunci sugarul nu-și dezvoltă capacitatea de bază de reglare. Dacă este compromisă capacitatea de autoreglare a mamei, ea nu se poate liniști singură și, prin urmare, nu poate regla în mod adecvat sistemul nervos al bebelușului. Stabilitatea acestei conexiuni timpurii este extrem de importantă în formarea tiparelor de relaționare ale unui individ cu corpul său, cu sinele și cu alte persoane.

O capacitate compromisă de autoreglare poate avea un impact negativ asupra unei persoane pe tot parcursul vieții. Dacă o capacitate sănătoasă de autoreglare nu ajunge să fie o parte importantă din dezvoltarea noastră, devenim destabilizați, iar în lipsa acestui element fundamental esențial, viața este o luptă continuă. Se consideră că dereglarea afectivă stă la baza vulnerabilității crescute a unui individ la stres și la traumă și este privită ca fiind un element fundamental al problemelor psihologice și fizice.

℗PUBLICITATE



Nevoia de a ne simți reglați, relaxați în corpul și în viața noastră este atât de importantă încât, atunci când ne aflăm într-o stare de dereglare, încercăm să găsim reglarea de care avem nevoie, adesea cu orice preț. De exemplu, nevoia de a ne simți reglați este atât de puternică, încât oamenii fumează, în ciuda faptului că știu cât de dăunător este acest lucru pentru sănătatea lor. Fumatul pare să funcționeze ca un reglator emoțional, deoarece nicotina reduce anxietatea și, pentru o perioadă scurtă de timp, poate ameliora depresia. Indivizii care suferă de dereglări fumează pentru a obține o senzație de alinare, chiar dacă știu că fumatul îi poate ucide. Încercările de a renunța la fumat sau la orice fel de substanță sau comportament autodistructiv care creează dependență, cum ar fi drogurile, alcoolul, hipersexualitatea, consumul excesiv de alimente sau lucratul excesiv, eșuează adesea pentru că este foarte dificil să renunți la o modalitate de autoreglare, chiar și atunci când aceasta este nesănătoasă, până când nu o poți înlocui cu o formă mai bună de autoreglare.

Aducerea autoreglării în practica clinică

NARM aduce cunoștințele actuale cu privire la reglarea sistemului nervos în practica clinică. Susținerea modalităților sănătoase de reglare a sistemului nervos prin evidențierea conexiunii cu acele părți ale sinelui care sunt organizate, coerente și funcționale reprezintă un concept cheie al abordării NARM.

Analizarea problemelor și concentrarea cu precădere asupra lucrurilor care au mers prost în viața unei persoane nu susține neapărat autoreglarea și, în anumite cazuri, sporește dereglarea. După cum vom vedea, NARM promovează potențialul de sănătate al individului prin utilizarea unor tehnici specifice care susțin autoreglarea autonomă și emoțională ce stă la baza capacității de conectare și de vitalitate.

Extras din cartea Trauma de dezvoltare.


Citește și: 

Laurence Heller este creatorul Modelului Relațional Neuro-Afectiv™ (NARM), un sistem pentru tratarea traumelor și problemelor de dezvoltare. Cofondator al Institutului Gestalt din Denver, predă NARM și Somatic Experiencing® în Europa și SUA. Mai multe informații: DrLaurenceHeller.com.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%