skip to Main Content
Să Vorbim Despre Sex

Să vorbim despre sex

Câți dintre noi vorbesc sincer și constructiv despre sex, în cuplurile lor? Multe perechi inteligente au învățat deja să comunice eficient despre aproape orice subiect, dar pentru o mare parte se așterne liniștea atunci când vine vorba despre elefantul roz din dormitor: sexul.

Din anul 2010, pe data de 4 septembrie se sărbătorește Ziua Mondială a Educației Sexuale – o zi promovată de Organizația Mondială a Sănătății în scopul conștientizării nevoii de educație în domeniul sănătății sexuale și reproductive, la nivel global. Deși multora le este greu să recunoască acest fapt, nu putem vorbi despre viață fără a lua în considerare sexualitatea și în niciun caz nu putem avea pretenția unei vieți sănătoase fără a include în aceasta o sexualitate sănătoasă. Datorită felului în care educația sexuală a lipsit sau a fost făcută într-un mod complet distorsionat, mulți oameni nu realizează că avem nevoie să vorbim despre sex cu partenerii de cuplu.

Sexualitatea este una dintre cele mai vulnerabile părți ale vieții noastre, iar atitudinea familiilor în care am crescut și a societății, în general, nu ne ajută să abordăm cu mai mult curaj această arie a existenței noastre. Mulți dintre noi au crescut în case de unde nu au primit niciun fel de informații referitoare la sex, așa că s-au informat singuri de la copiii mai mari pe care îi cunoșteau sau din alte surse nu foarte de încredere. Alții au primit o serie de mesaje negative și înfricoșătoare din familie. O parte dintre femeile cu care lucrez mi-au împărtășit povești similare celei pe care am trăit-o și eu în adolescență, atunci când bunica mea paternă m-a sfătuit să-mi păstrez curățenia și demnitatea ca femeie, iar dacă soțul meu va dori să facă sex sau perversiuni să îl încurajez să meargă să ceară serviciile unei profesioniste. Sunt atât de multe mesaje greșite în această afirmație, încât îmi este greu să mă apuc acum să le disec… Pe de-o parte, ar putea părea emancipat că mamaia deplângea dispariția caselor cu felinar roșu odată cu venirea comunismului, dar nu este vorba de emancipare aici. Mai degrabă, mamaia regreta faptul că nu mai există acele locuri clar delimitate, unde bărbații aveau posibilitatea de „a se rezolva“, cumpărându-le astfel și soțiilor lor liniștea de a nu trebui „să se murdărească“ pentru a satisface nevoile bărbaților. Că doar știm că bărbații au „nevoi“ (acel tip de nevoi scârbavnice), iar femeile nu au. Pe vremea bunicilor noastre, femeia NU AVEA VOIE să aibă nevoi!

Când peste ideile distorsionate despre sex pe care le-am desprins din familiile noastre de origine se adaugă și miturile pe care le învățăm din societate și din media, nici nu mai este de mirare că sexul devine acel subiect cu care fiecare se chinuie singur, în tăcere. Sau pe care, în cel mai bun caz, îl discută cu prietenii, dar nu cu partenerii. Așa cum bine subliniază mulți specialiști în psihologia relațională – printre care și renumita Esther Perel – în decursul ultimelor decenii, cuplul a trecut prin schimbări semnificative în ceea ce privește așteptările pe care partenerii le au unul de la celălalt. Pe vremea bunicilor noștri, căsnicia era văzută în mod ideal ca un parteneriat pe viață, împovărat însă de mult mai puține așteptări decât cele pe care le avem de la cuplul modern. Bunicii noștri nu aveau pretenția intimității și a unei relații erotice împlinite în cuplu! Generația Sex and The City își creează cuplurile plecând de la premisa că partenerul reprezintă, pentru fiecare dintre noi, singura persoană răspunzătoare cu îndeplinirea tuturor nevoilor – asta, „dacă suntem făcuți cu adevărat unul pentru celălalt“.

Nimeni nu știe cum procedau eroii poveștilor nemuritoare, astfel încât „să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți“… Oare, care era rețeta lor? Iar în majoritatea filmelor cu care am crescut, scenele de sex erau foarte puțin explicite și se soldau totdeauna, dar totdeauna, cu happy ending. Apoi, ca adolescenți, intră în viața noastră filmele porno – care au reprezentat și încă reprezintă pentru mulți tineri singura sursă de informație și inspirație. Dar, în filmele astea, pe nicio femeie nu o doare capul și toți bărbații au erecții! Singurul care ne arăta că sexul poate fi și nesatisfăcător era serialul Sex and The City. Acolo, orice partidă care nu îndeplinea standardele eroinelor principale ducea la rușinarea intensă a partenerului neperformant și, în cele din urmă, la despărțire sau chiar divorț. Carrie și Mr. Big erau făcuți să fie împreună și, după multe sezoane de chin, aproape că au reușit… Sau nu? Cine mai știe? Evident că serialul mai sus amintit are incontestabila virtute de a fi deschis măcar subiectul incomod în cultura populară, mai ales pentru generația celor care au acum 30-40 de ani. Pe mulți i-a lăsat însă cu ideea greșită că, dacă sexul nu funcționează, ar trebui să trecem mai departe și să sărutăm un alt broscoi, până când îl vom găsi pe cel care se transformă în Mr. Big.

