Din primii ani de grădiniță, diferențele dintre fete și băieți sunt, la o privire chiar și fugară, cât se poate de evidente. Băieții se mișcă mult, se întrec, sunt mai zgomotoși, preiau cu ușurință controlul unui joc, par că își pierd mai repede răbdarea cu treburile migăloase, solicită mai mult atenția educatoarei sau învățătoarei. Fetele, pe de altă parte, se bucură să stea să asculte povești, desenează sau bricolează cu bucurie, citesc și scriu mai devreme și mai ușor decât băieții, intră cu ușurință în diverse jocuri de rol, se bazează pe relații, le susțin și au nevoie de ele, își doresc să mulțumească adultul care le predă și sunt, în general, dar mai ales în primii ani, mai ușor de îndrumat în clasă de către educatoare și învățători. Ar putea să pară că școala, așa cum este acum construită, e un loc mai potrivit pentru fete, decât pentru băieți. Cel puțin două sunt însă zonele unde am putea arunca o privire, în scopul de a face școala un loc mai bun pentru fetele noastre.
Una dintre ele este legată de diferențele dintre fete și băieți în ceea ce privește rezultatele la matematică și științe exacte, unde băieții au un avantaj, ce se concretizează apoi în alegerea meseriei – ingineria este încă un domeniu dominat de bărbați. Cea de-a doua zonă este legată de leadearship, de abilitatea de a te face văzut, de a-ți exprima punctul de vedere și de a coagula echipe care să îl concretizeze, precum și de asumarea de riscuri – o zonă în care fetele, femeile sunt încă extrem de reținute.
În ceea ce privește matematicile, neuroștiințele ne spun că băieții și bărbații tind să aibă mai dezvoltate acele zone ale creierului, în emisfera dreaptă, ce le permit o mai bună dezvoltare a abilităților spațiale. Mai mult, băieții au o gândire mai degrabă deductivă și abstractă: găsesc regula și o aplică cu mai multă ușurință, pot gestiona mai devreme și mai ușor concepte abstracte în comparație cu fetele, al căror stil de conceptualizare pare să fie inductiv: mai concret, ele pornesc de la exemple clare, după care își construiesc o bază de conceptualizare, pentru a o aplica la idei mai abstracte (Gurian, 2011). Pe de altă parte, diferențele dintre fete și băieți în dezvoltarea competențelor în științele exacte cresc sau, dimpotrivă, dispar, în funcție de stilul de predare al profesorilor. Convingerea profesorului sau a învățătorului că fetele nu sunt bune la matematică va avea ca rezultat însușirea acestei credințe de către elevele sale și, prin urmare, îndepărtarea lor de aceste materii. Fără să aibă norocul să găsească un profesor care să creadă în mintea și capacitățile lor, fetele vor rămâne cu gustul amar al eșecului, într-un domeniu ce depinde în primul rând de competențele cadrului didactic.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Un studiu OECD din 2015 a arătat că printre cauzele care au dus la dezavantajarea fetelor în matematică și științe se numără așteptările scăzute ale părinților și profesorilor, precum și lipsa de încredere a fetelor când vine vorba de a-și asuma riscuri, de a încerca din nou și din nou, până reușesc. Studiul arată că „atunci când studenții sunt mai încrezători în sine, ei își acordă libertatea de a eșua, de a se angaja în procesele de încercare și eroare, fundamentale pentru dobândirea cunoștințelor în matematică și alte științe exacte“.
Asumarea de riscuri este pentru fete un punct vulnerabil. Încă de pe la vârsta de 2 ani, băieții explorează și cercetează mediul cu mai mare lejeritate și curaj, parte din cauza biologiei diferite, din nevoia lor mai mare de mișcare, dar și pentru că părinții de băieți sunt mai dispuși să privească nevoia lor de cercetare ca pe ceva firesc („doar n-o să-l țin legat de fusta mea, nu vreau să cresc un pămpălău”), spre desosebire de părinții de fete, care sunt mult mai protectori. Acest decalaj există și se accentuează pe întreaga perioadă a anilor de școală. Conștiinciozitatea fetelor, nevoia lor de a munci și de a se pregăti temeinic la toate materiile are legătură și cu aversiunea de a-și asuma riscuri. Fetele conștiincioase îi salvează adesea pe băieții isteți, mai ales la materiile care acestora nu li se par importante. Părinții și profesorii au așteptări mai ridicate de la fete – din păcate, și pentru fete și băieți – și adesea le exprimă explicit. Fetele, așa cum sunt ele construite, pun preț mai întâi pe relații, apoi pe obiective. De aceea, în afară de nota pe care o primesc, de modul în care își evaluează competențele (obiective suficiente pentru băieți), pentru ele este important și cât este adultul de mulțumit, cum este relația cu acesta. Învață să renunțe la ele, pentru a face pe plac altcuiva, se dau înapoi de la a-și exprima convingerile, pentru că ar putea să deranjeze ori să fie respinse – pentru că noi ne așteptăm ca fetele să fie cuminți și conștiincioase. Își lasă visurile deoparte, pentru a face ceea ce este bine.
Ce pot face părinții și profesorii?
Încurajați fetele să se înscrie în sporturi de echipă, să participe la competiții – fiind parte dintr-o echipă, vor fi concentrate pe un obiectiv, învățând astfel să conducă. Încă de la vârste mici, încurajați-le să exploreze, să se cațere, să alerge, să învețe să schieze, să facă escaladă, să experimenteze cu skate-ul sau cu rolele. Sunt sporturi în care te bucuri tu de tine și de libertatea ta. Gestionați-vă propria anxietate și fiți conștienți că propriile convingeri pot fi obstacole în dezvoltarea echilibrată a fiicelor dvs.
La școală sau la grădiniță, construiți proiecte și grupe pentru aceste proiecte, pe care fetele să le ducă la bun sfârșit, în care fetele să învețe cum să coordoneze, cum să își exprime opiniile.
Încurajați dezbaterile și susțineți fetele în a-și găsi argumente și a le prezenta cu curaj. Ascultați-le cu curiozitate, lăsați-le să privească realitatea diferit de dvs.
Matematica nu este numai pentru băieți – fetele își pot găsi bucuria în stiințe, au nevoie însă de adulți care să creadă în ele și să fie pricepuți în a le ghida pe acest drum.
Dați-le voie să fie imperfecte, să aibă materii preferate, unde să caute cu curiozitate. Nu le împingeți să își consume energia pentru 10 pe linie, fără să afle cu adevărat ce le pasionează.
Fetele se descurcă bine la școală, dar uneori costul e pierderea propriei lor identități. Este în sarcina noastră, a adulților – părinți și profesori – să le susținem ca să își construiască propria lor viziune, să își exprime cu claritate propria voce.