Experții în educație sexuală sunt de părere că discuțiile despre COVID-19 sunt similare cu acelea despre sex. Da, ați citit bine, între aceste două subiecte există o paralelă directă, dacă suntem atenți la comunicarea verbală și nonverbală. E important să ne trăim viața, în continuare, însă, în egală măsură, e la fel de important să ținem cont de regulile impuse de autorități.
Nu înseamnă nu!
Pandemia de COVID-19 ne-a făcut să ne ținem la distanță unii de ceilalți, însă, dintre noi toți, copiii sunt cei care au suferit cu adevărat din lipsa socializării. Perioada îndelungată în care au tânjit unii după alții i-a făcut pe cei mici să uite de restricțiile deprinse acasă, de la părinți, și imixtiunea a fost iminentă. În acest caz, părinții sunt nevoiți să se impună în fața lor și să-i facă să înțeleagă că încă nu putem să stăm aproape unii de ceilalți, că igiena este extrem de importantă, iar masca este un accesoriu obligatoriu.
Importanța consimțământului
Potrivit sexologului Jill McDevitt, consimțământul sexual se referă la a agrea să întreții relații sexuale cu cineva și a-i aduce la cunoștință acest lucru (de exemplu, faci sex, însă numai cu prezervativ). Raportat la realitatea pandemică, această încuviințare ar putea însemna că suntem de acord să ne întâlnim cu prietenii, însă în anumite condiții (spre exemplu, dacă toți purtăm măști de protecție). Desigur, tendința este ca, în familie, toate aceste formalități să fie uitate sau încălcate în mod conștient și, automat, explozia cazurilor de COVID-19 primește o explicație logică.
Sexologul Galia Godel (Philadelphia) ne îndeamnă să fim conștienți de deciziile noastre, atunci când ne întâlnim cu alte persoane, asumându-ne repercusiunile, la fel ca în cazul unei partide de sex. Uneori poate fi ca atunci când ne e greu să purtăm discuții deschise despre sexualitate, de vreme ce nu vrem să transferăm răspunderea către celălalt. Conform lui Godel, discuțiile de acest gen au nevoie de timp pentru a se decanta și nu trebuie purtate în grabă.
Să învățăm să spunem „nu“
A învăța să spunem „nu“ este o artă. Experta sexuală Ella Chase compară refuzul unei invitații la socializare (în această perioadă) cu refuzul de-a întreține relații sexuale în lipsa protecției (contraceptive ori prezervativ), prin amânarea momentului până când ne simțim în siguranță. Eleganța răspunsului dat interlocutorului este cheia cu care abordăm sensibilitatea acestui subiect, Chase sfătuindu-ne ca rezerva vizavi de o eventuală întâlnire să conțină două afirmații pozitive.
℗PUBLICITATE
Era transparenței
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală un element cu care nu suntem obișnuiți: transparența. A fi deschis nu este chiar punctul forte al oamenilor, însă, în contextul zilelor pe care le traversăm, este necesar să fim sinceri și să recunoaștem atunci când avem simptome și când intrăm în contact cu persoane confirmate pozitiv. Aida Manduley ne îndeamnă să pornim discuțiile de acest gen de la ideea de compasiune și protecție, fără a pune la colț și a arăta cu degetul spre alții.
Cu ce rămânem în minte după acest articol
A respecta decizia seamănului nostru este o lecție pe care e sănătos să ne-o însușim. De multe ori, din dorința voluntară sau involuntară de a ne întâlni cu cei dragi, tindem să le anulăm convingerile și să-i influențăm prin ale noastre. Însă, în contextul pandemiei, e lesne de înțeles că fiecare decizie merită respectată, iar dacă cei dragi ezită în a se reuni, există nenumărate căi în mediul online prin care ne putem întâlni și bucura unii de ceilalți. De asemenea, e normal să ne putem schimba părerile, deciziile, în ultimul moment.
Sexual, poate ne-am atenuat apetitul și am decis că nu mai avem dispoziția necesară pentru un raport intim. Nu este nicio problemă că lucrurile stau așa. Confortul personal este prioritar, iar acest lucru merită interiorizat și chiar silabisit, ori de câte ori se cere. Starea de bine e o chestiune individuală și, oricât ne-am dori să fim în acord cu ceilalți, se poate întâmpla să nu fim mereu pe aceeași lungime de undă.
Accentul cade azi pe sănătatea fizică și uneori uităm să ne concentrăm pe echilibrul interior, dat de sănătatea emoțională. Este imperios necesar să ne deschidem sufletele și să verbalizăm toate neplăcerile și provocările pe care le întâmpinăm. Putem începe printr-o confesiune făcută unei rude sau unui prieten, duhovnicului sau terapeutului, în care să ne impunem punctul de vedere, să ne susținem argumentele, fără să ne fi rușine de ceea ce simțim și trăim, convinși fiind că orice rană, odată deschisă, este imposibil să nu se vindece, chiar dacă acum doare.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
