Skip to content

Este digital creator, antreprenor de fapte bune, tată și un om orientat spre tot ce este frumos, în jurul său. Lucrează, constant, la varianta sa cea mai bună, se ferește de perfecțiune, dar și de efectele sale ascunse. Despre cum se face binele, în zilele noastre, precum și dacă mai este un concept la modă, ne spune Robert Diaconeasa (Daddycool.ro), în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro.

Care a fost primul gând cu care te-ai trezit în această dimineață?

Sunt recunoscător pentru faptul că nu am renunțat să cred în mine, chiar și atunci când lucrurile păreau că nu au cum să se mai îmbunătățească.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Ce înseamnă divorțul, pentru tine?

Separarea de mama copiilor mei, în cazul de față, a fost un șoc emoțional foarte mare, pe care l-am gestionat foarte greu, inițial. Apoi am lăsat timpul să îmi arate ce am făcut și eu mai puțin bine în relație, mi-am dat timp să sufăr, să îmi trăiesc intens pierderea ecosistemului care îmi oferea siguranță, să mă întorc la mine, ca bărbat, să mă redescopăr, să mă iert, să iert și în exterior, să îmi sudez și mai tare relația cu copiii. Evident, nu am văzut-o ca pe nimic bun la vremea respectivă, însă după doi ani, pot să spun că a fost, de fapt, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am trăit. Un wake-up call de care Dumnezeu știa mai bine decât mine că am nevoie.

Dacă de mâine ai fi nevoit să renunți la cariera ta, ce drum profesional ai îmbrățișa?

De meserie sunt jurnalist și fac asta de 20 de ani, însă aș putea liniștit să fiu asistent social. De când am renunțat la meseria în sine, în sensul că nu mai aparțin vreunui trust de presă, mi-am dedicat 80% din activitatea mea online și offline copiilor din medii defavorizate. Știu că misiunea mea este să îi ajut, să le creez condiții să învețe și să evolueze, așa că tranziția e ca și efectuată. Miile de copii la care am ajuns în ultimii ani îmi demonstrează asta. Ei sunt motorul pentru care construiesc un hub educațional la marginea pădurii, în județul Vâlcea, lângă Băile Govora: tRAI – raiul din pădure. Am avut o viziune, am văzut copii alergând și râzând în jurul unei case bătrânești, pe un teren mare, la marginea unei păduri, iar la câteva zile distanță am găsit locul. L-am cumpărat ca proprietate a ONG-ului din care fac parte, iar acum facem proiectarea locului alături de arhitecți, după care îi dăm înainte să strângem cei 200.000 de euro de care avem nevoie. O să facem acolo un Wonderland, unde copiii din medii defavorizate pot învăța, se pot dezvolta, vor primi șanse la o viață mai bună și un viitor mai luminos.

© Robert Diaconeasa

Cum ai descrie, în cinci cuvinte, meseria de creator de conținut?

Depinde ce înțelege fiecare prin creator de conținut. Eu creez lucruri inspiraționale, educaționale, motivaționale, învăluite într-un strat de storytelling fără de care poveștile mele foto sau vizuale nu ar avea sens. Eu pun Stories din campanii umanitare, fac REELS despre plantări, despre evenimente de ecologizare, despre programe educaționale, despre proiecte sociale. O altă latură pe care o expun o reprezintă călătoriile și relația mea alături de copii. Sunt două aspecte fără de care eu nu aș putea funcționa. 5 cuvinte: creație, inspirație, bucurie, empatie, educație.

Cum le explici copiilor tăi cu ce te ocupi?

Copiii mei sunt foarte mândri de mine. Văd că merg să ajut copii din medii defavorizate sau bunici din centre, fie filmez campanii în care ne jucăm împreună, fie mă văd că filmez interviuri. Cele mai recente sunt pentru noul meu proiect, #MENtalks, singurul podcast cu, despre și pentru bărbați. Îmi place să spun că este mai mult decât un podcast fiindcă vine însoțit de o platformă educațională dedicată bărbaților, www.mentalks.ro și va veni la pachet cu o frumoasă comunitate de bărbați, în care ne vom da voie să fim vulnerabili, să ne punem sentimentele pe tavă, să apelăm la ajutor, să vorbim despre provocări și terapie, să nu ne simțim judecați. Aceste proiecte vor fi disponibile din luna mai (am super mari emoții), iar copiii mei au fost cu mine la filmări, la meeting-uri etc. Li se pare super interesant ce fac.

Care consideri că sunt calitățile tale cele mai importante?

Imaginația, creativitatea, empatia, bunătatea, proactivitatea și profesionalismul.

Care este emoția care îți dă cel mai mult de furcă?

Nu am una cu care să nu fac pace, în acest moment. Mă activează cel mai des și cel mai puternic lipsa de bun simț a oamenilor, în general. Și îmi provoacă un soi de furie.

Cu care parte a corpului îți este cel mai greu să faci pace?

℗PUBLICITATE



Din fericire, am învățat să fac pace cu mine și să lucrez să îmbunătățesc tot ce cred că poate fi îmbunătățit, din punct de vedere fizic. Sunt fost sportiv de performanță și mulți ani nu am mai avut vreme deloc de sport. M-a frustrat, fiindcă nu mai arătam cum știam că pot să o fac, însă în ultimii doi ani am luat măsuri. În acest moment nu concep viața fără sport și mă simt poate cel mai bine de până acum în pielea mea.

Dacă ți-ar cere un extraterestru o recomandare de vizită în România, ce i-ai recomanda?

Cu siguranță Delta Dunării.

Care este locul în care te simți cel mai în siguranță?

Acasă, în micul meu univers boem și liniștit. Alături de familia mea. Deși, când ai doi copii nu se prea pupă cu liniștea și boemia. Dar găsim un echilibru. Țin foarte mult la locul în care petrec cea mai mare parte din timp.

Care este vedeta TV, din România, care te inspiră cel mai mult în profesia ta?

Admir mulți oameni care mă inspiră din punct de vedere al parcursului profesional, iar Smiley îmi vine primul în minte. Am lucrat cu foarte multă lume din tot ce înseamnă industria de entertainment și, de-a lungul celor 20 de ani de profesie, am „furat“ câte ceva de la fiecare om care m-a inspirat la un moment dat.

Cât de importantă este casa în care locuiești? Care este locul preferat din casa ta?

Așa cum spuneam mai sus, e micul meu univers, în care mă simt cel mai relaxat, liniștit, în siguranță. Locuiesc într-o casă cu multă personalitate, cu multe elemente care vorbesc despre personalitatea mea și a familiei mele, unde e multă lumină naturală, fix elemente care mie îmi aduc cel mai mare sentiment de liniște. Eu am o relație specială cu ea și spiritul care o guvernează. O salut mereu când ajung acasă și îi mulțumesc pentru faptul că mă (și ne) protejează.

© Robert Diaconeasa

Care crezi că este cea mai mare nedreptate care încă dovedește privilegiul bărbatului în raport cu femeia?

Cred că încă sunt multe nedreptăți în lume, dar ce îmi vine acum în minte este legat de violența domestică. Din păcate, raportul dintre femeie și bărbat, abuzul de putere, se simte în aceste cazuri. Încă foarte multe, ceea ce e foarte alarmant. Violența, în general, este alarmantă, însă victimele de sex feminin cred că merită mult mai multă iubire și protecție. Indiferent de natura conflictului dintre două persoane, violența nu este și nu va fi niciodată o soluție.

Care dintre rețelele de socializare stă cel mai aproape de preferințele tale de comunicare?

În acest moment Instagram. Îmi vine cel mai comod și cel mai potrivit pentru ceea ce vreau eu să comunic. Deși contentul social are încă priză și pe Facebook, un loc pe care majoritatea îl consideră în moarte clinică.

Cea mai recentă dovadă de curaj exprimată a fost atunci când…

Mi-au venit ideile #MENtalks și tRAI. Au venit ambele din suferințe, într-un moment al vieții mele în care eram foarte la pământ, din toate punctele de vedere. Am avut curaj să cred în cine sunt, să îmi spun că singura mea variantă de a merge înainte este să urc înapoi unde îmi este locul și să cred cu tărie în aceste două proiecte. Câteva luni mai târziu, #MENtalks se lansează în câteva zile și am filmat deja primele două luni de proiect, iar tRAI este deja la stadiul de proiectare amănunțită de către arhitecți. Cine ar fi crezut că lucrurile se pot schimba atât de tare? În urmă cu un an eram la New York unde, deși îmi împlinisem visul să fiu acolo de ziua mea, plângeam pe bănci în Central Park din cauza problemelor de care eram înconjurat. Faină ironie… să fii la New York, după ani de visat, dar să plângi în hohote pentru că nu știi cum să o mai scoți la capăt în alte aspecte ale vieții tale. Dacă am înțelege cu toții că absolut totul trece, indiferent de situația trăită, cred că parcursul nostru spre evoluție ar fi un pic mai lin, uneori și ne-ar ajuta să vedem mai rapid luminița de la capătul tunelului.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%