Cu siguranță ai auzit de multe ori expresia Time is money („Timpul înseamnă bani“). Deși folosită în diverse contexte și împrejurări, sensul ei este acela că timpul este o resursă neregenerabilă, prin urmare trebuie gestionat cu atenție și seriozitate. Însă, pentru că timpul are, în același timp, și o dimensiune extrem de volatilă (o zicală românească spune că „ni se scurge timpul printre degete“), i-a fost asociată o valoare mai palpabilă, mai ușor de asimilat și de înțeles: banii.
Originea acestui aforism se găsește în eseul lui Benjamin Franklin intitulat Advice to a Young Tradesman (Sfaturi pentru un tânăr comerciant), publicat în 1748 în cartea de eseuri a lui George Fisher – The American Instructor: or Young Man’s Best Companion (Instructorul american: sau cel mai bun tovarăș al tânărului), în care Franklin a scris: „Țineți minte că timpul înseamnă bani“. Pentru că banii sunt considerați unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții noastre, însă timpul pare să fie un parametru destul de ignorat: prin urmare, trebuie să-ți folosești timpul cu atenție pentru a-ți împlini diversele aspirații pe care le ai în viață.
Asocierea dintre timp și bani ne dă bătăi de cap
Două secole și jumătate mai târziu, tot în Statele Unite, Jeffrey Pfeffer, profesor de comportament organizațional la Stanford Graduate School, este luat prin surprindere atunci când Universitatea Stanford trece la o nouă platformă de salarizare, constatând că, deși nu era plătit la oră, salariul său era calculat pe un an ca și cum ar fi avut o normă anuală de 2.080 de ore, adică o normă săptămânală de patruzeci de ore, timp de 52 de săptămâni.
Conform articolului publicat de Graduate School of Stanford Business – How the Ticking Clock Kills (Cum omoară ticăitul ceasului), Pfeffer a început să se gândească la valoarea economică a timpului său, ba mai mult, împreună cu Dana R. Carney, cercetătoare la Haas School of Business, Universitatea Berkeley, a demonstrat consecințele pe plan fiziologic ale evaluării economice a timpului. Studiul lor concluzionează că persoanele care sunt foarte conștiente de valoarea economică a timpului lor – cu alte cuvinte, persoanele care traduc timpul în bani – sunt mai stresate și au nivel mai ridicat de cortizol, hormonul eliberat în organism în situații de stres, prin comparație cu persoanele pentru care valoarea economică a timpului este mai puțin prezentă.
Pfeffer și Carney s-au inspirat dintr-o cercetare anterioară realizată de M. Cathleen Kaveny, care a vrut să afle de ce avocații americani sunt adesea nemulțumiți de cariera lor, ba chiar uneori părăsesc cu totul profesia, deși mulți dintre ei se bucură de venituri mari și prestigiu profesional. Concluzia ei a fost că avocații, al căror onorariu este calculat în funcție de orele pe care le facturează clienților lor, sunt mult prea conștienți de ceasul care le guvernează viața profesională. De fapt, chiar și atunci când nu lucrează, ei sunt tentați să se gândească la ce venituri renunță în schimbul orelor libere, cum ar fi atunci când iau masa cu prietenii sau când se joacă cu propriii copii.
Pentru a demonstra efectele conștientizării relației dintre timp și bani, Pfeffer și Carney au recrutat 104 subiecți, pe care i-au plătit să lucreze timp de două ore pentru o companie fictivă. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri. Înainte de a începe munca propriu-zisă, 50 dintre ei au fost rugați să-și calculeze valoarea unui minut pe baza unui câștig de 57,50 de dolari, plătiți pentru două ore de muncă. Subiecților rămași li s-au atribuit exact aceleași sarcini, dar nu li s-a spus cu cât vor fi plătiți. Cu alte cuvinte, ambelor grupuri li s-a garantat același salariu pentru aceleași două ore de muncă, singura diferență fiind că primul grup a știut dinainte câți bani va câștiga pe minut.
℗PUBLICITATE
Pentru a testa impactul fiziologic și psihologic al acestei informații, Pfeffer și Carney au măsurat nivelul de cortizol din saliva fiecărui subiect, un indicator fiziologic al stresului, atât la începutul, cât și la sfârșitul celor două ore, iar rezultatele au fost îngrijorătoare. Nivelurile de cortizol au fost cu aproape 25% mai mari în grupul celor care calculaseră valoarea financiară a fiecărui minut muncit și ai cărui membri păreau să găsească mai puțină plăcere în timpul celor două pauze acordate, atunci când li s-a permis să privească opere de artă sau să asculte muzică. Concluzia lui Pfeffer a fost: „Ne îndreptăm în direcția greșită în multe feluri, iar acesta este doar unul dintre ele. Oamenii calculează în continuu valoarea economică a timpului lor. Și toate cercetările arată că, atunci când oamenii se gândesc simultan la timp și bani, nu se bucură de viața lor, ci devin neliniștiți. Nu le plac apusurile de soare sau muzica. Să calculezi cât te costă în ore de muncă antrenorul de fotbal al copilului tău nu este calea către fericire“.
Bunăstare materială vs. bunăstare mentală
Cu alte cuvinte, să traduci în bani valoarea fiecărui minut nu reprezintă o abordare sănătoasă a vieții, ba chiar este o abordare cu consecințe negative atât pe plan fizic, cât și mental. Studiul citat mai notează că, pe insula grecească Ikaria, oamenii nu acordă atenție ceasurilor, dar au o speranță de viață foarte lungă. Iar dacă tot vorbim despre longevitate și insule, se spune că insula japoneză Okinawa, unde s-a născut filosofia Ikigai, adăpostește cea mai mare populație de centenari din lume. Oare acest concept contribuie la longevitatea lor?
Dan Buettner, autorul volumului The Blue Zones: 9 Lessons on Living Longer from the People Who’ve Lived the Longest, (Zonele albastre: 9 lecții pentru a trăi mai mult de la oamenii care au trăit cel mai mult) consideră că da. Buettner susține că principiile ikigai nu aparțin exclusiv celor din Okinawa: „Poate că n-au un cuvânt pentru asta, dar în toate zonele albastre, printre care Sardinia și Peninsula Nicoya, există aceeași mentalitate printre oamenii longevivi“. El sugerează să-ți faci trei liste, unde să notezi valorile tale, lucrurile pe care-ți place să le faci și lucrurile la care te pricepi. Intersecția celor trei coordonate este ikigai-ul tău (intersecția coordonatelor bani și timp nu apare nicăieri menționată).
„Ikigai-ul tău se află la intersecția dintre lucrurile la care te pricepi și cele pe care-ți place cel mai mult să le faci”, spune Hector Garcia, co-autorul cărții Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită. Acesta scrie: „La fel cum oamenii tânjesc după bunuri materiale și bani încă de la începuturile timpului, alți oameni se simt extenuați de goana neîncetată după succes și celebritate și se concentrează în schimb pe ceva mai mult decât bunăstarea lor materială. De-a lungul anilor, lucrul ăsta a fost descris folosind multe cuvinte și practici diferite, dar păstrând această esență în centrul sensului vieții“.
Pentru mai multe informații și sfaturi despre educația financiară puteți accesa cursurile online gratuite de la Școala de Bani.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
