Dacă de grădinițe Montessori am tot auzit în România și nu mai este nimic nou, ba din contră, sunt la mare căutare de către părinți, despre școli Montessori am auzit mai puțin sau, mai bine spus, părinții sunt mai reticenți să se îndrepte către ele, mai ales în orașele mai mici. De ce? Îngrijorările sunt mai multe și voi enumera doar câteva dintre ele în cele ce urmează:
- Ce învață copilul acolo?
- Se dau teme pentru acasă?
- De ce sunt clase mixte?
- Ce înseamnă libertatea într-o clasă Montessori?
- De ce nu există competiție?
- Este școala Montessori acreditată de Ministerul Educației?
- Ce face copilul mai departe, după ce termină clasele primare?
- Se poate adapta copilul la sistemul tradițional de învățământ în gimnaziu sau liceu?
Ce este pedagogia Montessori și cu ce este ea diferită de pedagogia clasică, tradițională?
Pedagogia Montessori este o filozofie pusă în lumină ca metodă de învățământ de către dr. Maria Montessori, care s-a născut în Ancona, Italia, la 31 august 1870, fiind una dintre primele femei medic din Italia. În activitatea sa ca medic, a luat contact cu copii din diferite medii sociale, copii săraci sau bolnavi mintal. Astfel, ea și-a dat seama că mediul în care erau aceștia nu era unul prielnic pentru dezvoltarea și evoluția lor. Astfel, Maria Montessori a început să lucreze și să observe copiii de la naștere și până la maturitate, dezvoltând o întreagă teorie de educație, muncă pe care a continuat-o de-a lungul întregii sale vieți. Abordarea sa este una holistică, urmărind dezvoltarea copilului pe toate planurile: emoțional, social, moral, intelectual.
Mediul Montessori diferă cu mult de învățământul tradițional din multe puncte de vedere și aici vreau să răspund și întrebărilor de mai sus, nu neapărat în aceeași ordine.
Într-o școală Montessori, clasele sunt mixte, adică vom găsi copii cu vârste diferite. Pot fi clase de 6-9 ani, 9-12 ani, dar și clase cu copii de 6-12 ani. Scopul acestor clase mixte este acela de a obișnui copiii să lucreze în echipă, să colaboreze și să se ajute, și nu să concureze unii cu alții.
Spre exemplu, într-un grup de studiu pot fi atât copii mai mari, cât și mai mici, în funcție de subiectul de interes. Copiii mai mici învață de la cei mai mari, iar cei mari au ocazia de a fi la rândul lor ghizi pentru cei mici. Concurența este cea naturală, venită din interiorul copilului și nu impusă de către profesor sau din exterior, prin teste, concursuri sau note.
Dacă mă refer la modul cum este amenajată o clasă Montessori, pot spune că aici găsim rafturi cu materiale didactice Montessori (gândite și concepute de Maria Montessori, perfecționate ulterior de către cei care au dus mai departe această muncă). Materialele sunt concepute în funcție de ariile curiculare, și anume: limbaj, matematică, geometrie, biologie, istorie, geografie. Copiii lucrează la mese, împreună sau individual, dar și pe podea, ajutați de un covoraș pe care să așeze materialul pe care-l studiază.
Profesorul Montessori le prezintă copiilor materialele Montessori, în funcție de interesul acestora, ținând cont totodată de conținuturile programei naționale de învățământ, dar și de nivelul la care se află copiii. Ulterior, aceștia au libera alegere și responsabilitate de a lucra cu materialele prezentate și de a exersa (repeta) acel concept până la perfecționarea de sine sau până ating precizia pe care o caută.
Temele pentru acasă nu sunt necesare, deoarece predarea este naturală și pliată pe tendințele naturale ale copiilor, aceștia având acces oricând la materialele din toate ariile curiculare prezentate mai sus. Acasă, copiii pot scrie povești, pot citi sau pot căuta informații despre anumite subiecte de interes.
Mediul Montessori are scopul de a stimula tendințele umane pe care copiii le au la această vârstă, ținând cont de nevoile și caracteristicile lor psihologice. Vorbim aici de imaginație și minte rațională, de nevoia de mișcare, socializare-comunicare, lucru în echipă, ajutorare, dezvoltarea limbajului și exprimării orale, orientare în mediul în care lucrează, păstrarea ordinii, explorare, muncă, manipulare a materialelor, abstractizare, concentrare, observare și multe altele. Toate aceste lucruri le găsim în clasa de școală Montessori. Și ele contribuie la construirea de sine a copilului.
Trecerea de la Montessori la învățământul de stat
Dacă ar fi să răspund întrebării „Se poate adapta copilul la sistemul tradițional de învățământ în gimnaziu sau în liceu?“, care se completează cumva cu întrebarea „Ce face copilul mai departe, după ce termină clasele primare?“, îmi place să amintesc un citat al Mariei Montessori, care spune așa: „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze“ (Maria Montessori, Descoperirea copilului).
Astfel, înțelegem faptul că metoda Montessori și ceea ce copiii învață într-un mediu Montessori răspund tuturor nevoilor copiilor la vârsta la care se află, din toate punctele de vedere. Ceea ce dobândesc copiii pe parcursul anilor de studiu îi pregătește mai departe pentru a se putea adapta oricărui sistem de învățământ. Dobândesc abilități cum ar fi rezolvarea de probleme, luarea de decizii, de organizare în timp și spațiu, de colaborare, lucru în grup și în echipă.
Este școala Montessori acreditată de Ministerul Educației?
În prezent, școlile Montessori din România sunt școli cu statut privat care se bazează pe programa Montessori aprobată în România (Ord. Ministrului nr.6142/1.11.2011) și urmează standardul Montessori internațional aprobat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din România.
Cu siguranță mai sunt multe alte întrebări pe care părinții și le adresează în ceea ce privește decizia lor de a-și înscrie copiii la o școală Montessori sau nu, întrebări la care-mi propun să răspund în articole viitoare.
Citește și: