fbpx
skip to Main Content

O poveste urbană, începută în pandemie și continuată în perioada de relaxare, cu un business neconvențional, un om de afaceri descurcăreț, o tânără aparent naivă, dar care joacă după propriile reguli și un scenariu care nu va avea nicio reținere în a aborda subiecte care pot părea tabu în societate. Așa arată, în câteva cuvinte, serialul Videochat, o comedie de oameni mari, care se difuzează sâmbătă noaptea, de la ora 24.00, la ProTV. Scenariul este scris de Alexandru Popa, iar regia îi aparține lui Vlad Zamfirescu. Și cu o distribuție în care îi întâlnim pe actorii Nadiana Sălăgean, Liliana Pană, Eva Cosac, Andi Vasluianu, Tudor Cucu-Dumitrescu, Marius Florea Vizante, Diana Roman și Luminița Erga, pe care nu aveam cum să nu le cerem explicații, în interviul de mai jos.

Ce aduce nou serialul Videochat în peisajul media din România?

Nadiana Sălăgean – Pe mine! [râde] Noutatea e dată de această perioadă pe care am traversat-o toți, de faptul că acest serial se întâmplă datorită pandemiei. Această pandemie este punctul de plecare pentru întreaga poveste: o fată tânără, rămasă fără job. Singura variantă posibilă pentru ea este ceva online, iar de aici pornesc încurcătura și toată comedia. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi venit peste noi pandemia și starea de urgență care ne-au schimbat total viețile. Tot de aici vine și nivelul doi de noutate care ține de partea tehnică, de felul în care filmăm. Nu se întâmplă ca la orice serial sau film, unde filmezi față în față cu celălalt actor, îi vezi ochii, reacțiile. La serialul Videochat filmăm majoritar în camere diferite, comunicarea dintre noi în timpul filmărilor are loc prin laptop. Față de ceilalți colegi, recunosc că am fost puțin mai norocoasă pentru că jucând rolul soției lui Popovici (Marius Florea Vizante), am avut mai multe cadre în care aveam partenerul în față, interacționând direct.

Liliana Pană: Noutatea și surpriza constau în faptul că e ca un curcubeu. Are toate culorile și se adresează atât tinerilor, cât și adulților și, surpriză, în același timp și părinților.

Eva Cosac: Tot serialul e filmat din perspectiva camerei laptopului și o singură cameră de supraveghere. Mi se pare fascinant cum se pot întâmpla atâtea și să fie văzute doar de laptop. Pe lângă asta, e pur și simplu ceva diferit. Se numește Videochat, se vorbește despre videochat, se face videochat și totuși nu despre asta este serialul ăsta.

Andi Vasluianu: Originalitate. E un scenariu original care, din fericire, atacă un subiect universal. Pe lângă faptul că e foarte bine scris, cu umor și fără vulgaritate, ar putea fi și preluat de televiziunile din afara țării.

Tudor Cucu-Dumitrescu: Aduce puțin amuzament în starea generală de panică. O poveste imaginată tocmai din vremurile astea monotone și incerte.

Marius Florea Vizante: Ce-ar fi nou ar fi degajarea și as putea spune chiar rafinamentul cu care se atacă tematica sexuală. În peisajul media, de multe ori sunt fie excese, fie dimpotrivă, idiosincrazii. Găsesc că e un produs pentru întreaga familie și poate fi urmărit fără a te rușina sau a te gândi că e ceva de calitate îndoielnică. Ba dimpotrivă.

Diana Roman: Nu știu dacă aduce ceva nou neapărat. Dar cred că e special prin simplul fapt că el există și că s-a născut și realizat în plină pandemie. Cred că subiectele atinse sunt cunoscute de toți, dar mai puțin scoase la lumină.

Luminița Erga: Aduce ratingul în prim plan chiar și la miezul nopții. [râde]

Care este mesajul principal al personajului interpretat de dvs.?

Nadiana Sălăgean: Cred că aș putea să răspund cu o replică a personajului meu, Andra Popovici: „Sunt nevastă, sunt mama lui Vlăduț, dar sunt și o femeie care vrea să fie iubită și admirată!“

Liliana Pană: Mesajul principal al personajului meu este că trebuie să fii alături de copilul tău orice ar face și, cel mai important, să încerci să-l înțelegi și să-i fii alături.

Eva Cosac: Adela, din ce am cunoscut-o eu până acum, luptă foarte mult, aproape orbește, pentru ce își dorește ea. E în stare să mintă, să pună la cale tot felul de planuri ca să iasă lucrurile așa cum își dorește ea. Până și pe mine mă sperie un pic ambiția de care dă dovadă, dar o înțeleg. Nu o ascultă nici pe Nina care a devenit, fără să vrea, psihologul și confidentul ei. Face cum vrea ea.

Andi Vasluianu: Aș putea să găsesc un răspuns care să fie mulțumitor, dar, cinstit, nu cred că există un mesaj principal. Există, mai degrabă, un context în care oamenii ăștia încearcă să se descurce, să supraviețuiască.

Tudor Cucu-Dumitrescu: Cred că „fii perseverent“ e un răspuns just. Dar putem lua exemplul lui Cristi, personajul pe care îl interpretez, și pentru a ne convinge că viața personală are ritmul ei, că lucrurile nu ar trebui grăbite, mai ales când vine vorba de fete. O adolescență târzie nu trebuie „tratată“ sau grăbită în niciun fel. Mulțumirea de sine vine din acceptarea ritmului tău, nu din a-l schimba.

Marius Florea Vizante: Habar n-am! Cred că incertitudinea vremurilor, dorința de dezinhibare. Eu sunt la vârsta personajului și aduc după mine multe dintre tarele educației (sau lipsei de educație) din perioada comunistă: tabuurile referitoare la viața erotico-sexuală, la armonia în cuplu, la educația sexuală a tinerilor. Resimt cumva toate lucrurile astea, iar personajul, asemeni mie cumva, încearcă să le depășească. Doar că personajul e mai puțin priceput decât mine. Sper [râde].

Diana Roman: Personajul meu nu vine cu un mesaj, vine cu o poveste. Povestea unei fete simple de la țară care încearcă să reușească să supraviețuiască într-un moment de criză universală, încercând să nu facă prea multe compromisuri. Cred că fiecare își extrage mesajul din această poveste.

Luminița Erga: „Cine se joacă cu focul se mai și arde“, asta e chiar replica personajului meu, iar vorba prietenei și colegei Nadiana Sălăgean o completează „dar și dacă nu faci focul, riști să răcești!“

Ce au de învățat românii din mesajul acestui serial?

Nadiana Sălăgean: Nu știu ce au de învățat românii din acest serial, dar cred că știu ce au de învățat femeile, mai ales cele măritate. Sau, dacă nu au de învățat, atunci, poate, să se întrebe: ce fac bărbații lor în pandemie? [râde]

Liliana Pană: Ai grijă ce-ți dorești și ce uși deschizi, pentru că s-ar putea să intri în belea.

Eva Cosac: E un serial curajos, dar nu e vulgar. Am citit comentarii pe pagina serialului, în care am observat că unii oameni au luat titlul ca atare, fără să mai lase loc pentru a vedea despre ce e de fapt serialul. Deși sunt referințe și imagini care se leagă cu titlul, serialul ăsta nu e despre videochat. Cred că publicul român ar putea să învețe să aibă puțin mai multă răbdare, să dea o șansă.

Andi Vasluianu: Că viețile oamenilor nu se pot desfășura conform unui plan, mai ales atunci când totul în jur se întoarce pe dos. Și cred că asta e o lecție bună, în special în contextul în care ne aflăm acum.

Tudor Cucu-Dumitrescu: Ar fi prea simplu să fie o poveste cu explicație la sfârșit. Serialul pune telespectatorii în fata unor povești încurcate de viață, din care reies doar situații comice. Nu își propune să fie în niciun fel educativ. Doar cere telespectatorului puțină îngăduință și liniște pentru a ajunge la el entuziasmul nostru.

Marius Florea Vizante: Că lucrurile care rămân nespuse riscă să se transforme în mici monștri. Sau mari monștri. Și că temele abordate de acest serial, adică sexualitate, erotism, armonie în cuplu, educația sexuală a tinerilor, atinse cu discreție și inteligență de autor, ar fi bine să le desprindă cu plăcere și să nu le simtă ca o lecție. Foarte pe scurt, publicul ar trebui să desprindă că se poate glumi și se poate privi cu detașare și amuzament chiar situația.

Diana Roman: Că dacă te joci cu focul, te mai și arzi.

Luminița Erga: Fiecare se poziționează unde îi e comod! Ori judecă, ori compătimește, ori se confundă cu personajul. Trebuie să învețe să se relaxeze, e un serial de divertisment!

Umorul este una dintre cele mai bune strategii de depășire a anxietății și a stresului. Folosiți umorul și în viața personală sau este doar un instrument de lucru pe scenă?

Nadiana Sălăgean: Eu, Nadiana, am umor, dar în general iau lucrurile puțin mai în serios. Sigur că am momente în care situația îmi permite să fiu mai relaxată și cu ușor mai mult umor. Tot ce am făcut a fost ca analogiile mele să fie la acele perioade din viața mea în care am putut să tratez lucrurile cu umor și atunci, cumva, ăsta a fost punctul de plecare în construirea personajului. M-am gândit și m-am referit la momentele din viața mea în care am putut să am umor. Pentru că, la fel ca în viața oricui, au fost și momente în care nu mi-am permis asta. Mi-ar plăcea să am atât de mult umor cât are Andra, personajul pe care-l interpretez în serialul Videochat.

℗PUBLICITATE


Liliana Pană: Umorul este foarte, foarte important în viața unui om. Dacă nu am face deseori haz de necaz, am fi plictisitori și lipsiți de imaginație.

Eva Cosac: Doamne, mereu. Iubesc să glumesc și să râd. Uneori mă simt prost, fiindcă unii oameni îmi spun că nu își mai dau seama dacă eu glumesc cu ei sau vorbesc serios. Îmi place mult de tot umorul și mă folosesc de el constant. Și la filmări, atunci când suntem în pauze, râd și glumesc cu oamenii din echipă. E extraordinar.

Andi Vasluianu: Eu nu cred că oamenii care se ocupă de meseria asta – fie actor, fie regizor, fie scenarist – pot funcționa fără umor în industria asta. Și da, ca să răspund, umorul, după părerea mea, e cea mai importantă calitate umană. Deci îl folosesc și în viața de zi cu zi ca să pot avea o privire mai detașată asupra lucrurilor.

Tudor Cucu-Dumitrescu: Umorul din timpul jocului e foarte diferit de cel din viața de zi cu zi. Nu spun bancuri și n-am nici vorbele la mine să întorc dialogul într-un fel amuzant. Râd mult cu prietenii și fac tot felul de fețe la care râd copiii, dar n-aș pune umorul în vârful unei liste cu lucruri despre mine.

Marius Florea Vizante: De multe ori observăm asta în rândul nostru, al actorilor, ca sunt actori super comici în culise și mai puțin pe scenă sau actori super comici pe scenă și mai puțin în culise. Eu cred că sunt undeva la mijloc. Observ că reușesc să aduc comedie și umor pe scenă, dar o fac și în viața privată. E, dacă vrei, un mod foarte bun de a ieși din situații încurcate, de a detensiona situații. Umorul este în sine bun, pentru că-ți aduce o stare de bine.

Diana Roman: Nu cred că se poate una fără alta. Nu poți să ai umor pe scenă dacă nu ai în viața de zi cu zi. Și viceversa. Cred că umorul e cel mai important instrument de supraviețuire pe care îl avem.

Luminița Erga: Dacă nu aveam umor și în viață, eram de mult la balamuc! Ha, ha, ha! Da, umorul m-a salvat de multe ori și, oricum, ne definește ca nație. Nu întotdeauna e bine să râdem de ceea ce ni se întâmplă, asta ne poate ține în loc, dar când lucrurile se acutizează, eu mizez pe umor.

Serialul aduce în lumina reflectoarelor și viața din timpul pandemiei; cum ați descrie stările psihologice pe care le-ați trăit în viața personală, de când cu pandemia de coronavirus?

Nadiana Sălăgean: Mi-a prins bine pentru că până în momentul acela eram destul de împrăștiată, plecată destul de mult prin turnee, iar timpul petrecut cu familia era destul de limitat. La început, în prima săptămână, am reușit să mă odihnesc, am stat cu fetița mea, am făcut tot felul de treburi casnice. Asta m-a făcut să mă repoziționez cumva față de toată nebunia și alergătura de dinainte și să îmi dau seama cât de benefice au fost momentele în care am stat pur și simplu în fotoliu și ne-am uitat la un film. Mi-am dat seama cât de mult aveam nevoie de momentele alea și cât de mult mi-au lipsit.

Din punct de vedere profesional, a fost o perioadă destul de plină pentru mine, din fericire. La un momentan, „drăcușorul“ de pe umăr a început să mă întrebe „ce faci?“ și, petrecându-mi multe seri cu prietenii pe Zoom, din discuție în discuție am început să facem tot felul de lucruri care țineau de meseria noastră. Am filmat Discutabil, un serial online tot în regia lui Vlad Zamfirescu și scenariul lui Alexandru Popa, care mi-a ocupat o mare parte a timpului în cele două luni petrecute în casă. Mi-a prins foarte bine, pentru că nu am avut timp să intru în stări de panică sau tristețe, având de lucru de dimineața până seara. Singurele momente în care mă simțeam mai dezorientată erau cele în care nu vedeam vreo luminiță în ceea ce privește meseria noastră, era un viitor îndepărtat și asta îmi crea o stare mai proastă. Acum două săptămâni am jucat două spectacole în aer liber la Ploiești. După atâtea luni fără teatru, fără să fiu pe scenă, să văd spectatori acolo, în fața noastră, mi-a dat un sentiment foarte plăcut și, în același timp, a făcut să-mi doresc ca lucrurile să reintre pe făgașul normal cât mai curând.

Liliana Pană: A fost o experiență ciudată, în care eu am căutat să văd partea plină a paharului, să fiu creativă, să profit de acest timp alături de copilul meu. Să mă plimb cu câinele pe străzile pustii visând la copilărie, când erau puține mașini… Problema e că mă gândesc la educația și cultura acestui popor, problemă care poate deveni dramatică dacă se continuă în acest ritm…

Eva Cosac: Pentru mine nu a fost o perioadă prea bună. Nu am fost prea productivă. Eram foarte speriată de virus, eu sunt o persoană destul de panicată și, fiind și la început, mă speria toată situația și mai tare. Am trecut prin mai multe în perioada de izolare, dar nu pot să spun că a fost, cum mai auzit de la alte persoane, o perioadă care i-a schimbat și i-a adus mai aproape de ei înșiși. În schimb, în ultimele câteva săptămâni, am realizat cât de multe lucruri frumoase mi se întâmplă și ce oameni mă înconjoară. Asta poate compensează puțin pentru perioada de izolare, în care nu am reușit să am relația asta frumoasă cu mine.

Andi Vasluianu: Cinstit, nu am avut mari probleme de rezolvat și nu am fost atât de lovit psihologic de pandemie. Eu tocmai terminasem un proiect când s-a instituit starea de urgență și aveam nevoie mai mult decât oricând de odihnă și de stat în familie. Dar acum, pe măsură ce vedem că situația nu revine la un oarecare normal, evident că apar îngrijorări, mai ales că industria artistică e puternic afectată de restricțiile necesare în prevenirea împrăștierii virusului.

Tudor Cucu-Dumitrescu: Am avut norocul să-mi fie umplut timpul cu multă treabă. A fost de la începutul izolării o stare continuă de așteptare. În continuare, aștept. Sper. Am grijă.

Marius Florea Vizante: A existat o perioadă, slavă Domnului că destul de scurtă – aș număra două săptămâni – de încordare maximă, de o ușoară panică și anxietate. Nu știam ce se întâmplă și cum vor decurge lucrurile, nu erau previziuni prea bune văzând ce se întâmplă în lume. Dar faptul că m-am întors către umor, către a privi cu puțină detașare și satiră lucrurile, ne-a făcut pe mine și pe cei care mă urmăresc online să ne detensionăm. Eu cred că așa am și trecut peste eventuala depresie, ca să zic așa. În general, satira îți conferă această poziție analitică, trebuie să vezi un pic lucrurile din afară ca să le poți ironiza. Asta înseamnă că ești un pic lucid, un pic detașat. Mă bucur că am reușit să fac lucrul ăsta și, văzând cât de mulți urmăritori au intrat pe paginile mele de YouTube și Facebook, am simțit chiar că am făcut un lucru bun. Sper din suflet să fi ajutat și alți oameni să iasă din eventualele stări anxioase pandemice.

Luminița Erga: De la „agonie la extaz“. De la disperarea că nu am activitate (profesională, artistică), la bucuria unui concediu neprevăzut. (asta când aveam umor)

Un sfat pentru românii care încă nu au văzut „Videochat“ și care ar putea înțelege ceva despre viață și despre sensul acesteia, urmărind serialul…

Nadiana Sălăgean: Să-l vadă! E un serial cu umor, nu cred că-ți pierzi timpul dacă-l urmărești, îți smulge zâmbete și te face să-ți pui destul de multe întrebări.

Liliana Pană: Recomand serialul Videochat pentru mesajul din spatele a ceea ce vedem. E un mesaj puternic. E vorba despre copiii noștri, despre hormoni, despre problemele lor ascunse. E o oglindă a vremurilor pe care le trăim, rezultatele fanteziilor noastre, granița dintre joc și realitate cu toate riscurile pe care le implică acest joc…

Eva Cosac: În spatele fiecărui episod e foarte multă plăcere și bucurie, totul e atât de frumos și se lucrează cu așa mult drag, încât episodul care apare în fiecare sâmbătă seară este doar o bucățică mică din ce se întâmplă. Sunt niște situații care la prima vedere sunt un pic absurde sau despre care spui „mie nu ar avea cum să mi se întâmple asta“ și, totuși, dacă te uiți atent, poți să ajungi să ai atâta empatie pentru personaje în timp ce și râzi de ele și nu înțelegi de ce fac ce fac.

Andi VasluianuVideochat e un serial care descrie povestea unor oameni cu personalități diferite, în contextul în care trăim astăzi. Și din povestea asta, fiecare își poate extrage propriile înțelesuri, rezolvări, nedumeriri și poate chiar sfaturi.

Tudor Cucu-Dumitrescu: E o perioadă nesigură, cu multe griji, sunt sigur că o să aveți nevoie să și râdeți puțin. Nu prea cred în asta cu învățatul, dar cred că ne putem simți bine împreună timp de jumătate de oră.

Marius Florea Vizante: Uitați-vă, o să vă placă. E funny, atinge cu delicatețe subiecte delicate, dar și cu umor și inteligență. E smart, fără a face pe deșteptul. Text mișto, actori mișto, muzică mișto. Suntem o echipă, iar asta chiar transpare dincolo de ecran, vorbim aceeași limbă. E viu, e colorat.

Diana Roman: Să nu aibă preconcepții și să se uite. Nu vor descoperi sensul vieții, dar vor vedea viața și în alt sens.

Luminița Erga: Cine nu l-a văzut până acum, să-l vadă de acum încolo, să doarmă la prânz pentru a fi prezenți după miezul nopții la PRO TV, pentru că viața fără Videochat „e pustiu“ și „n-are niciun nonsens.“ [râde]

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută
#ZiuaAutorului
🎂 Azi o aniversăm pe EDITH EVA EGER.
Cartea autoarei, „Alegerea“, are astăzi preț special, cu 25% discount față de prețul afișat.
La mulți ani!
x