Skip to content

Pentru cei ce au văzut serialul Clanul Soprano poate titlul sună cunoscut, sau poate nu, în orice caz explicația și conținutul acestui articol pot fi rezumate prin următorul citat al protagonistului Tony Soprano: „Ce s-a întâmplat cu Gary Cooper? Tipul puternic, tăcut. El era un bărbat  adevărat. Nu se lăsa condus de emoții. Doar făcea ceea ce avea de făcut.“

Toate acestea erau spuse de liderul uneia dintre cele mai puternice familii mafiote din New Jersey, în cadrul unei ședințe de terapie și aveau legătură directă cu leadership-ul și cum ar trebui să fie un om văzut de către ceilalți ca să poate conduce o asemenea organizație.

O afirmație asemănătoare găsim și în cartea Cele 48 de legi ale puterii al lui Robert Greene, mai exact în legea 4, care ne îndeamnă să spunem mereu mai puțin decât e necesar. 

Există mai multe motive pentru care acesta este o tactică bună pentru a ne afirma poziția și dominanța în cadrul oricărui context social:

Emană un anumit aer de mister față de ceilalți

Doar dacă ne gândim la filmele cu James Bond (sigur am văzut cu toții măcar unul), acesta nu era genul foarte vorbăreț, nu era sufletul petrecerii și nu părea preocupat de vorbăria măruntă cu barmanul de la care comanda Vodka Martini „scuturat nu amestecat“. 

Tocmai de asta părea atât de sigur pe el, nu are nevoie de vorbărie inutilă ca să își ocupe timpul, iar ceilalți admirau asta la el, era mereu străinul misterios, cu un aer dominant care nu se simțea anxios să stea singur la un bar și care nu se temea să privească oamenii în ochi atunci când se holbau la el. Desigur asta nu însemnă că era mut, dar când vorbea avea mereu cea mai bună replică de oferit, vorbea cu un ton calm și calculat, spunea doar ceea ce e necesar și când era momentul să între în acțiune nu ezita deloc. 

În ziua de azi, consider că am ajuns să supraevaluam vocile puternice dar care nu au nimic de spus, să-l aplaudăm cu toții pe cel care aduce băuturile și e sufletul petrecerii în timp ce trage cele mai mari beții sau cel care la locul de muncă vorbește cel mai mult și face cele mai bune glume. Și da ok, e distractiv atunci, dar într-o problemă serioasă pe cine te poți baza? Pe tipul plăcut de toți pentru că spune mereu ce vrei să auzi și te face să râzi (de multe ori acesta este și clovnul grupului) sau pe cel moderat, capabil, care nu aruncă vorbe în vânt doar ca să fie spuse și la nevoie rezolvă orice situație?. Consider că pe termen lung al doilea câștigă mereu (desigur dacă nu ești genul de om căruia îi plăcea prea mult să fie lingușit).

Cel din prima categorie, prin atitudinea sa vrea să compenseze lipsa de încredere în propria lui identitate, are nevoie de o voce puternică și de vorbe de cele mai multe ori aruncate pentru a se face plăcut (de ce trebuie obligatoriu să fi plăcut?) iar  asta e singura modalitate prin care ei consideră că pot câștiga o oarecare formă de respect.

℗PUBLICITATE



Steve Mc. Queen, Clint Eastwood, Sean Connery, Daniel Craig nu sunt priviți ca un simbol al masculinității datorită debitului lor verbal neîntrerupt, ci prin atitudinea lor. Să mergi și să stai la un bar, neavând nevoie de alții pentru că te ai pe tine, e mult mai greu decât să fi cel mai simpatic tip din cameră și un simbol al masculinității mult mai puternic. 

Nu ai nevoie să îți spui planurile, tu doar faci lucrurile să se întâmple

Desigur asta nu înseamnă să nu vorbești cu cei care te pot ajuta, nu înseamnă să nu câștigi influență, dar așa cum spuneau stoicii, încă din cele mai vechi timpuri „Purtarea unui om este mai importantă decât vorbele sale“.

Pe lângă asta, există și un studiu ce a fost realizat de Gollwitzer (2009), în cadrul căruia studenții unei Facultăți de Drept au fost rugați să completeze nivelul lor de dedicare în ceea ce privește oportunitățile academice. Apoi participanții au fost împărțiți în două grupe, unui grup i-au fost citite răspunsurile și apoi fiecare participant a fost rugat să confirme că acesta e răspunsul său, iar celălalt grup pur și simplu a pus răspunsurile într-o urnă. Ulterior, au avut cu toții 45 de minute să lucreze la un caz legal.

Rezultatele au arătat că cei din prima categorie au lucrat mai puțin la caz, în comparație cu grupul al cărui răspunsuri au rămas anonime. Cercetătorii au concluzionat că atunci când ne facem cunoscut un anumit scop, acea recunoaștere socială venită din partea celorlalți vine ca o recompensă ce ne determină să reducem efortul despus, oarecum avem impresia că într-o anumită măsură ne-am atins scopul. 

Această idee, este una de bază,  dar de ce am vrea ca cei care concurează cu noi să știe ce planuri avem?

Cu toții știm că informația înseamnă putere, atunci de ce am vrea să le oferim puterea celorlalți. Cea mai grea muncă în cadrul unui război e ca inamicul să cunoască planurile celuilalt și cu cât rămânem mai misterioși cu atât va fi mai greu să ne anticipeze următoare mișcare. Cum spunea Sun Tzu, „întreagă artă a războiului e bazată pe înșelătorie și ar trebui să nu uităm asta“, nici la șah nu există un mesaj pe fruntea adversarului care să ne arate ce mutare va face. 

Adoptă un limbaj non-verbal puternic

Doar pentru că suntem tăcuți nu înseamnă că nu putem transmite anumite mesaje. În jur de 80% din comunicare este non-verbală și nu cred că vreunul din noi și l-a imaginat pe Bond stând cu umerii lăsați, privirea în pământ și mimând gesturi nesigure. Trebuie să adoptăm o postură cât mai dreaptă, cu pieptul în față pentru a arată că nu ne temem să fim expuși, pentru a manifesta față de ceilalți putere, dar și pentru noi (există studii ce arată că adoptarea unui poziții de dominanță, înainte de o prezentare sau orice interacțiune socială, ne face mai încrezători în forțele proprii, deci poziția lui Superman în fața oglinzii nu e doar ceva amuzant).

De asemenea,  gesturile trebuie să fie cât mai largi, lente, fără să ne scărpinăm sau să batem din picior (indicatori ai anxietății). Mersul să fie puternic și hotărât cu pași, cât mai largi și să evităm pe cât posibil a băga mâna în buzunar. 

Așadar din punct de vedere strategic, dar și pentru a câștiga influența pe care o căutăm, tipul tăcut și puternic o să rămână mereu cel mai admirat și cel care reușește tot ceea ce își propune. Din păcate, în societatea de azi, manierele și acest stil nu mai sunt la ordinea zilei, dar tocmai de aceea, dacă nu avem cu cine să concurăm, nu o sa fim noi cei care se afirmă cel mai mult?

Crudan Andrei este absolvent al Facultății de Psihologie, din cadrul UBB, Cluj-Napoca, al unui masterul de psihologie judiciară și al unui curs de formare în evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf. De curând, a obținut atestatul de liberă practică în specializare psihologie aplicată în domeniul securității naționale. Domeniul studiat cel mai intens este cel al detecției minciunii, dar e pasionat și de filosofie și, desigur, de psihologie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0