Astfel de mituri ne sunt foarte dăunătoare și pot duce la pierderea unor relații cu foarte mare potențial de împlinire. Cu toată rușinea pe care am acumulat-o, nu am avut ocazia de a ne crea un vocabular și niște reguli de comunicare eficientă în cuplu, pe tema relației erotice. De multe ori, cel puțin unul dintre parteneri nici nu înțelege ce anume nu a funcționat, fiind nevoit să plece mai departe debusolat, umilit și cu sentimentul că este defect.

Chiar și pentru cei care au avut parte de sex cu scântei la începutul relației, norma ne spune că șansele sunt deosebit de mici ca acea euforie de la începutul relației să dureze până la adânci bătrâneți, fără a fi cultivată. În acest context, dacă – după 10 ani de relație și 2 copii – sexul lasă de dorit, ce-ar trebui să facem? Să ne despărțim, deoarece nu mai suntem făcuți unul pentru celălalt? Sau, poate, este cazul să ne consolăm cu ideea că asta este… că de la o vârstă încolo, locul intimității și al relației noastre erotice este luat de plictis și platonie? Dar ce se întâmplă cu nevoile? Nu doar ale bărbaților, ci și ale partenerelor lor. Specialiștii au pentru noi o veste și bună și proastă deopotrivă (depinde de perspectivă): împlinirea erotică în cuplu nu vine și nici nu se menține de la sine, indiferent cât de „suflete pereche“ am fi noi. Avem nevoie să investim timp și energie în intimitate, exact la fel cum investim și în celelalte paliere ale relațiilor noastre. Calitatea relațiilor noastre este direct proporțională cu atenția conștientă pe care le-o acordăm, iar sexul funcționează și el după același principiu.

Odată ce am conștientizat toate acestea și ne-am asumat responsabilitatea în acest sens, primul pas ar fi să începem să vorbim cu partenerii sau partenerele noastre, pe subiectul de care majoritatea dintre noi fug. Studiile și experiența clinică arată că simplul fapt de a vorbi despre sex într-un mod deschis, fără agresivitate, poate stârni dorința pentru sex, ameliorând astfel relația.

Avem nevoie să lăsăm rușinea la o parte și să începem să ne informăm din surse cât mai avizate. O serie de cărți care ne vor normaliza dificultățile și ne vor dezbăra de o mare parte din miturile cu care trăim au fost traduse și în limba română: Inteligența eroticăRegândirea infidelității, Sexualitatea masculină, Geografia intimă a femeii, Bărbații de pe canapeaua mea, Cum să satisfaci o femeie, Cum să satisfaci un bărbat.

Poate părea mai sigur să rămânem tăcuți și să ne mulțumim cu ceea ce primim. Poate părea că, dacă avem nevoie să vorbim deschis despre ce se întâmplă în dormitor, se pierde din magie. Dar de ce n-am crede că indicatorul armoniei este reprezentat de cât de deschiși putem fi unul față de celălalt? Nu are mai mult sens?

În cel mai nou mesaj transmis celor care o urmăresc, renumita expertă în inteligența erotică, Esther Perel, ne propune câteva reguli simple de urmat în conversațiile despre sex:

  1. Vorbiți despre dorințele și nevoile voastre nu doar în timpul sexului, ci mai ales înainte sau după momentele intime (când rugămințile ar putea suna mai degrabă ca niște instrucțiuni).
  2. Concentrați-vă pe ceea ce vă doriți să se întâmple sau să se întâmple mai des, nu pe reproșuri sau pe a evidenția ce nu funcționează. Când ne simțim atacați, devenim defensivi, nu receptivi!
  3. În momentele intime, nu uitați de comunicarea nonverbală. Aceasta vă poate ajuta să vă ghidați partenerul sau partenera fără a face apel la cuvinte. Folosiți-vă tandrețea și nu uitați că „nu“ înseamnă „nu“!

Amanții grozavi nu se nasc așa, ci devin. – Peggy Kleinplatz

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută