Eticheta depresiei a devenit atât de des întâlnită printre oameni, încât aproape că nu o mai băgăm în seamă. Spunem că o persoană este depresivă (ba chiar alegem să o evităm, pentru a nu ne mai încărca suplimentar, din punct de vedere emoțional) și apreciem că lucrurile se vor rezolva de la sine, pentru că, la urma urmei, cine mai este liniștit și în echilibru emoțional, în aceste vremuri tulburi?
Cu toate acestea, depresia este o tulburare mintală care afectează peste 264 milioane de oameni de vârste diferite. Mai mult, site-ul who.int titrează că aceasta ar fi cauza dizabilității la nivel mondial, având un aport semnificativ la tot ce înseamnă povara globală a bolilor. Netratată la timp ori în mod corespunzător, depresia duce, inevitabil, la sinucidere (iar numărul celor ce ajung în acest punct nu este deloc nesemnificativ, 800.000 de persoane pierzând lupta cu viața din această cauză).
Desigur, am putea spune că nu este nevoie să punem scenariul cel mai negru în față, dar este lesne de înțeles că intensitatea acesteia diferă în funcție de stimulii ce apar în viețile noastre, precum și de rezistența noastră la aceștia. O ecuație cu multe necunoscute, dar cu rezultat clar: o viață lipsită de sens, cu capacitate minimală de operativitate la locul de muncă și chiar și în cadrul familiei.
Suntem bine, de-adevăratelea?
Ceea ce este și mai îngrijorător însă este faptul că tot mai mulți copii ajung în punctul în care au gânduri suicidale. În momentul în care auzim că o anumită persoană a recurs la tentative de suicid, rămânem surprinși, întrucât, altfel, noi ne-o amintim veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu gata să dea o mână de ajutor unui seamăn, însă, în fapt, e limpede că depresia își poate face loc chiar și acolo unde nu ne-am fi gândit (în mintea oamenilor cu entuziasm puternic pentru viață, sau a personalităților celebre, ori a tinerilor etc). Inconsistența dialogurilor, lipsa veniturilor, precum și singurătatea, iată doar câteva dintre ipotezele care alcătuiesc tabloul depresiei.
În plus, stigmatizarea socială asociată tulburărilor mintale ne face să fim extrem de rezervați asupra propriei condiții, chiar dacă înăuntru urlăm după ajutor. Tocmai de aceea este sănătos să ne găsim un prieten, un duhovnic sau un terapeut în fața căruia să ne putem deschide sufletul și să vorbim fără ocolișuri și despre aceste trăiri. De cealaltă baricadă este important să sesizăm ori de câte ori cei apropiați nouă întâmpină probleme sau să observăm eventuale deraieri de la un comportament cunoscut nouă. A fi prietenul cuiva nu înseamnă doar a-i fi aproape când ne este bine nouă; mai cu seamă, prietenia se cunoaște la nevoie.
Să înțelegem mai bine depresia
Nu există oameni care să-și dorească să ajungă în punctul în care să facă cunoștință cu depresia, însă factorii sociali, biologici ori psihologici sunt cei care fac ca această ecuație să devină fezabilă. Traumele, pierderea unor persoane dragi, precum și a unui loc de muncă, toate ne pot destabiliza, cu atât mai mult cu cât se produc în momente sensibile, cu mult stres: practic, într-un moment prielnic pentru a se instala și a „săpa“ și mai adânc în nefericirea noastră. Dincolo de toate acestea, este de subliniat inclusiv cauzalitatea dintre depresie și bolile cardiovasculare, și nu numai.
În locul ignorării acestor probleme reale, este important să ne gândim la mecanisme potrivite, menite să reducă și să prevină depresia. Astfel, pornind de la programe școlare ce propulsează un stil de gândire pozitiv și proactiv, la intervenții propriu-zise pentru părinții ai căror copii au probleme de comportament, precum și exerciții aplicate vârstnicilor, toate acestea reprezintă instrumente prin care putem preveni, în loc să tratăm depresia (iar aici putem lua în calcul timpul, durerea, precum și urmele pe care le lasă tulburările emoționale în urmă).
