Dacă ne analizăm cu atenție modul de funcționare, ușor putem constata că avem deseori tendința să punem insuccesele pe umerii altor persoane, dar să ne asumăm meritele atunci când totul ne iese bine.
Și o facem încă de pe băncile școlii, de când, dacă luam o notă mică, argumentam că subiectele au fost prea grele sau că nu ne-au fost predate la clasă ori că toți colegii au fost notați pe nedrept, pe când dacă luam o notă bună, precizam, cu mândrie, că am fost pregătiți.
De altfel, nu de puține ori auzim, în cultura populară, sintagme precum „Are succes pentru că a avut noroc“. Din ignoranță, din invidie, din nesiguranță și frustrare preferăm să croim un scenariu mental care să alimenteze aceste vorbe, fără să ne gândim, măcar puțin, la povestea din spatele acelui succes. Iar mediile sociale hrănesc cu înverșunare acest tip de comportament care, la nivel individual, alimentează și perpetuează un caleidoscop inechitabil al emoțiilor și al trăirilor.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, am apelat la sfaturile Marisei Peer (terapeut, autor și creator al Terapiei Transformaționale Rapide), pentru a desluși, secvențial, ce înseamnă, în fapt, succesul. Terapeuta pleacă de la premisa că succesul este autodisciplină care se educă, din moment ce copiii nu o dobândesc la naștere, ci o creează, o șlefuiesc și o modelează în timp.
Pentru a ajunge în punctul în care vrem să ne disciplinăm este, desigur, nevoie de o maturizare mentală. Mai exact, vom porni pe acest făgaș atunci când vom ști să ne răspundem la întrebările „Ce anume vreau, cu adevărat, să fac?“, respectiv „Ce preț aș fi dispus să plătesc pentru a obține ceea ce îmi doresc?“
O recomandare contraintuitivă…
Unul dintre sfaturile pe care Marisa Peer ni le dă cu privire la autodisciplină este tocmai acela de a prioritiza activitățile care nu ne fac deloc plăcere. Cu siguranță că în activitatea cotidiană avem sarcini pe care le îndrăgim și altele care nu ne fac deloc plăcere, dar care trebuie, oricum, bifate. Ei bine, Peer precizează că tocmai din cauză că simțim repulsie față de ele este important să le ducem la bun sfârșit primele.
Tendința umană este aceea de a amâna sarcinile neplăcute, de a le lăsa pentru mai târziu, când poate va apărea și cheful în ceea ce le privește, însă se pare că astfel nu facem decât să pierdem timpul, când am putea să ne bucurăm de sentimentul descătușării, al eliberării de ceva ce nu ne place.
Regula pașilor mici și constanți
Un alt sfat venit din partea lui Peer se referă la a acționa în fiecare zi pentru a ne atinge scopul.
Mai precis, este un imbold pe care este necesar să ni-l dăm zilnic, pentru a fi cât mai aproape de propriul vis. Ca să fie clar, Peer nu este de părere că ar fi necesar să lucrăm zece ore pe zi, compulsiv, ci mai degrabă este tributară consecvenței (adică ne încurajează să lucrăm chiar și în weekend; mai exact, să ne dedicăm chiar și cinci minute business-ului nostru, cu scopul de a avea o continuitate).
Orice performanță implică multă dăruire, iar constanța duce, implicit, la succes. Nu există alte rețete mai simple pentru a defini succesul. Diferența o face felul în care îl „traducem“ în realitate.
℗PUBLICITATE
Amânarea întâlnirii cu satisfacția
Trebuie să recunosc că acesta a fost unul dintre sfaturile lui Peer la care nu m-aș fi așteptat, dar care, la o privire mai atentă, pot spune că da, are, într-adevăr, sens.
De fiecare dată când ducem la bun sfârșit un proiect la birou, așteptăm un feedback de la superiorii noștri. Fie el negativ, fie el pozitiv, dar musai să existe, pentru a ști cu exactitate unde ne aflăm în situația dată.
Odată cu stilul remote, în care o bună parte dintre noi lucrează de acasă, nu ne mai putem bucura de satisfacția muncii noastre așa cum o făceam când eram față în față cu superiorii noștri, drept urmare gratificarea rămâne sub semnul întrebării. Cum facem însă acest lucru, în condițiile date?
Răspunsul pe care îl dă Peer este mai mult decât grăitor și, în același timp, adevărat: așadar, dimineața am face orice să ne savurăm cafeaua preferată însă, cu cât amânăm savurarea ei (catalogată, la nivel mental drept un mic răsfăț sau chiar un premiu), cu atât vom folosi acele clipe pentru a putea rezolva câteva mici lucruri, precum răspunsul la e-mailuri, apelarea câtorva contacte urgente etc.
Sunt lucruri la îndemână care pot părea chiar banale, dar, în esență, ele stau la baza autodisciplinei.
Este suficient să exersăm acest tip de autodisciplină până când devine o adevărată rutină. Și, desigur, o putem personaliza în funcție de preferințele noastre, astfel încât să îmbinăm utilul cu plăcutul. În definitiv, este necesar să facem să pară că totul este o joacă. Cu cât ne luăm mai mult în serios, cu atât uităm să ne bucurăm de lucrurile simple care dau savoare vieții.
Autoaprecierea este o dovadă de inteligență emoțională
Un ultim sfat dat de Peer se referă la ideea conform căreia este important să nu uităm să ne recunoaștem meritele.
Spre deosebire de părinții noștri, trăim vremuri ce nu prea ne dau răgaz să ne analizăm punctele tari și punctele slabe personale. Mai degrabă, căutăm să ne comparăm viețile (pe toate palierele ei) cu alte persoane și, în majoritatea cazurilor, talerul balanței ne arată perdanți. Concurența face parte din viața noastră și, deși are părțile ei bune, aceasta a ajuns să fie un motiv în plus pentru a ne denigra, pentru a ne pune la colț, pentru a ne judeca cel mai aspru. Încrederea în propriile forțe este un deziderat pe care din ce în ce mai puțini dintre noi o mai dețin, motivul fiind tocmai compararea interminabilă cu alți semeni.
Și da, cu toții o facem, cu toții ne uităm admirativ în „grădina“ altora, tânjind după o viață ca-n reclame, deși realitatea ne arată că fiecare persoană are durerile, sensibilitățile, nemulțumirile și neîmplinirile proprii. Poate că este momentul să ne privim în oglindă și să ne spunem că suntem niște învingători, că am ajuns în punctul actual traversând, cu încredere, grijile de care ne speriam cu o zi înainte și că putem păși acolo unde ne-am propus (a se vedea lista de rezoluții pe care o creăm la început de an), braț la braț cu ambiția, munca și autodisciplina.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
