Sănătatea mintală la locul de muncă: reducerea stigmatizării și crearea unui climat organizațional incluziv

Contextul actual

• Se estimează că, la nivel global, 15% din populația activă va avea o problemă de sănătate mintală, la un moment dat, în timpul vieții.
• Anual, depresia și anxietatea costă economia globală aproximativ un trilion de dolari, în primul rând din cauza scăderii productivității prin zile nelucrate pe caz de boală.¹
• Tulburările de sănătatea mintală sunt responsabile pentru 62% din zilele nelucrate prin absenteism.
• Prezenteismul, definit ca prezența unei persoane la locul de muncă, în ciuda unei funcționalități reduse, cauzată de o problemă de sănătate, este responsabil în cazul persoanelor ce trăiesc cu depresie pentru pierderea unui număr de ore de lucru de 4,6 ori mai multe decât prin absenteism.
• La nivel global, în 2019, 301 milioane de oameni trăiau cu un diagnostic din sfera anxietății, 1.280 milioane de oameni trăiau cu un diagnostic de depresie, 164 milioane de oameni trăiau cu un diagnostic de schizofrenie sau tulburare bipolară și 703.000 oameni mureau prin suicid anual. Multe dintre aceste persoane sunt de vârstă activă.²
• Persoanele care trăiesc cu un diagnostic de tulburare mintală severă, precum tulburarea bipolară sau schizofrenia, sunt frecvent excluse sau discriminate la locul de muncă, deși menținerea unei vieți active este unul din factorii biopsihosociali implicați în recuperare.
• Munca este un factor determinant social în ceea ce privește sănătatea mintală. Un loc de muncă sigur și bun oferă un sentiment de satisfacție și încredere, precum și stabilitate financiară și contribuție socială pentru persoanele care se confruntă cu dizabilități psihosociale (incluzând aici persoanele care trăiesc cu un diagnostic de tulburare mintală).²

În medie, ne petrecem minim opt ore pe zi la locul de muncă și aproape două treimi din durata vieții muncind. Nu e de mirare că sănătatea mintală la locul de muncă ar trebui să fie nu doar un drept uman, dar și un obiectiv în sine organizațional. E nevoie să recunoaștem care sunt semnele unui atac de panică sau ale unei posibile depresii, pentru că șansele să ne întâlnim măcar o dată cu ele sunt mult mai ridicate decât acelea de a fi nevoie să știm ce să facem în cazul unui infarct sau al unui accident vascular. Multe dintre diagnosticele de tulburări mintale intră în categoria bolilor prevenibile, iar influența muncii în sănătatea mintală este unul din factorii biopsihosociali ce pot fi modificați, îmbunătățiți. A nu vorbi despre sănătate mintală la locul de muncă sau a ne preface că această conversație nu e necesară ne costă propria sănătate.

Odată cu pandemia, discuția despre propriile dificultăți și impactul sănătății mintale au apărut cu o mai mare lejeritate conversațională. Oamenii de pretutindeni și-au rearanjat prioritățile, iar una dintre ele a inclus starea de bine și sănătatea mintală la locul de muncă. Un raport recent asupra impactului sănătății mintale la locul de muncă spune că peste 60% din angajați declară că locul de muncă este factorul principal de influență a sănătății lor mintale.

Care sunt factorii de risc psihosociali pentru sănătatea mintală la locul de muncă?

Există un consens în privința factorilor de risc biopsihosociali asociați cu un impact negativ în sănătatea mintală la locul de muncă.³

• Tipul de muncă. Exemple: lipsa varietății, muncă lipsită de sens sau de scop; muncă sub nivelul competențelor.
• Volumul muncii și ritmul acesteia. Exemple: supraîncărcarea sau plictiseala la locul de muncă; un nivel ridicat de presiune în sarcini, cauzat de timpii scurți alocați sarcinilor respective; termenele-limită nerezonabile și multiple.
• Programul de lucru. Exemple: programul turelor de lucru; munca în ture de noapte; orar de lucru prea puțin flexibil; program de lucru imprevizibil; program de lucru prea lung sau la ore ce nu țin cont de rezonabilul social.
• Percepția controlului asupra muncii. Exemple: implicarea redusă a personalului în deciziile organizaționale, lipsa de control în ceea ce privește volumul de muncă; lipsa de control în ceea ce privește ritmul muncii.
• Mediul și echipamente de lucru. Exemple: echipamentele inadecvate, puțin sustenabile sau greu de întreținut; condițiile de muncă neprietenoase (lipsa spațiului personal, lumină insuficientă, umiditate sau zgomot crescut).
• Cultura organizațională. Exemple: comunicare deficitară; suport scăzut pentru dificultățile întâlnite în muncă; lipsa unui scop clar definit organizațional; nivel organizațional competitiv; nivel crescut de birocrație.
• Relațiile interpersonale la locul de muncă. Exemple: excludere, izolare socială; lipsa suportului în relațiile cu superiorii sau în relațiile colegiale; comportamente abuzive la locul de muncă; microagresiuni, bullying, hărțuire la locul de muncă.
• Rolul organizațional. Exemple: ambiguitate, rol conflictual sau responsabilitate pentru alți oameni.
• Posibilități de avansare și dezvoltare la locul de muncă. Exemple: stagnare profesională sau incertitudine; lipsa promovărilor sau plata inadecvată, în contextul unui diagnostic de tulburare mintală.
• Echilibrul muncă-viață personală. Exemple spațiu nediferențiat pentru muncă și viață personală; muncă departe de familie, în anumite perioade; lipsa flexibilității și a adaptării, în privința sarcinilor de serviciu și a orarului pentru persoanele care sunt în roluri de îngrijitori.

