skip to Main Content

Dacă ești părinte și te afli în situația de a afla că al tău copil ar putea rămâne repetent, primul gând care aș vrea să ajungă la tine este acesta: îmi imaginez că ți-e greu. E o veste dificil de digerat și pare și una greu de remediat. Poate fi chiar un activator pentru unele experiențe din trecutul tău ori pentru mesajele pe care le-ai primit și înmagazinat de-a lungul timpului, cu privire la performanță. Poate chiar aduce la suprafață și anumite prejudecăți sau teama de a nu fi judecat de către ceilalți părinți, de către profesori.

Să regândim perspectiva

Și tocmai pentru că este un eveniment care te-ar implica și pe tine cu toate convingerile, rănile și dificultățile tale, o primă întrebare spre care te-aș orienta este: „Ce mă deranjează, de fapt, la această situație?“. Dă-ți voie să găsești pe acolo amintiri personale legate de școală, emoțiile pe care le trăiești în acest context, presiuni pe care le pui pe umerii tăi în rolul de părinte, mesaje legate de acest subiect, pe care le-ai primit pe când tu erai copil.

În același timp, haide să punem un pic lucrurile într-un cadru mai larg. Trăiești într-o societate în care unul dintre cele mai mari accente cade pe performanță. Poate resimți chiar și pe piele ta, la serviciu, așteptările care sunt în creștere, standardele care devin uneori nerealiste, unele posibile lupte cu perfecționismul. Desigur că un astfel de mediu poate intensifica și mai mult dificultățile care apar odată cu auzul cuvântului „repetent“. Și doar pentru a ne asigura că depășim această perspectivă îngustă, aș vrea să reamintesc foarte succint că, alături de nevoia de performanță, orice om are integrate în sine și nevoi de validare, de autoapreciere, de exprimare a emoțiilor, de joacă și de relaxare, de limite ferme și sănătoase. Toate egale între ele ca importanță. Prin urmare, poți începe prin a-ți lua de pe umeri povara „performanței“ și ai grijă să o dai jos și de pe umerii copilului tău.

Acest ultim aspect conduce șirul gândurilor spre focusul central al situației ‒ spre copilul tău ‒ și ce ai putea să faci, poate chiar din punct de vedere pragmatic, dacă te afli în situația analizată.

Descoperă blocajele

Încearcă să afli care sunt impedimentele reale ce stau în spatele provocărilor legate de învățare. Poți încerca să evaluezi prezența unor posibile dificultăți de somn sau de concentrare, precum și sursele lor, existența problemelor relaționale sau sociale, (colegi care îl agresează în vreun fel), existența unei relații de cuplu dificile, care îi afectează nivelul resurselor mentale, prezența interacțiunilor nefavorabile cu profesorii), emoționalitate negativă, care conduce spre disfuncționalitate (pot fi anxietăți specifice, precum cea de matematică, sau dificultăți emoționale generale, dar care consumă energia copilului). Cel mai probabil, vei avea nevoie să porți câteva discuții deschise cu el, pentru a identifica sursele reale ale impasului în care se află.

În discuțiile voastre, ia în calcul vârsta copilului tău. Dacă este vorba despre un adolescent, ai foarte mare grijă la rigiditatea sau flexibilitatea cu care abordezi subiectul, atitudinea pe care o adopți și, mai ales, alege variantele posibile de redresare împreună cu el. Fii răbdător și cât se poate de empatic. Ferește-te de a prelua toată responsabilitatea pe umerii tăi, făcând planuri și trasând direcții. Încearcă mai mult să înțelegi ce se întâmplă și oferă-i un fin ghidaj.

℗PUBLICITATE



De asemenea, acordă o atenție deosebită nevoilor sale. Discuțiile voastre, precum și soluțiile adoptate, ar trebui ancorate în specificitatea copilului tău. De exemplu, dacă este vorba despre o ființă cu o mai mare nevoie de autonomie, fii o prezență subtilă în încercarea de a-ți ajuta copilul să își îndrepte parcursul școlar și oferă-i libertatea de a explora singur ori împreună cu tine posibilele variante, lăsându-i un spațiu decizional suficient. Din contră, dacă observi, mai degrabă, o nevoie de ghidaj și susținere, vino spre el cu aceste resurse prețioase!

Conectarea înainte de orice

În plus, încearcă să înțelegi corect productivitatea spre care, probabil, vei încerca să îl îndrepți: meditațiile excesive ori alte metode coercitive, duse la extrem, s-ar putea dovedi insuficiente sau chiar dăunătoare. O privire corectă asupra productivității presupune a pricepe formula ei „magică“: o combinație între muncă și efort, somn calitativ, distracție, activitate fizică și mâncat sănătos. În consecință, ar fi util să iei în calcul toate aceste elemente, egale între ele ca importanță, îndepărtându-te de ideea limitativă a cantității timpului petrecut de către copilul tău în procesul de învățare. Poți chiar să ai o discuție cu el pe acest subiect, al eficienței. Se prea poate ca aceste mesaje sănătoase să nu fi ajuns la urechile lui până acum.

Sper că ai găsit aceste rânduri ca fiind utile pentru situația în care te afli și pentru copilul tău, oferindu-ți un oarecare ghidaj și un dram de (auto)empatie. Iar pentru mai multe idei utile, vezi și cartea Parenting pentru succes, de Madeline Levine.

Articol realizat cu sprijinul PsyLife.

Maria Coșuțiu a absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, în cadrul Universității Babeș-Bolyai (licență și master). Interesele au purtat-o spre zona sănătății emoționale din cadrul cuplului și al familiei, motiv pentru care a urmat formări complementare în acest sens. Ea crede că scrisul este o formă de artă, prin care oamenii pot ajunge mai aproape de sine.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0