fbpx
skip to Main Content

Printre cel mai des întâlnite provocări ale părinților cu mai mulți copiii se numără conflictele între frați. Adesea, ne putem simți epuizați sau chiar ne pierdem speranța că într-o zi copiii vor reuși să se înțeleagă bine. Și asta, din cauză că nu cunoaștem cu adevărat psihologia relațiilor de fratrie sau pentru că avem, adesea, așteptări care se îndepărtează prea mult de realitatea faptică a vieții de zi cu zi. 

Rolul de frate este pe cât de frumos, pe atât de dificil, și odată cu dobândirea lui, copiii se întâlnesc cu o serie de noi emoții. Dr. Laura Markham, un cunoscut expert în parenting, ne ajută să înțelegem foarte clar perspectiva copiilor atunci când devin frați mai mari. Pentru ei, nou-venitul nu este văzut drept un prieten, ci ca un înlocuitor. „Pentru copii, e foarte dificil să împartă părinții. În definitiv, avem numai două mâini și, dacă acestea sunt ocupate de bebeluș, copilul cel mare va fi nevoit să aștepte. Însă rivalitatea între frați își are originea într-o anxietate încă și mai profundă“ – scrie dr. Markham într-una dintre cărțile sale. 

Printre cele mai frecvente emoții pe care le trăiesc copiii când mai apare un frate sau o soră în familie se numără frica și frustrarea. Frica de a pierde iubirea părinților și frustrarea de a aștepta, de a împărți, de a nu mai fi doar el văzut și auzit.

În aparență, copiii pot găsi atât de multe motive de dispută, însă de cele mai multe ori, disputa neoficială, cea din spatele unor conflicte mai puțin importante pentru noi, adulții, este pentru iubirea părinților, pentru a-și menține locul. Au nevoie să se asigure și reasigure constant că sunt văzuți în continuare de către părinți, că încă sunt importanți. Dorința de a menține monopolul este atât de mare, tocmai din această frică. Ei poartă cu frații lor lupta pentru supraviețuire, privind către fiecare lingură de mâncare sau fiecare gest de afecțiune oferit celuilalt ca fiind ultimul, iar pentru el nu va mai rămâne. 

Desigur, noi știm că sunt suficiente resurse și afecțiune pentru toți copiii noștri, însă perspectiva copilului este că nu va mai fi el primul căruia i se vor îndeplini nevoile, iar asta îi va declanșa, la nivel inconștient, o nevoie primară. Unii își manifestă rivalitatea mai accentuat, implicându-se în diferite comportamente, alții mai puțin, în funcție de temperamentul lor sau de modul în care părinții intervin în conflictele lor.

De ce se naște rivalitatea între copii?

Rivalitatea este un fenomen care apare în mod natural între copii, am putea spune că este parte din psihologia relațiilor la modul general. Rivalitatea copiilor este la fel de naturală precum iubirea dintre ei și are un impact imens în stabilirea relației pe termen lung. 

Odată cu sosirea celui de-al doilea copil, oricât de pregătit ar părea primul și oricât de bună ar fi relația părinte-copil, pentru cel mare este dificil. În căpșorul acestuia, odată cu venirea celui mic, a pierdut statutul de unic favorit al familiei. Este nevoie să-și privească părinții ținând la piept un mic ghemotoc, care pe deasupra are atâtea nevoi, plânge mult și toată lumea se agită și învârte în jurul lui. Faptul că părinții nu îi mai pot îndeplini lui nevoile, atunci când are el nevoie, și că de multe ori este nevoie să aștepte, fie chiar și puțin, este dificil pentru primul născut, și de multe ori este tradus drept „doar pe el îl iubesc“. 

Este un exemplu foarte bun în cartea Rivalitatea între frați, a lui Adele Faber și Elaine Mazlish, care ne cere să ne imaginăm că într-o zi soțul ne spune că își va mai lua o soție, pentru ca noi să nu ne mai simțim singure atunci când el este plecat. Apoi vom fi nevoite să împărțim toate lucrurile cu noua soție și vom fi acuzate de egoism atunci când vom protesta. Toată lumea se va minuna pe stradă de frumusețea noii soții, iar pe noi nici măcar nu ne vor mai saluta. 

Aceste două autoare ne oferă o imagine foarte clară și cutremurătoare a acestui sentiment. Totodată, eu îl văd și ca pe un mare semnal de conștientizare, care ne oferă o perspectivă mai clară asupra trăirilor copiilor noștri.

℗PUBLICITATE



Ce poate accentua rivalitatea între frați

1. Temperamentul copiilor 

Temperamentul copiilor joacă un rol foarte important în evoluția relației fraterne. Așa cum nu putem alege sexul copilului, nu-i putem alege nici temperamentul. Asemeni adulților sunt temperamente care se înțeleg cu ușurință și temperamente care nu. 

Potrivirea dintre temperamentul copilului și al nostru poate avea un efect puternic asupra relației părinte-copil, dar și între frați. Vestea bună este că lucrând cu noi înșine putem învăța cum să „potrivim“ temperamentele, găsind moduri de a rezolva diferențele fără̆ certuri sau lupte, respectând diferențele și lucrând la ele.

2. Adaptarea la noua viață cu un bebeluș în casă

Fiecare copil are ritmul lui de adaptare, temperamentul are din nou un rol important vizavi de durata acestui proces. Uneori, chiar dacă ne străduim să oferim informații cât mai corecte și să petrecem timp de calitate și cu cel mare, lucrurile nu par să se îmbunătățească. În aceste situații, este nevoie să căutăm răspunsul mai detaliat pentru fiecare situație familială în parte.

3. Modul în care părinții intervin în conflictele dintre frați

Acest aspect joacă un rol foarte important. Găsind vinovatul conflictului, nu-l vom rezolva din temelii, poate doar pe moment. Sunt situații în care știm că unul dintre ei a suferit o nedreptate și ne este tare greu să-l vedem trăind acele emoții. Acesta este un moment bun în care să punem în valoare emoțiile și trăirile puiului „victimă“ în lumina puiului „agresor“. Copiii au nevoie să învețe cum să-și vadă emoțiile unul celuilalt și să acționeze conduși de empatie. Pentru asta, au din nou nevoie de sprijinul nostru, să le arătăm noi empatie și compasiune, pentru a învăța despre ele. Aceste aspecte pot ajuta copiii să devină prieteni, să se iubească și respecte pe tot parcursul vieții, mai ales în viața de adulți, atunci când relația de fraternitate devine o alegere.


Sunt Mădălina Mărian, consilier parental și pentru dezvoltare personală. Sunt absolventă a celui mai complex program științific de formare în parenting din țara noastră, Parenting MasterClass.
Misiunea mea este să ajut mamele să dobândească noi abilități prin care să gestioneze eficient și cu căldură conflictele între copii. Sunt pasionată de evoluția umană și parenting. Am pornit propria mea călătorie spre autocunoaștere și vindecarea copilului interior de mai bine de 10 ani. Odată cu rolul de mamă, am accelerat acest proces, ajutată de copiii mei, care nu ratează niciun buton sensibil.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0