În concluzie, după cum afirmă și James Withey, autorul cărții Cum să bagi depresia în depresie: „Depresia e o scârbă. Serios. Este o afecțiune care încearcă mereu să te tragă în jos; te desconsideră, te critică, dă vina mereu numai pe tine, îți provoacă dureri insuportabile, te seacă de orice fel de motivație și concentrare, aduce cu ea nopți nedormite, furie, pierderi de memorie și are chiar capacitatea de-a te ucide. Trebuie să te ocupi serios de ea, asta ca să mă exprim politicos; de fapt, îi trebuie o bătaie bună.“
Pentru și mai multe informații pe această temă, vă recomand conversația dintre colegul meu Gáspár György și James Withey, un dialog din seria #EpicTalk.
℗PUBLICITATE
Tratamentul depresiei
Dincolo de profilaxie, în fața faptului împlinit este sănătos să conștientizăm că viața își urmează cursul cu tot cu depresie. Așadar, există tratamente pentru depresia moderată și severă, medicație antidepresivă, precum și alternative psihologice precum terapia cognitiv- comportamentală ori psihoterapia interpersonală (IPT). În cartea mai sus amintită sunt prezentate 40 de modalități concrete pentru managementul depresiei și recăpătarea controlului asupra propriei vieți.
Cu toate acestea, este eminamente necesar să existe o cuantificare exactă a problemei, luând în calcul toți factorii (vârstă, cauze, mediu etc.), întrucât alegerea tratamentului medicamentos poate fi mult prea intruzivă, în anumite condiții se recomandă prudență și o analiză minuțioasă a spectrului bio-psiho-social.
Evaluarea necorespunzătoare este o altă piedică cu care se confruntă care cei ce suferă de depresie. Așadar, există și această posibilitate, de a nu fi diagnosticați adecvat ori de a fi prescrise tratamente antidepresive atunci când nu este cazul.
Din nefericire, pandemia de COVID-19 a adâncit tot mai mult problemele și tulburările emoționale și a dus la o creștere semnificativă a acestora, la nivel global. Atunci când traversăm astfel de momente, să ne reamintim că nu suntem singurii în această stare, mulți dintre noi fiind din ce în ce mai sensibili la evenimentele din ultima perioadă.
Tipuri de depresie
Un episod depresiv poate fi catalogat drept ușor, moderat și sever, în funcție de numărul, dar și de intensitatea simptomelor, cu amendamentul distincției între cei ce au avut sau nu episoade maniacale. Tulburarea depresivă recurentă înseamnă episoade depresive repetate, când persoanele ajung să experimenteze lipsa apetitului de viață, a poftei de mâncare și chiar o scădere a valorii stimei de sine, simptome de anxietate, tulburări de somn, trăiri ce se propagă pe o perioadă de cel puțin două săptămâni. Dacă o persoană ce se confruntă cu o tulburare depresivă ușoară își poate duce activitățile la bun sfârșit fără prea mari dificultăți, la capătul celălalt cei care suferă de depresie severă nu își pot finaliza îndatoririle casnice, profesionale ori sociale, iar calitatea vieții lor este pronunțat afectată.
Tulburarea afectiv bipolară constă în episoade maniacale și depresive distincte, cu perioade de dispoziție normală. Potrivit specialiștilor, episoadele maniacale înseamnă supraactivitate, apetit scăzut pentru somn și stimă de sine supraapreciată.
Merită precizat că, prin clasificarea realizată anterior, am dorit o trecere în revistă a posibilelor tulburări, fiind important de subliniat că depresia reprezintă o prioritate a programului OMS „Gap Action Health“, prin care Organizația Mondială a Sănătății a creat manuale de intervenție psihologică pentru lucrătorii din domeniul sănătății ce nu sunt specialiști în această ramură a sănătății mintale.
Schimbarea este o ușă ce se deschide de la interior spre exterior
Dincolo de clasificări și tratamente, este sănătos să fim deschiși unii cu ceilalți și să nu ezităm să cerem ajutor (cu cât mai repede, cu-atât mai bine). Totodată, este important să ne reamintim că a merge la psihoterapeut ori la psihiatru nu reprezintă o rușine, faptul în sine putând fi catalogat drept o vizită la medicul curant (așa cum facem când mergem la orice alt medic). Schimbarea pornește de la fiecare dintre noi, chiar și pentru cei mai sceptici; așadar, haideți să lăsăm aparențele deoparte și să fim sănătoși atât psihic, cât și emoțional, întrucât aceste două coordonate sunt direct proporționale și interdependente.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
