Skip to content

Vă invit să aruncăm o privire asupra ultimelor cinci zile din viața noastră. În câte dintre acestea am scos telefonul inteligent pentru a capta clipa pentru eternitate? Și da, aici nu mă refer doar la copii și adolescenți, ci inclusiv la noi, adulții anului 2022. Dacă este să fim onești, vom observa că ori de câte ori vrem să imortalizăm un moment, avem tendința de a ne aduce aproape telefonul mobil și de a capta acea clipă pentru totdeauna. Însă, ceea ce nu realizăm este că momentul prezent nu mai este trăit la justa valoare. Și desigur, nici rememorarea lui. 

Sună destul de îngrijorător nu-i așa? Dar, după cum ne încurajează specialiștii în știința minții umane, nu putem face nicio schimbare majoră în viață fără să conștientizăm care sunt automatismele noastre și costurile pe care le plătim. Așadar, pentru articolul de astăzi vă încurajez să ne înarmăm cu deschidere, curiozitate și să descoperim părți care nu ne plac, dar pe care în mod cert le putem îmbunătăți. Sunteți gata? 

Prea multe poze dăunează grav experienței

Potrivit site-ului ideas.ted.com, podcaster-ul Manoush Zomorodi (Note to Self) a desfășurat un sondaj denumit Bored and Brilliant (2015), prin care participanții (aproximativ 20.000 de abonați ai săi) erau nevoiți să se detașeze de dispozitivele lor electronice, pentru a-și activa creativitatea. 

Datele ne arată că mulți repondenți specificau că realizau fotografii cu scopul de a-i ajuta în procesul de memorare, mai exact să-și amintească mai ușor anumite aspecte: etichete de alimente pe care, ulterior, doreau să le achiziționeze, locul unde parcaseră etc. Și dacă ar fi să ne raportăm la propria experiență, am recunoaște că și noi ne-am găsit, adesea, în astfel de situații. Însă, specialiștii în sănătatea mintală trag un semnal de alarmă și susțin că dincolo de faptul că fotografiile nu țin loc de memorie. În fapt, ele dăunează acesteia.

Acesta este rezultatul studiului realizat de către prof. Linda Henkel (Universitatea Fairfield, Connecticut), prin care s-a demonstrat că fotografierea afectează experiența și memoria. Henkel a creat un experiment folosind un grup de studenți într-un tur ghidat al Muzeului de Artă Bellarmin, prin care aceștia erau rugați să pozeze obiectele pe care le-au privit în acel tur și să le observe pe altele. A doua zi, acelorași studenți le-a fost testată memoria tuturor obiectelor pe care le-au văzut în tur, iar de îndată ce erau identificate anumite lucrări, li se adresau detalii vizuale specifice. Astfel, participanții își amintiseră mai puține dintre obiectele pe care le fotografiaseră, fără să rețină detalii vizuale specifice ale artei imortalizate, față de elementul artistic pe care doar îl observaseră.

Explicația dată de prof. Henkel este aceea că prin fotografiere nu ne mai implicăm în niciunul dintre tipurile de procesare prin care ne-am putea aminti acele experiențe, întrucât acestea au fost externalizate. Totodată, cercetătoarea apreciază că scopul externalizării memoriei noastre către diverse dispozitive nu este acela de a ne elibera creierul, pentru a putea face alte sinapse cognitive, ci efectiv de a nu-l mai folosi.  

În completarea acestor date valoroase, medicul psihiatru Mira Iulia Cârmaciu-Milea spune că „pentru stocarea unei amintiri specifice în memoria episodică sunt implicate diferite zone cerebrale. Pentru o amintire dintr-o vacanță, spre exemplu, sunt implicate mai multe simțuri (auz, văz, miros, gust etc), iar părțile creierului folosite la înregistrarea acestor senzații participă și la stocarea amintirilor.“

În egală măsură, în pofida faptului că avem memorii extinse ale telefoanelor, cu scopul de a capta tot mai multe amintiri în telefon, prof. Henkel subliniază că ceea ce facem, în fapt, este chiar să uităm de ele, după ce le imortalizăm.

℗PUBLICITATE



Un alt studiu condus de către cercetătoare a fost acela prin care participanții, în urma efectuării unui tur al muzeului, au fost rugați să realizeze două tipuri de fotografii: unele cu obiecte din expoziție, iar altele cu ei stând lângă acele obiecte. După aceea, au fost nevoiți să observe, îndeaproape, toate pozele realizate, urmând să fie chestionați asupra amintirilor pe care le aveau despre ceea ce au văzut. Rezultatele au relevat că atunci când nu erau în imagini, oamenii își aminteau mai multe informații.

Psihiatrul Mira Iulia Cârmaciu-Milea subliniază faptul că „de vină“ pentru o astfel de situație este însuși hipocampusul, care este implicat în stocarea amintirilor. „Cercetătorii în neuroștiințe afirmă că amintirile există, practic, în conexiunile, sinapsele neuronale dintre diferitele grupuri de neuroni din rețeaua neuronală“ – explică psihiatrul.

Pierdem bucuria, refuzând să trăim în prezent

Pauzele digitale sau detoxul de social media reprezintă un „medicament“ pentru creierul uman. Oricât de mult am susține că nu ne afectează furtuna de pixeli la care ne expunem zi de zi, există un revers al medaliei și el ne arată că nu avem dreptate, prin diverse tulburări emoționale sau fizice. 

Dr. Mira Iulia Cârmaciu-Milea ne atenționează că atunci când nu ne mai permitem să accesăm simțurile și nu folosim în mod activ creierul, pentru stocarea unei amintiri, preferând să facem o poză pentru mai târziu, refuzăm, practic, să trăim în prezent. Această amânare pe mai târziu nu face decât să ne amăgească temporar că vom salva (stoca) ceva important, neparticipând însă activ și cu toate simțurile la acel moment unic.

Nu este, însă, nevoie să mergem în extrema cealaltă și să nu mai folosim device-urile pe care le deținem. Trebuie doar să o facem conștient. Ceea ce merită interiorizat este însăși emoția pe care persoana, locul sau clipa ne-o creează, fără a ne gândi să o împărtășim cu alți semeni, de dragul validării, sub diverse forme (like-uri, distribuiri etc). Este foarte adevărat că era social media ne împinge să ținem pasul și să transpunem în mediul virtual realitatea pe care vrem să o trăim, însă, dincolo de poleiala și perfecțiunea pe care cu toții le afișăm, sănătos ar fi să păstrăm amintirile în memoria sufletului.  Iar asta înseamnă, pe scurt, să fim mindful.

Psihoterapeutul Gáspár György, în cartea Mindfulness urban, susține, printre altele, că revenirea la aici și acum înseamnă „conectarea cu experiența adevărată, reală, în locul construirii unor interpretări despre experiența în sine; ieșirea din starea de supraraționalizare și intrarea în starea de a fi; conștientizarea propriilor emoții și manifestarea fizică a senzațiilor, respectiv, redescoperirea corpului drept casa sufletului – un loc în care ne putem simți în siguranță și unde ne putem întoarce oricând.“

Așadar, înainte de a alege să pierdem calitatea prezentului, poate ar fi sănătos să mai lăsăm deoparte aparatele și tehnologia și să ne bucurăm de faptul că suntem în viață, celebrând-o cu bucurie și autenticitate.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0