fbpx
skip to Main Content
Sănătatea E Averea Noastră Fără Preț Pe Care Nu O Prețuim Decât Când Nu O Mai Avem. Interviu Cu Paula Rusu

Paula Rusu este jurnalist și om de televiziune ce a moderat mai bine de 10 ani talk-showuri politice. Textele ei pot fi citite pe paularusu.ro și periodic o putem vedea în cadrul emisiunii online Live cu Paula, din sufragerie.

Spui că ești o ardeleancă până în măduva oaselor… cum sunt ardelencele?

Eu zic că ardelencele sunt hotărâte. Dacă e ceva ce mi-a rămas în minte adânc înrădăcinat e felul de a fi al bunicii și străbunicii mele, femei simple de la țară, din satul profund ardelenesc, apoi aia e caracterul lor de femei hotărâte. Niciuna nu era repezită, eu sunt un pic, cred că m-a contaminat capitala, așa cumpătate cum erau, când ajungeau la o decizie știai sigur că nici dacă se năruie universul întreg acea hotărâre nu se mai schimbă. E un fel de rezistență de caracter, nu amețești omul cu frământările pe care le ei. Stai, cugeți, te așezi dacă-i nevoie, iar atunci când decizi apoi aia e. Am moștenit asta și pe măsură ce mă maturizez (încă o mai fac) văd roadele. E o lecție de ADN care până acum nu m-a lăsat să greșesc.

Ce-ți vine în minte când spui acasă?

Mămăligă cu lapte, mălai – asta-i o prăjitură țărănească cu iaurt și faină de porumb și curtea părinților mei de la Reghin care seamănă cu o pensiune tiroleză cu flori, iarbă, leagăne și un cățel liber.

Cele mai importante două calități dobândite în familia de origine…

Să fii drept și bun cu cei din jur, asta e lecția de acasă primită prin exemplul familiei, nu prin vorbă. Ah, și să nu minți! Scuze că sunt trei. Am încasat niște bătăi în copilărie pentru minciună. Nu pentru note, nu pentru năzbâtii, nu pentru te miri ce, pentru minciună am luat bătaie. Iar când m-am făcut și eu om mare am realizat că între toate defectele omului doar minciuna îmi pare de netolerat. Fiindcă ne duce pe toți ca orbii în prăpastie. Un adevăr, oricât de rău e, aduce după sine o soluție eficientă. O minciună, niciodată, oricât de bine intenționată ar fi.

Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie?

Pfui, nu m-am gândit până azi la asta. Îmi vine în minte ceea ce cred că este cea mai fericită zi din vremea copilăriei mele. Ne-a dus tata la „Târgul fetelor” de la Gurghiu, un eveniment cu tradiție din vreamea când fetele își așteptau pețitorii la târgul de Rusalii, cred. Eram mici de tot, 4-6 ani, eu și sora mea mijlocie, iar tata ne-a cumpărate cele mai frumoase poșete coșuleț din lume, țin minte că erau din ceva sârmă colorată și ceva plastic. Crede-mă, nu exista ceva mai frumos nici dacă erau din aur cu diamante. Îmi aduc aminte și acum de sentimentul acela.

Locul din lume în care te simți cel mai în siguranță?

Alături de soțul meu. Nu e un loc. Poate fi oriunde, dar împreună am trecut prin niște experiențe care pe alții i-ar fi speriat definitiv. Nu și pe noi.

Care este sărbătoarea ta preferată?

Sărbătorile Pascale. Acum le facem la Reghin, cu toată familia, dar mereu ne amintim de vremea în care eram mici, făceam Paștele la bunici la Habic: cu măturatul drumului, al curții, toată familia la masa scoasă în fața casei, cu haine și pantofi noi, copaci înfloriți, prăjitura cu strat gros de nucă a bunicii, mâncam numai gălbenușul din ouăle vopsite și albușul îl dădeam rațelor care se bălăceau în pârâul ce curge prin fața casei. O splendoare. Culmea e că îmi amintesc liniștea și zgomotele zilei de Paști.

Ce apreciezi cel mai mult la România?

România e țara mea, cu bunele și cu relele ei. Sunt foarte subiectivă: apreciez că aici e casa mea, familia mea, prietenii mei, viața mea. Sunt un om care funcționează obligatoriu cu rădăcini, sunt copac, cumva, nu fluture. Și nu spun că e bine ori e rău, așa sunt eu. Îmi trebuie rădăcini ca să pot funcționa. Pff, știu, sună puțin siropos, vă rog să mă iertați.

După o carieră impresionantă în televiziune ai făcut o schimbare… care a fost momentul în care ai realizat că drumul tău este altul?

În ultimii 10 ani de televiziune am moderat emisiuni pe teme politice, iar sentimentul că vorbele mestecate zi de zi la televizor nu produc nimic a devenit tot mai acut pentru mine. În plus o problemă de sănătate cu care m-am confruntat m-a făcut să înțeleg că pur și simplu suntem corijenți la ceea ce trebuie să știm fiecare, pe persoană fizică, despre sănătatea noastră. Am decis că trebuie să fac ceva, altceva, ca să pot ajuta oamenii, nicidecum emisiuni pe teme politice. M-am frământat vreun an până să decid: gata, plec din televiziune, îmi fac alt drum. Și uite, că sunt trei ani de când am plecat pe drumul paularusu.ro, e cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultimii 10 ani.

Pe site-ul tău paularusu.ro putem afla nenumărate lucruri interesante pe subiecte de sănătate; de unde această motivație pentru a promova sănătatea?

M-am îmbolnăvit de tuberculoză, boală de care suferă aproape 25 de mii de români anual, iar eu credeam că tuberculoza e eradicată în România. Ce prostie în capul meu! Iar eu fac parte din oamenii care lucrează cu informația și habar nu aveam că suntem țara din Europa cu cel mai mare număr de bolnavi de tbc. Cum m-aș putea aștepta ca oameni simpli să știe altfel? Așa am început să scriu despre sănătate, inițial despre tuberculoză, apoi despre alte probleme. Știi ce e interesant, în zilele în care nu scriu nimic nou pe blog, am câte 150-200 de vizualizări la postările pe tema tuberculozei. Asta arată ca nu am scris degeaba, că oamenii care au nevoie de informație verificată, pe înțelesul lor, știu unde găsesc această informație.

Știi, într-o zi, eram la Institutul Marius Nasta cu ceva treabă și văd că se apropie de mine doi tineri, purtau măști pe față, era evident că sunt pacienți. Făceam un material video despre tuberculoză și îi întreb dacă vor să se lase filmați. Mi-au spus că nu vor, dar motivul pentru care s-au apropiat e fiindcă m-au recunoscut, au citit tot ce scrisesem pe blog despre tuberculoză, de acolo mă știau. Uite, de aici e motivația de a scrie, e felul meu de a ajuta niște oameni care trec printr-un necaz care nu e doar o boală medicală, ci și una socială. Felul în care e văzută tuberculoza la noi generează o stigmă socială uriașă, practic e o boală socială pe lângă cea medicală, care generează respingere din partea societății față de bolnavul cu tuberculoză.

Ce înseamnă sănătatea pentru tine?

Sănătatea e averea noastră fără preț pe care nu o prețuim decât când nu o mai avem. Nicio avere din lumea asta nu cumpără sănătate. Uitați-vă la Steve Jobs, a beneficiat inclusiv de tratament creat special pe amprenta lui genetică împotriva cancerului pancreatic de care suferea, dar a fost prea târziu. Poate că ar fi avut altă soartă dacă nu ar fi așteptat niște ani de zile minuni de la homeopatie. Sănătatea noastră e în sine cel mai mare examen de înțelepciune la care suntem supuși.

Cum crezi că se raportează românii la sănătatea lor?

℗PUBLICITATE


Au mai început să învețe câte ceva, dar e lung drumul până departe. Plus că mai sunt medici adevărați care fac treabă bună în direcția educației pentru sănătate, în social-media: dr. Mihai Craiu, dr. Vasi Radulescu etc. Dar, și aici am un mare dar, nu puțini sunt românii sau mai degrabă româncele care se iau după tot felul de vedete care le spun că o să fie sănătoase și frumoase dacă beau apă alcalină, apă cu pietre semi-prețioase (!), apa cu verzi și uscate. Depinde după ce anume îți orientezi busola sănătății, după oameni care au făcut o profesie din asta sau după închipuiri. Pentru mine nu există dubiu.

Cea mai importantă rutină prin care ai, zi de zi, grijă de sănătatea ta…

Sunt atentă la ce mănânc, ce beau. Sincer cred că în alimente ne găsim și alinarea și suferința. Nu mă dau în laturi decât de la mezelurile și brânzeturile procesate. Nici nu îmi plac, nici nu aduc organismului nostru beneficii. Mai beau cate-o Cola, cum să nu o bei lângă o pizza sau lângă niște paste bune sau lângă sarmale. Normal, că mănânc și sarmale, cam de două ori pe an. Cumpătarea e mai bună decât orice dietă, abordări vegane sau ne-vegane. Și un pic de mișcare. Am dezvoltat o mică fixație cu cei 10 mii de pași, zilnic.

Personalitatea publică cu care ți-ar plăcea să porți o discuție de suflet…

Brigitte Macron – sunt absolut convinsă ca e o femeie cum puține sunt. Sper să-și scrie memoriile. Și de la noi, am încercat, și o să mai încerc, poate voi reuși, Mona Muscă. Cred că e unul dintre oamenii cu un caracter extraordinar de la care am fi avut multe de învățat, dar când mișeii își dau mâna, rezultă o execuție politică de manual. Pff, vezi, m-am întors un pic la vechea meserie.

Cel mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme…

Dunkirk – l-am revăzut recent. Filmul unui mare eșec militar al Marii Britanii în cel de-Al Doilea Razboi Mondial, 300 de mii de soldați prinși între mare și frontul german, salvați de o națiune de pescari, cu bărcile de pescuit. Dacă nu l-ați văzut, căutați-l.

Trei lucruri fără de care nu-ți poți imagina viața…

Apa, fond de ten, șosete.

Site-ul tău preferat este…

medicalexpres.com – îmi dă multă speranță văzând că știința medicală caută și găsește soluții pentru probleme altă dată de nerezolvat. Bine, aș putea să pun și siturile de cumpărături oline, dar nu știu pe care să-l aleg, așa de multe sunt și nu vreau să le discriminez, doar le vizitez aproape zilnic.

Cartea pe care crezi că ar fi bine să o citească cât mai multă lume…

Scafandrul și fluturele,  Jean Dominique Bauby – publicat la câteva zile după moartea autorului, fost editor Elle, revista franceză, victima unui accident vascular. Cartea este una dintre cele mai zguduitoare povești despre viață. Ieșit din comă, dar paralizat cvasi-complet, cu o singură pleoapă, stânga, mobilă, Jean-Dominique Bauby „dictează“ această carte. Câteva sute de mii de bătăi de pleoapă – pentru ca noi să putem vedea lumea și altfel.

Ultima surpriză făcută unei persoane dragi…

Pfui, nu pot să spun că încă nu am dezvăluit-o. E o surpriză pe care am lucrat-o împreună cu prietenele mele pentru o altă prietenă care încă nu știe nimic, nimic și o să fie wow. O să pun poze pe contul meu de Facebook pe 18 mai.

Cu ce ai vrea să rămâi în amintirea oamenilor?

Că le-am schimbat puțin viziunea asupra sănătății lor sau măcar cu un strop de speranță, dacă nu mai mult!

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută