Skip to content

Am primit pe adresa redacţiei o scrisoare în care ni se cere opinia cu privire la o decizie importantă de a continua sau nu o relaţie în care unul dintre parteneri este deja căsătorit. Iată ce ne spune scrisoarea:

Sunt de ceva timp într-o relație cu un bărbat însurat. Ne iubim. La un moment dat, i-am spus că vreau mai mult, iar el mi-a spus că nu poate, din cauza fiicei sale de 18 ani, căreia i-ar provoca suferință. Trauma noastră e comună – nu ne-am simțit iubiți de părinți. El e anxios și foarte legat de familie. Îl simt fericit cu mine (și așa se declară și el), însă e dispus mai degrabă să se sacrifice pentru familie. […] Să îl aștept? Să o termin cu el?“

Dacă ar fi să-i răspund cititoarei noastre din rolul unei prietene, sfatul potrivit ar suna astfel: „Încearcă să construieşti o relaţie de cuplu cu un bărbat care nu este deja implicat într-o căsnicie.“ Însă, din rolul psihologului, răspunsul nu este atât de simplu. Lucrând zi de zi cu universul interior al oamenilor, ştiu cât de complexe şi complicate sunt relaţiile umane şi cum iubirea faţă de o altă persoană îşi poate găsi cuib într-o inimă care în mod oficial este deja „luată“.

Deseori, în cabinetul de psihologie vedem cum partenerii unei căsnicii ajung să nu îşi mai împărtăşească iubirea unul celuilalt, cum nu mai sunt dispuşi să-şi ofere înţelegere şi sprijin, cum canalele de comunicare se închid; vedem cum persoane angajate deja în relaţii oficiale, dar disfuncţionale, se îndrăgostesc de alte persoane, în braţele cărora îşi găsesc împlinirea unor nevoi ce nu se mai satisfac în cadrul căsniciei. Nu de puţine ori, auzim sintagma cu valoare de adevăr pentru cei mai mulți dintre partenerii unor relații complicate: „Nu poţi controla de cine te îndrăgosteşti.

Dacă relaţiile de cuplu sunt provocatoare şi adesea impredictibile, pronosticul unei relaţii cu un bărbat însurat pare să fie şi mai imprevizibil. Lucrurile sunt cu atât mai complicate, atunci când în ecuaţia căsniciei lui există şi copii. O astfel de relaţie triangulară – în care protagoniști sunt el, soția lui și cealaltă femeie – stă sub semnul secretului şi se desfăşoară aproape mereu la adăpostul umbrei; este o relaţie ce nu poate fi afişată cu nonșalanță ochilor lumii şi, câteodată, doar foarte puţini sunt prietenii sau alţi membri ai familiei care ştiu despre această relaţie. În atmosfera unei relaţii cu o persoană căsătorită, se respiră un permanent sentiment al aşteptării: aşteptarea să sune sau să scrie, aşteptarea să vină, aşteptarea de a petrece timp împreună, aşteptarea de a renunţa la căsnicia care stă în calea fericirii totale, aşteptarea unei relaţii pe deplin asumate.

În ciuda promisiunilor privitoare la divorț, studiile statistice pe această tematică nu-i sunt tocmai favorabile „celeilalte femei“ – cea aflată în afara căsniciei, care îşi aşteaptă bărbatul iubit, dar deja căsătorit. O serie de studii au constatat că doar 3-5% dintre bărbații aflaţi într-o relaţie extraconjugală îşi părăsesc de fapt soțiile, pentru a se căsători cu „cealaltă femeie“. Fie că este vorba de eventualele dificultăţi legale și financiare pe care le poate aduce un divorț, fie de convingerile religioase ori de faptul că şi-au asumat de comun acord o căsătorie cu dificultăţi, fie că există copii pe care nu vor să-i rănească sau chiar pentru că încă mai au o anumită afecțiune pentru soțiile lor, bărbații rareori ajung într-o căsnicie cu cealaltă femeie.

