Cu această concluzie („Să fii autentic înseamnă să fii curajos – și viceversa“) încheiam articolul de luna trecută).
În cartea Darurile imperfecțiunii, Brené Brown (cea care a explicat cuvântul „vulnerabilitate“ în multiple feluri) spunea că: „Autenticitatea este o colecție de alegeri pe care le facem zi de zi; este despre a alege să fii sincer și să îți lași eul adevărat să fie văzut“.
Pentru mine, autenticitatea se traduce prin cuvintele pe care am ales să le pun alături de fiecare literă a cuvântului, în limba engleză. Toate conduc spre acel eu adevărat despre care vorbește Brené.
Despre ce au răspuns alți oameni, dragi mie, când am îndrăznit să-i întreb ce înseamnă pentru ei autenticitatea, vă invit să „răsfoiți“, mai jos – cu privirea, mintea, inima:
℗PUBLICITATE
- „Ceea ce spui și ceea ce faci sunt în concordanță și nu există discrepanțe între ceea ce declarăm și ceea ce facem (cum ne comportăm).“
- „Autenticitatea înseamnă curajul de a fi și trăi în deplină înțelegere și armonie cu tine însuți, în această lume. Înseamnă asumarea propriei persoane așa cum este și crearea unei povești proprii.“
- „Să fii onest cu tine însuți și cu cei din jur.“
- „Să fii conștient care îți sunt valorile personale și să trăiești în acord cu ele. Acest lucru nu este întotdeauna simplu, dar cu siguranță este sănătos!“
- „Autenticitatea înseamnă să spui că, deși nu știi cine vei fi mâine, azi ai chef să faci asta și asta vei face.“
- „Autenticitatea înseamnă să-ți (re)cunoști valorile și să le demonstrezi în ceea ce spui și faci.“
- „Autenticitatea, pentru mine, înseamnă generozitate și simplitate.“
- „Eu leg foarte tare autenticitatea de sinceritate, de onestitate.“
- „Este un subiect delicat, despre care aud vorbindu-se tot mai des, în ultimul timp. Pentru unele persoane, este interesant și atât, iar altele chiar înțeleg ce reprezintă acest termen. Pentru mine, autenticitatea înseamnă să nu te abați de la povestea ta, să nu faci compromisuri pentru niște rezultate financiare mai mari. Pe termen lung, e posibil să se dovedească a fi o decizie greșită. Și… în povestea ta, să pui multă, multă, multă pasiune!“
- „Putere interioară și credință.“
- „Libertarea de a mă exprimaîn toată frumusețea și gloria mea!“
- „Autenticitatea înseamnă să îți onorezi sufletul. Să fiu autentică înseamnă să mă opresc și să mă întreb: «Cum mă simt? Ce mi-ar plăcea, de fapt, să fac?»“
Un punct de vedere interesant, inedit este cel exprimat de Andrei Pleșu, acum câțiva ani, publicat într-un articol: „Omul autentic este, cu alte cuvinte, integral prezent în fiecare vorbă pe care o rostește și în fiecare din actele sale. «Integral prezent» înseamnă prezent și cu mintea, și cu inima, și cu trupul. E un tip de comportament mai rar decât ne închipuim. În general, prezența fizică, atașamentul sufletesc și adeziunea mentală nu se manifestă întotdeauna simultan în felul nostru de a fi. Dimpotrivă. Suntem de multe ori «de faţă» fizicește, în timp ce capul e în altă parte și inima într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Atunci când se întâmplă asta, suntem inautentici.“
- Voi de câte ori v-ați surprins „integral prezenți“?
- Vă simțiți în largul vostru, când împărtășiți povestea personală?
- Cu ce alt cuvânt asociați „autenticitatea“?
- Cum vă dați seama, când oamenii cu care interacționați sunt inautentici?
Pentru mine, este fundamental ca persoanele cu care interacționez să se manifeste în mod autentic. Autenticitatea este o valoare pe care o folosesc pentru a filtra oamenii pe care aleg să-i păstrez în preajmă.
Într-un mediu tot mai volatil, incert, complex, ambiguu, autenticitatea este fundația pe care se clădesc conexiunile sănătoase – atât personale, cât și profesionale. Dacă ar fi să învățăm asumarea autenticității, cei mai buni profesori sunt copiii (zic eu)! Voi ce părere aveți?
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