Deși factorii de risc psihosociali sunt prezenți în toate sectoarele și domeniile muncii, există anumite locuri de muncă asociate cu un risc crescut cumulativ, precum sistemele de răspuns la urgențe (de exemplu, pompierii, poliția, personalul angajat în urgențele medicale). Alături de aceștia, personalul din serviciile umanitare (preoții, psihologii, asistenții sociali) se întâlnesc la locul de muncă cu mai mult stres vicarian și burnout asociat cu grade mai ridicate de depresie și sindrom de stres posttraumatic.

Strategii eficiente de reducere a stigmei și crearea unui climat inclusiv la locul de muncă

1. Revizuirea politicilor și a practicilor organizaționale

Cât de pregătită este compania să discute deschis despre sănătatea mintală a angajaților? Cât de deschisă este să angajeze sau să susțină un angajat cu dificultăți de sănătate mintală? Politica internă include beneficii precum zile de concediu pentru sănătate mintală, acces la servicii de consiliere, suport în diminuarea sarcinilor pentru persoanele care au nevoie de un volum mai scăzut de muncă, pentru o perioadă? Limbajul în cadrul companiei este unul care nu stigmatizează persoanele cu tulburări mintale sau care este inclusiv pentru grupuri marginalizate?

2. Implicarea conducerii și a managementului

Există o politică deschisă din partea managementului companiei de a discuta deschis despre sănătatea mintală a angajaților sau despre dificultățile lor din perspectiva muncii? Atunci când se întâmplă acest lucru, angajații au mai multă încredere să-și comunice dificultățile și să caute ajutor, ceea ce duce în timp la o bună retenție a personalului și la costuri scăzute în trainingurile de personal.

3. Resurse pentru promovarea sănătății mintale

Există programe de wellbeing, sisteme de suport, precum acces la consiliere, coaching, programe de mindfulness?

℗PUBLICITATE

---

---

4. Promovarea unei bune practici a grijii de sine

Oferă abonamente la săli de sport, aplicații de mindfulness, ședințe de consiliere, flexibilitate pentru programări la medic sau nevoi personale? Astfel de practici arată că sănătatea mintală este o prioritate pentru organizație.

5. Facilitarea dialogului și a încrederii cu privire la sănătatea mintală a angajaților

Creează un mediu sigur în care poți discuta despre sănătatea mintală. Pune întrebări deschise precum: „Observ că întâmpini dificultăți în ultima perioadă, e ceva ce putem face ca să-ți fie mai ușor?“, „Ai luat în calcul să încerci un proces de psihoterapie?“. Asigurarea confidențialității transmite mesajul că discuția despre sănătate mintală se face într-un mediu sigur.

Un mediu care promovează și destigmatizează sănătatea mintală la locul de muncă are impact în starea de bine și gradul de satisfacție a angajaților, promovează o mai bună adaptabilitate și reziliență, productivitate crescută și performanță ridicată, o mai bună retenție a personalului, precum și o reputație bună pe piața locurilor de muncă.

„Viitorul sănătății mintale la locul de muncă trebuie să includă siguranța fizică, psihică și emoțională, un sentiment de comunitate și o cultură organizațională incluzivă, diversă și echitabilă“, conform raportului din 2023 cu privire la Sănătatea Mintală la locul de muncă (Mental Health at Work Report).

Acest articol face parte din proiectul #SănătateMintalăPentruToți, o campanie ce vizează înlăturarea stigmatului în sănătate mintală, susținută de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie.

Resurse:

1. Mental Health First Aid at Work (Primul ajutor în sănătate mintală la locul de muncă) oferă un ghidaj organizațional prin training-uri pentru management și personal concomitent.
2. WHO Guidelines on mental health at work.
3. WHO Mental health at work.
4. Reducing Mental Health Stigma in the Workplace factsheet.

Citește și:

• Cultura toxică la locul de muncă: Impactul psihologic și strategii de supraviețuire
• Performanță și umanitate: Transformând locul de muncă într-o comunitate empatică
• Cinci modalități pentru a îmbunătăți sănătatea psihică a angajaților