Skip to content

În timpul unui război mondial, cu milioane de morți, răniți și dispăruți, parfumul poate părea cea mai mică grijă a oamenilor. Totuși, cumva – având capacitatea de a ne ridica moralul atunci când suntem „jos“, de a ne face doar cu un puf să ne simțim puțin mai bine în privința vieții – parfumul a devenit un simbol al speranței și al regenerării. 

Într-o perioadă atât de traumatizantă precum au fost anii 1939–1945, industria parfumurilor încă a existat. În Franța s-au lansat chiar șase parfumuri în cei șapte ani de război! Se poate spune că marile creații aveau să se încheie cu cel de-al Doilea Război Mondial, care a dus industria franceză a parfumurilor aproape în impas. A fost sfârșitul unei epoci, o perioadă de creație extinsă în parfumerie, ce s-a încheiat, dar care a revenit atât cu stiluri noi, cât și cu nevoi și dorințe diferite.

Dacă înainte de război Franța era un etalon pe piața de parfumuri, valul de influență se schimbă, o mare parte din această producție desfășurându-se în Statele Unite ale Americii, departe de zonele de război. Industria parfumurilor s-a menținut o perioadă, prin vânzarea stocurilor vechi, dar producția a fost oprită, deoarece materialele naturale erau rare și imposibil de expediat.

Așa cum în conflictul din zilele noastre am văzut cum anumite state sau companii și-au făcut rezerve de combustibil din Rusia, cât încă mai aveau timp, situații similare s-au întâmplat și în industria parfumurilor, în acele vremuri. Pe vremea Acordului de la München, din 1938, când conflictul armat era din ce în ce mai probabil, agenții ce reprezentau casele franceze în SUA au comandat stocuri masive de parfumuri finite, precum și de materii prime.

Parfumul și planul B în vreme de război

Atât de importante au fost produsele cosmetice pentru moral și, mai important, pentru bugetul Statelor Unite, încât Departamentul de Stat a inițiat negocieri, pentru a încerca să eludeze blocajele asupra transportului de materiale, în special pentru uleiurile esențiale din Grasse. Dar, odată cu ocuparea germană, marile câmpuri cu flori erau deja o amintire, fiind înlocuite de culturile de cartofi.

În aceste condiții, crearea și introducerea de alternative sintetice a luat amploare, astfel încât un parfum să poată fi creat în întregime în interiorul unui laborator. Deși nu era ușor să creezi echivalentul sintetic pentru fiecare ingredient, acest fapt a avut un efect important în parfumerie după încetarea conflictului și până în zilele noastre, ingredientele sintetice fiind utilizate majoritar în formula unui parfum.

Conform cărții Perfume: A Century of Scents, de Lizzie Ostrom, planul B a fost cultivarea ingredientelor pe terenurile din SUA. Texas a fost considerat cel mai bun loc pentru a cultiva trandafiri și s-au experimentat câteva runde de testare, dar s-au confruntat cu o mare problemă: costul forței de muncă. Era mult prea scump să plătești oameni pentru a alege miile și miile de flori necesare pentru a face un kilogram de absolut de trandafir.

℗PUBLICITATE



Cum stocurile au început să scadă și aprovizionarea cu alcool cosmetic s-a redus la jumătate, a fost necesar un plan de urgență. Brandurile au început să introducă formate mai mici și mai concentrate sau parfumuri sub formă de ulei de corp parfumat, cel mai răspândit format reînviat fiind parfumul sub formă de pudră.

Parfumuri cu esență de victorie 

Revenind în Franța, parfumul Femme de la Rochas, lansat în 1944, marchează punctul în care stilul care a caracterizat parfumurile anilor 1920 și 1930 s-a retras pentru a face loc unuia diferit, apărut în urma restricțiilor celui de-al Doilea Război Mondial. Faptul că un miros atât de remarcabil a fost dezvoltat în Franța încă ocupată de germani îl face special. Renumitul său parfumier, Edmond Roudnitska, își amintește: „Am creat Femme în 1943 la Paris, în cele mai grele zile ale războiului, într-o clădire care avea o groapă de gunoi pe de o parte și o fabrică de vopsea pe de altă parte”. Se decide să fie lansat la un preț foarte ridicat, mai scump decât cel mai scump parfum din epocă, Shocking, al Elsei Schiaparelli.

În 1946 apare Ma Griffe de la Carven. A avut o lansare spectaculoasă, un avion ce zbura pe deasupra Parisului, lansând mii de parașute minuscule cu motive verzi și albe (culorile cutiei de parfum), fiecare având atașată o mostră din noul parfum. A fost un moment simbolic, arătând unei comunități bătute de război că în Franța, luxul și industria parfumurilor au revenit în mare forță.

Tot în 1946, Elsa Schiaparelli, marea rivală a lui Coco Chanel, lansează parfumul Le Roy Soleil, pentru a marca sfârșitul războiului. Celebrând succesul lui Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare, sticla desenată de către Salvador Dali este concepută pentru a reprezenta un peisaj marin cu valuri. Opritorul (capacul) are forma unui soare care răsare deasupra valurilor, trăsăturile feței soarelui fiind compuse din simbolul libertății, păsările în zbor. O adevărată operă de artă!

Din 1947, Christian Dior și colecția sa, New Look, aveau să revoluționeze moda. Tot în același an apare parfumul Miss Dior, numit după sora mai mică a creatorului, Catherine. În timpul războiului, aceasta a fost arestată de naziști, torturată și trimisă în diferite lagăre de concentrare, apoi eliberată de către soldații sovietici.

1948 este anul în care casa Nina Ricci lansează L’Air du Temps. Traducându-se prin „aerul/spiritul timpului”, totul despre L’Air du Temps șoptește blândețe, devenind un simbol ce emană spiritul anilor postbelici. Cu note de garoafă, condimente, gardenie, iasomie și iris, parfumul are o aromă discretă, ce creează o aură subtilă celui care o poartă.

Industriile legate de lux, precum parfumeria și moda, au continuat să prospere, Franța beneficiind de supremația mondială. Creațiile se multiplică, parfumul devenind în același timp operă de artă și produs industrial. Multe persoane își mai permiteau doar o sticluță de parfum, pentru a-și satisface acea nevoie de confort, bunăstare, de a avea ceva nou, în detrimentul hainelor haute couture și al accesoriilor scumpe, care nu mai erau la îndemâna multora.

Perfume Curator este atras de toate formele de artă, orice este frumos și capabil să-i trezească simțurile. Arta olfactivă i-a stârnit interesul încă din adolescență, și a devenit tot mai interesat de simțul mirosului, istoria, industria și procesul creativ din spatele parfumurilor. Își imaginează parfumul drept o extensie a personalității noastre, o modalitate de a comunica ceva, fără să fie nevoie să spunem nimic.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0