S-a dovedit științific: reziliența și starea de bine pot fi antrenate – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Cu toții ne-am dori să facem față mai bine provocărilor din viața de zi cu zi, să reușim să ne gestionăm mai bine emoțiile, să ne afecteze mai puțin evenimentele neplăcute și să ne simțim mai bine. Dar oare cum putem face acest lucru?

În luna martie a acestui an, Dolcos & Co. au publicat în jurnalul Frontiers in Psychology un articol care arată că reziliența afectivă poate fi cultivată prin antrenament cognitiv și emoțional. 

Anxietatea și depresia sunt printre cele mai frecvente afecțiuni cu care ne confruntăm astăzi, iar statisticile nu sunt deloc îmbucurătoare. Practic, există o tendință de creștere a prevalenței și severității acestor afecțiuni – care, netratate, pot avea efect negativ major asupra relațiilor noastre și asupra vieții profesionale. 

Ce putem face pentru a scădea nivelul anxietății și al depresiei sau a ne proteja în general împotriva acestor afecțiuni? 

În primul rând, ne putem dezvolta reziliența. Reziliența presupune un răspuns emoțional adaptativ în fața adversităților. O persoană cu nivel crescut de reziliență va ști să răspundă la evenimente stresante și va fi mai puțin afectată de acestea. Cele mai importante abilități asociate cu reziliența sunt reglarea emoțională, controlul cognitiv și funcțiile executive. 

La studiul realizat de Dolcos & Co. au participat 19 veterani militari, întorși recent de pe front, având o medie de vârstă de aproximativ 31 de ani. Jumătate dintre aceștia au luat parte la un training cognitiv-emoțional care se concentra în primul rând asupra dezvoltării abilității de reglare emoțională. Cealaltă jumătate a luat parte la un training psihosocial. Durata intervenției a fost de 5-8 săptămâni. Cei din primul grup participau la o ședință individuală care dura 90 de minute, o dată pe săptămână. În cadrul ședinței, învățau să aplice două strategii de reglare emoțională, și anume atenția concentrată și reevaluarea cognitivă. Exersau pe imagini negative cu intensitate crescută, oferite de autori, dar și pe propriile amintiri negative. 

Atenția concentrată presupune mutarea atenției de la informația emoțională la o informație neutră legată de imagine sau amintire. Acest lucru trebuie făcut cât mai repede, pentru a evita ca informația negativă să fie reprezentată în memoria de lucru. Reevaluarea cognitivă se referă la reinterpretarea conținutului imaginii sau al amintirii pentru a scădea emoția negativă. De exemplu, dacă avionul cu care trebuia să plec într-o călătorie nu mai decolează pentru că s-au aprins anumite beculețe la bord, chiar dacă sunt frustrată, mă pot gândi că este mai bine că s-au aprins beculețele la decolare, și nu când avionul era ridicat de la sol.

Al doilea grup, cel cu intervenția psihosocială, a avut două ședințe de 45 de minute, de două ori pe săptămână. Pentru acest tip de intervenție psihoterapeuții utilizau metode specifice terapiei prin acceptare și angajament, terapiei cognitive pentru depresie și activării comportamentale.

℗PUBLICITATE



Înainte și după perioada de 5-8 săptămâni de antrenament, toți participanții au făcut măsurători neuropsihologice, comportamentale, de personalitate și clinice, iar o parte din fiecare grup a participat la măsurători realizate cu ajutorul RMN-ului funcțional, măsurători care vizau conectivitatea funcțională a anumitor zone din creier în stare de repaos. Autorii au măsurat specific: îngrijorarea, afectivitatea ca trăsătură, creșterea posttraumatică, autoeficacitatea generală, coping-ul emoțional, memoria de lucru, atenția și funcțiile executive.

Persoanele cu nivel ridicat de autoeficacitate consideră că pot face față mai bine anxietății și stresului

Rezultatele indică faptul că, pentru grupul care a participat la trainingul cognitiv-emoțional ce viza dezvoltarea abilității de reglare emoțională, a existat o creștere a autoeficacității generale, a creșterii posttraumatice și a memoriei de lucru. Studiile arată că persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate consideră că pot face față mai bine anxietății și stresului și că simptomele sunt temporare și gestionabile. De asemenea, literatura de specialitate arată că utilizarea reevaluării este asociată cu creșterea posttraumatică, probabil datorită faptului că le permite persoanelor să prelucreze evenimentul traumatic în mod adaptativ.

Rezultatele privind conectivitatea funcțională a creierului în stare de repaos indică scăderea activității de tip bottom-up – provenite de la regiunile implicate în procesare emoțională și percepție. De asemenea, se observă o conectivitate crescută între zonele de control cognitiv și emoțional din creier, care fac parte din rețeaua implicită (default mode network) și din rețeaua fronto-parietală de control (frontoparietal control network). Rețeaua implicită a fost asociată cu o serie de procese autoreferențiale, cum ar fi: gânduri personale, reamintire și reglare emoțională.

Autorii au mai observat, în grupul care a participat la trainingul cognitiv-emoțional, o scădere a conectivității dintre amigdala și cortexul vizual. Reducerea conectivității între zonele implicate în procesare emoțională sugerează că antrenamentul îi ajută pe participanți să aibă o reactivitate mai scăzută la stimuli negativi. În acest grup, s-a constatat și creșterea conectivității între zonele implicate în control cognitiv/funcții executive și control emoțional – cortexul dorso-lateral prefrontal, cortexul ventro-lateral prefrontal și cortexul cingulat anterior dorsal.

Cu ajutorul măsurătorilor neuropsihologice, comportamentale și a RMN-ului funcțional, studiul reușește să demonstreze eficacitatea acestei intervenții pilot. Dezvoltarea abilității de reglare emoțională pare să aibă un impact important asupra dezvoltării funcțiilor executive, a creșterii posttraumatice și a autoeficacității generale. Aceste modificări se văd și în conectivitatea funcțională a creierului în stare de repaos, în urma trainingului observându-se o scădere a procesării de tip bottom-up și o creștere a conectivității între zonele implicate în control cognitiv și emoțional.


Referințe: Dolcos, S., Hu, Y., Williams, C., Bogdan, P. C., Hohl, K., Berenbaum, H., & Dolcos, F. (2021). Cultivating Affective Resilience: Proof-of-Principle Evidence of Translational Benefits From a Novel Cognitive-Emotional Training Intervention. Frontiers in psychology, 12.

Alexandra Iacob

Alexandra Iacob este psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută