La începutul lunii octombrie, în calitate de părinte, am primit un acord de consiliere prin care mi se oferea posibilitatea de a fi sau nu de acord cu participarea copiilor mei la activitățile de consiliere, individuale sau de grup, desfășurate de consilierul școlar în sala de clasă sau în cabinetul de asistență psihopedagogică.
Aceste acorduri au fost distribuite tuturor părinților și nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că nu numai că au fost părinți care au refuzat accesul copiilor la consiliere, ci și că numărul lor a fost destul de mare. De exemplu, dintr-o grupă de grădiniță cu șaisprezece elevi, unsprezece părinți au votat pentru, iar cinci împotrivă, adică aproximativ treizeci la sută. Dacă media aceasta ar fi constantă pentru fiecare clasă și unitate de învățământ, înseamnă că, dintr-o mie de elevi, trei sute n-ar primi acordul părinților pentru a accesa serviciul gratuit al unui consilier școlar.
În ideea că oamenii refuză lucrurile bune doar dacă nu le sunt cunoscute suficient, mi-am propus să scriu acest articol în care am adunat câteva informații despre când a apărut acest serviciu, care ar putea fi diferitele temeri care stau la baza unui refuz al părintelui și, nu în ultimul rând, beneficiile consilierii școlare, dar și ale consilierii în general.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Așa cum am menționat, am fost surprinsă într-un mod negativ de numărul mare de refuzuri. Însă recunosc și că aș putea fi subiectivă din două motive. În primul rând, practic eu însămi meseria de consilier parental, făcând parte din a treia generație de absolvenți ai programului Parenting MasterClass „primul program științific de formare în parenting“, având astfel posibilitatea de a observa beneficiile consilierii în relația clienților mei cu propriii copii. În al doilea rând, pentru că eu nu am fost acel copil care a știut încă din clasa a șasea ce meserie va avea (sincer, cunosc o singură persoană care să fi afirmat acest lucru), ceea ce înseamnă că am încercat mai multe domenii de activitate și că m-am simțit dezorientată de multe ori până să găsesc acea meserie care să mă împlinească din toate punctele de vedere și care să mă încarce și nu să mă epuizeze. Aveam să aflu, ani mai târziu, că aș fi putut beneficia de consiliere și ghidaj din partea consilierului școlar pe tema dezvoltării mele profesionale în timpul celor mai tulburi ani ai evoluției mele – mă refer la adolescență –, dar despre a cărui prezență în cabinetul de asistență psihopedagogică n-am aflat la timp.
Meseria de consilier nu este o noutate
Consilierul școlar este un specialist în educație și psihopedagogie, care are rolul de a oferi suport emoțional, educațional și social elevilor, părinților și cadrelor didactice. Acesta facilitează dezvoltarea personală și profesională a elevilor, ajutându-i să-și gestioneze emoțiile, să rezolve problemele de adaptare școlară și să facă alegeri informate privind cariera. De asemenea, consilierul școlar promovează un mediu educațional sănătos și incluziv, contribuind la prevenirea și intervenția în situațiile de risc, cum ar fi abandonul școlar sau dificultățile de învățare.
Apariția oficială a profesiei de consilier școlar în România este legată de Legea educației naționale nr. 84/1995, care a stabilit cadrul legal pentru organizarea și funcționarea sistemului educațional după 1989. În această lege, se face referire la necesitatea asistenței psihopedagogice și a orientării școlare, ceea ce a deschis calea către instituirea meseriei de consilier școlar. Totuși, structura specifică a consilierii școlare a fost detaliată ulterior, în cadrul normelor metodologice, iar în noiembrie 2005 a apărut ordinul care reglementează organizarea și funcționarea centrelor de asistență psihopedagogică, acest ordin contribuind la consolidarea instituției consilierilor școlari în cadrul rețelei de învățământ din România.
Înțelegem astfel că noțiunea de consiliere psihopedagogică nu este o noutate, fiind legată de activitatea psihologilor și a pedagogilor din cadrul școlilor, care include consilierii școlari în sens modern.
De ce refuză părinții din România consilierea psihopedagogică pentru copiii lor
Recent, am avut ocazia să discut cu mai mulți consilieri școlari care au împărtășit câteva dintre justificările părinților de a nu-și lăsa copiii să participe la activități organizate de consilierul școlar. Unii dintre ei au spus că aceștia și-au motivat refuzul cu argumente precum „copilul meu nu are probleme“ sau „copilul meu nu este bolnav“. Mai mult, într-o ședință cu părinții, unul dintre aceștia a convins mai mulți părinți să refuze consilierea propriilor copii, folosind argumente care țin de teorii ale conspirației și fără o bază logică. Însă mai sunt și alte motive pentru care părinții pot refuza acordul de consiliere.
Unul dintre acestea este stigmatizarea și prejudecățile legate de consiliere, mulți părinți asociind încă acest tip de intervenție cu probleme mentale grave, ceea ce-i face reticenți în a accepta că copilul lor ar avea nevoie de ajutor. Lipsa de informare reprezintă un alt factor important, deoarece unii părinți nu înțeleg pe deplin rolul consilierii psihopedagogice și beneficiile sale, considerând că aceasta se adresează doar cazurilor „problematice“. De asemenea, frica de etichetare este frecvent întâlnită, părinții temându-se că, odată ce copilul lor intră într-un program de consiliere, ar putea fi perceput ca „diferit“ sau „problematic“ de către profesori sau colegi. Neîncrederea în specialiști sau în sistemul educațional îi poate determina pe unii părinți să refuze consilierea, crezând că nu vor primi ajutor de calitate.
Totodată, minimizarea problemelor copilului este o altă cauză comună, părinții considerând adesea că dificultățile acestuia sunt „normale“ și nu necesită intervenție specializată, indiferent dacă acestea sunt de natură emoțională, comportamentală sau academică. În plus, frica de a fi judecați joacă un rol important, părinții simțindu-se vinovați sau rușinați dacă copilul lor se confruntă cu dificultăți și percep consilierea ca pe un semn al eșecului lor în rolul de părinte. Presiunea socială sau culturală poate amplifica această reticență, în anumite comunități acceptarea ajutorului psihopedagogic fiind considerată un semn de slăbiciune, iar părinții cedând adesea acestei presiuni.
Aceste motive variază în funcție de educația, mediul cultural și experiențele personale ale părinților, dar o mai bună informare și conștientizare poate schimba această percepție, ajutând părinții să înțeleagă importanța consilierii psihopedagogice pentru bunăstarea copilului lor.
Care sunt beneficiile consilierii școlare
Sprijin emoțional și dezvoltare personală: Consilierii școlari oferă elevilor un spațiu sigur pentru a discuta problemele emoționale, cum ar fi anxietatea, stresul sau conflictele personale. Ei ajută la dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor, îmbunătățind astfel sănătatea mintală și bunăstarea generală a elevilor.
℗PUBLICITATE
Orientare academică și profesională: Un rol esențial al consilierilor școlari este să ghideze elevii în alegerea carierei și a parcursului lor educațional. Aceștia oferă informații despre diferitele opțiuni de studiu și carieră, sprijinind elevii în luarea deciziilor informate și realiste legate de viitorul lor profesional.
Îmbunătățirea relațiilor interpersonale: Consilierii ajută la gestionarea conflictelor dintre elevi și între elevi și profesori. Prin activități de mediere și promovare a comunicării constructive, ei contribuie la un mediu școlar mai armonios și la creșterea abilităților sociale ale elevilor.
Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor: Prin programe de consiliere, elevii învață să identifice și să rezolve problemele într-un mod eficient. Aceste abilități sunt esențiale nu doar pentru succesul școlar, ci și pentru viața de zi cu zi.
Prevenirea abandonului școlar: Consilierii școlari joacă un rol crucial în identificarea elevilor aflați în situații de risc și în găsirea soluțiilor pentru a preveni abandonul școlar. Prin monitorizarea progresului și prin intervenție timpurie, consilierii pot ajuta elevii să depășească dificultățile și să-și continue studiile.
Creșterea motivației și a încrederii în sine: Elevii care beneficiază de consiliere sunt mai bine echipați să-și recunoască punctele forte și să-și stabilească obiective personale și academice. Acest proces contribuie la dezvoltarea unei atitudini pozitive față de școală și la creșterea încrederii în sine.
Sprijin pentru integrarea socială: Consilierii pot lucra îndeaproape cu elevii care se confruntă cu dificultăți de adaptare, inclusiv cu elevii din medii defavorizate sau cu cei cu nevoi speciale. Ei facilitează integrarea acestora în comunitatea școlară, contribuind astfel la incluziunea socială și educațională.
Promovarea sănătății mintale: Prin activități de prevenire și educație, consilierii școlari promovează sănătatea mintală în rândul elevilor, informându-i despre importanța unei bune gestionări a stresului și despre strategii de menținere a echilibrului emoțional.
Suport pentru familii: Consilierii școlari nu sprijină doar elevii, ci și părinții, oferindu-le consiliere și informații despre modul în care pot susține educația și dezvoltarea emoțională a copiilor lor. Această colaborare între școală și familie este esențială pentru succesul elevilor.
Dezvoltarea abilităților de învățare: Consilierii școlari oferă îndrumare și tehnici de studiu pentru elevii care întâmpină dificultăți academice. Aceștia îi ajută să-și dezvolte abilități mai bune de organizare și gestionare a timpului, contribuind astfel la îmbunătățirea performanțelor lor școlare.
În concluzie, îmi doresc să scot în evidență că serviciul de consiliere a apărut ca răspuns la nevoia societății moderne, societate în care avem la dispoziție mult mai multe opțiuni decât existau în urmă cu câteva decenii și că nu este ceva în neregulă cu noi dacă avem nevoie de un ghid și pentru emoțiile, stările și alegerile noastre, nu doar pentru excursiile de familie din afara județului.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