Pe de altă parte, un alt studiu din 2014 (al Universităţii din Washington) spune că, deşi rata divorţurilor este în creştere, totuşi mai bine de jumătate dintre cupluri sunt dispuse să rămână împreună după ce a fost descoperită o infidelitate. Mai sunt și alte cercetări, care spun că în 70% dintre familii femeile sunt cele care înaintează, divorţul într-o căsnicie eşuată. Printre cele mai frecvente motive pentru care femeile aleg să înainteze divorţul se numără violenţa domestică, infidelitatea sau faptul că soţul nu se implică suficient în treburile gospodăreşti şi în îngrijirea copiilor; mai mult, există şi preocuparea ce ţine de faptul că, legal, copiii minori îi sunt încredinţaţi mamei. În acelaşi timp, rata de recăsătorire este, de asemenea, de două ori mai ridicată pentru femei decât pentru bărbaţi.

Într-adevăr, într-o relaţie cu un bărbat însurat, dilema cea mai frecventă pe care o resimte amanta este: „Să rămân cu el şi să-l aştept?“ sau „Să închei relaţia cu el?“ Fiindcă, de cele mai multe ori şi mai ales în relaţiile lungi, este dificil de luat o astfel de decizie, merită sondate diferite aspecte ale relaţiei. Cu siguranţă, sunt aspecte la care v-aţi gândit de nenumărate ori și poate chiar le-ați dezbătut, de aceea ele nu vin cu titlu de noutate, însă exerciţiul de mai jos poate reprezenta o importantă trecere în revistă, care vă va da ocazia să puneți în balanţă argumentele pro și contra privind încetarea sau continuarea relaţiei.

℗PUBLICITATE



Să explorăm împreună câteva întrebări la care merită să meditați:

• Cât timp îți poți trăi iubirea în secret? (Viaţa lui alături de tine este un secret şi aşa va rămâne.)

• Cum te poți împăca cu gândul că mariajul lui este cel care trasează programul iubirii voastre?

• Ce oferi şi ce primeşti din această relaţie? Confort emoţional? Sprijin? Implicare? Este un schimb echitabil? De cele mai mult ori, realitatea arată că, atâta vreme cât va fi căsătorit, familia lui va fi întotdeauna pe primul loc. Oricât de dureros ar suna asta, nevoile soției și ale copilului său vor avea întâietate. Chiar dacă vorbeşte în termeni negativi despre soţia lui, obligaţiile sale familiale rămân valabile. Esther Perel spune în Regândirea infidelităţii că „orice femeie aflată într-o asemenea situaţie ajunge să facă o alocare mentală a resurselor – o negociere între ce primesc soţia și familia lui şi ce primeşte ea. Multe amante merg până acolo încât cer exclusivitate sexuală de la partenerii lor căsătoriţi – locuieşte cu ea, ia micul dejun cu ea, împarte un cont bancar cu ea, iese în public cu ea. Dacă sexul e singurul pe care îl face cu mine, atunci cel puţin acesta să fie doar al nostru.“ Putem vorbi oare, în mod onest, de exclusivitate (de orice fel), într-o relaţie triangulară?

• Atunci când analizăm o astfel de relaţie, în care unul dintre parteneri este căsătorit, intervin aproape întotdeauna implicaţiile morale, precum şi teama de judecata celorlalţi. O serie de gânduri încolţesc în mintea amantei: Oare, dacă o minte pe ea (pe soţie), mă minte şi pe mine? Oare, dacă şi-a înşelat soţia şi a depus eforturi într-o altă relaţie secretă, în caz că mă va alege pe mine în mod oficial, voi ajunge şi eu să fiu înşelată? Oare, cum este privită integritatea şi demnitatea mea de către cei apropiaţi mie? Dar integritatea şi demnitatea lui?

• Un bărbat însurat care are o relaţie ilicită, mai ales una de lungă durată, se află în situația de a reuşi să beneficieze de ceea ce este mai bun din „ambele lumi“. El este capabil să-și păstreze faţada respectabilă a căsniciei, dar și să se furișeze pentru o relație aventuroasă. Care ar fi avantajul real, pentru el, de a schimba actualul statu-quo? Aşadar, cum îşi setează el priorităţile? Și totuși, care sunt priorităţile tale? Şi care sunt limitele tale? Ce îți dorești cu adevărat?

Foarte important de menționat este că exercițiul de mai sus – de explorare a aspectelor unei relații cu un bărbat căsătorit – este cu titlu de generalitate. Pentru o decizie mult mai asumată, pentru o înțelegere mult mai bună a particularităților relației voastre, te încurajez să stai de vorbă cu un psihoterapeut. Astfel, sporesc șansele să găsești cele mai bune răspunsuri la dilema „Să-l aștept? S-o termin cu el?

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0