Când cuplurile sunt de încredere, partenerii își trimit reciproc, sub diverse forme, mesajul că relația lor e unică și nesubstituibilă. În timp ce consiliam astfel de cupluri, am numit abordarea lor „Crearea Sacrului“, fiindcă termenii „sacru“ și „sacrificiu“ au aceeași rădăcină – ambele cuvinte își au originea în practicile religioase timpurii, care implicau un sacrificiu, ca dovadă a venerației. În relațiile devotate, ce rezistă pe termen lung, sacrificiul presupune ca ambii parteneri să dea întâietate dragostei dintre ei, în detrimentul altor obiective și visuri personale. Să înveți cum să faci asta poate fi un demers dificil pentru cuplurile care nu mai sunt conectate emoțional. Se prea poate ca astfel de parteneri să fi înfruntat ani lungi de nefericire, trăind separat niște vieți paralele. E greu să scapi de asemenea obiceiuri, dar cu siguranță se poate.
De asemenea, am reușit să elaborez niște indicatori ai trădării, meniți să arate indisponibilitatea fiecărui partener de a se sacrifica pentru celălalt și pentru relație. Dacă trădarea într-un cuplu se ridică în mod repetat la niveluri înalte, ei se expun unui risc mare de infidelitate sau vreunei alte lipse de loialitate. Trădarea se vede atunci când un partener urmărește înregistrarea ce arată starea de spirit a celuilalt și rotește dispozitivul în sens invers. Pierderea ei este câștigul lui – și viceversa. Adesea, astfel de parteneri se simt fericiți când interlocutorul e doborât la pământ. Parcă tot timpul s-ar juca de-a șoarecele și pisica.
Vreau să fie clar la ce mă refer când spun că, prin intermediul cercetărilor mele, eu pot previziona divorțul. Asta, fiindcă ocazional mass-media a confundat rezultatele muncii mele cu un alt gen de literatură. Statisticile demonstrează că rata divorțului se încadrează undeva între 43% și 67% din totalul căsniciilor (în funcție de studiile citate). Acestea sunt cifre valabile pentru SUA, fiind bazate pe proiecții făcute asupra numărului de cupluri ce se vor destrăma după mai mult de 40 de ani de mariaj. Și totuși, cercetările mele nu rimează deloc cu astfel de estimări! În loc să calculez ori să previzionez rata de divorț pe termen lung, eu m-am uitat la comportamentele și atitudinile care împing cuplurile să se despartă. Analiza mea a căutat să afle dacă prezența unui element anume în acele căsnicii (nivelul scăzut de încredere) ar putea indica un viitor divorț și, în caz că așa stăteau lucrurile, atunci cu ce precizie putea fi prevăzută despărțirea.
Și iată cum am determinat acuratețea predicțiilor mele. Imaginați-vă că, în cadrul studiului meu despre tinerii căsătoriți, am pus într-un bol 130 de prăjituri cu răvaș. Noi știm dinainte că, peste 6 ani, vom găsi 113 bilețele pe care scrie „Acest mariaj va supraviețui“, în vreme ce pe restul de 17 bilețele va sta scris „Acest mariaj e condamnat să piară“. Dacă vrei să identifici exact cele 17 prăjiturele care conțin în interior vestea proastă, alegerea lor la întâmplare nu e o strategie eficientă. Acuratețea ta va fi de numai 0,00000000000000000003%. Dar în laborator, presupunând că teoria mea era corectă, ea mi-ar fi permis să găsesc cele 17 prăjituri „stricate“ cu mare exactitate. Știu că ecuațiile mele sunt valabile, fiindcă în urma aplicării lor am previzionat corect soarta cuplurilor, în 85% dintre cazuri.
℗PUBLICITATE
S-ar putea crede că, în ciuda tuturor calculelor matematice complicate, concluziile mele referitoare la încredere sunt destul de evidente. E adevărat că nu-i nevoie de un expert în cercetare științifică pentru a afla că încrederea e un lucru bun pentru o căsnicie și că trădarea este un lucru rău. Și nici nu e necesar să filmezi un cuplu în laborator, ca să-ți dai seama dacă partenerii stau pe roze ori sunt în război. Uneori, e de ajuns să-i inviți la cină. Cu toate acestea, majoritatea cuplurilor se poziționează undeva la mijloc, între cele două extreme. Se întâmplă des ca un cuplu să resimtă o oarecare frământare când vine vorba despre viitor, chiar dacă partenerii nu s-au lovit până în prezent de niciun obstacol semnificativ. Eu am lucrat cu multe cupluri care își interpretau eronat situația, mai ales în privința felului în care partenerii își influențau reciproc răsplata și determinau comportamentul celuilalt. Aici, matematica mi-a fost de mare ajutor. Dezvoltând un algoritm pentru a cuantifica încrederea în funcție de o singură interacțiune a partenerilor de cuplu, am dobândit o perspectivă esențială asupra felului în care funcționează relațiile, inclusiv în cazul acelora care nu lăsau să li se întrevadă prea ușor viitorul. Iar în baza acestei cercetări, eu le pot oferi astăzi tuturor cuplurilor recomandări perfect valabile, despre cum să-și salveze ori să-și protejeze iubirea.
Unul dintre aspectele fascinante ale cercetării științifice e acela că nu obții întotdeauna ceea ce ai anticipat. De fiecare dată ai parte de câte o surpriză și exact acesta e motivul pentru care eu cred că e nesăbuință curată să dai sfaturi în psihologia relațională doar în baza experienței personale ori a unor teorii nevalidate. De exemplu, indiferent de calitatea relației tale de cuplu, garantat vei petrece câte o bucată de timp în fiecare dintre cele trei categorii despre care am vorbit („Dezagreabil“, „Neutru“, „Agreabil“ – vezi cartea Infidelitatea). Dar ce poate să însemne asta pentru viitorul tău? Este, oare, atitudinea neutră la o aruncătură de băț de cea dezagreabilă? E semn rău, dacă nu reușești să rămâi agreabilă când te cerți? Iar dacă tu cazi frecvent în păcatul de a te purta dezagreabil, este acesta un semnal de alarmă pentru relația ta? Ei bine, răspunsurile la aceste întrebări s-ar putea să nu fie exact acelea la care te aștepți. Iar răspunsurile vor conta enorm pentru viitorul relației tale.
Cartea Infidelitatea: cum să clădești încrederea și să eviți trădarea a fost publicată în limba română la Editura Pagina de Psihologie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
