Shefali Tsabary este o celebră autoare, oratoare și psihoterapeută americană, cu origini indiene, cunoscută în special pentru lucrările sale din domeniul dezvoltării personale și al parentingului conștient, metodă care implică o abordare non-autoritară, bazată pe prezența conștientă în relația părinte-copil. Dr. Shefali susține că este important ca părinții să se confrunte cu propriile traume și să-și dezvolte potențialul pentru a crea o relație autentică cu copiii lor. Shefali Tsabary este autoarea mai multor cărți de succes, printre care se numără Părintele conștient și Cartea familiei care merită mai mult. De-a lungul timpului, lucrările sale au inspirat și au ajutat mulți părinți să dezvolte relații mai profunde și mai autentice cu copiii lor. Pe 3 octombrie o vei putea întâlni pe Shefali Tsabary în Aula Magna a Universității Politehnice din București, unde va susține o conferință în cadrul evenimentului ParentED Fest. Până atunci, te invităm să citești acest interviu cu Shefali Tsabary, acordat Paginii de Psihologie, despre suportul emoțional oferit copiilor noștri, rolul bunicilor în viața nepoților și despre prioritizarea nevoilor în viața de familie.
Arătându-i afecțiune copilului tău, favorizezi, de fapt, dezvoltarea unei atitudini de copil alintat?
Nu, nici pe departe. Atunci când îi arăți afecțiune copilului tău, nu întreții o atitudine de alint. De fapt, ca părinte, este vital să-ți arăți afecțiunea, pentru dezvoltarea emoțională și starea de bine a copilului tău. Afecțiunea este un mod prin care cultivi un sentiment profund de siguranță și iubire în copilul tău, care îl va ajuta să devină o persoană încrezătoare în forțele proprii și empatică față de ceilalți. Atitudinea răsfățată a copilului își are originea în excesul de îngăduință al adulților din jurul său față de lucrurile materiale și în absența limitelor, și nicidecum într-o abundență de iubire și afecțiune.
Expunând un copil la propriile frici îl ajutăm să-și construiască un caracter puternic?
Într-adevăr, expunerea treptată, blândă și înfruntarea propriilor frici îl pot ajuta pe copil să-și clădească un caracter puternic. Dar este important să abordăm asta cu multă sensibilitate. Așadar, încurajează-ți copilul să-și înfrunte fricile, avându-te pe tine, ca părinte, alături, permițându-i să-și cultive reziliența și să-și construiască încrederea în sine. Acest proces îl va învăța să depășească provocările cu care se confruntă, ceea ce reprezintă un aspect crucial în dezvoltarea puterii sale interioare și în modelarea unui caracter rezilient.
Un copil ar trebui să se teamă de părintele său? Cum poate un părinte să echilibreze valorile tradiționale de familie și metodele moderne de parenting?
Părintele n-ar trebui să inspire teamă copilului său; respectul este mult mai eficient decât frica. Parentingul dublat de frică poate crea distanță, împiedicând astfel comunicarea deschisă dintre părinte și copil. În schimb, părintele ar trebui să urmărească să fie ferm, dar plin de compasiune, stabilind limite clare, fiind în același timp înțelegător și empatic. Echilibrul între valorile tradiționale de familie și parentingul modern implică îmbrățișarea unor valori de bază, precum respectul, disciplina și dragostea, în timp ce părintele rămâne receptiv la idei noi, care promovează empatia, autonomia și mindfulnessul în parenting.
Mulți părinți din România simt că ar trebui să ofere, mai presus de orice, sprijin material copiilor lor. Prin comparație, cât de important este suportul emoțional?
În timp ce împlinirea nevoilor materiale ale copiilor este importantă, sprijinul emoțional este la fel de important, dacă nu chiar mai mult. Sprijinul emoțional stă la baza stimei de sine a copilului, a încrederii în propria persoană și în capacitatea sa de a forma relații sănătoase. Copiii care primesc sprijin emoțional consistent de la părinții lor au mai multe șanse să cunoască împlinirea în toate aspectele vieții de adult. Partea materială ar trebui echilibrată printr-o conexiune emoțională puternică, asigurându-te că copilul tău se simte iubit, înțeles și apreciat.
℗PUBLICITATE
Implicarea bunicilor în creșterea nepoților poate crea confuzie atunci când aceștia nu împărtășesc aceleași valori ca părinții sau, din contră, poate aduce beneficii educației lor?
Implicarea bunicilor în creșterea nepoților poate fi atât o binecuvântare, cât și o provocare. Deși pot oferi înțelepciune, dragoste și un sentiment de continuitate, diferențele de valori și stiluri de parenting pot conduce, uneori, la confuzie. Cheia este comunicarea deschisă între părinți și bunici pentru a ne asigura că toată lumea este aliniată în abordarea creșterii copilului. Când este tratată cu atenție, implicarea bunicilor poate contribui foarte mult la dezvoltarea armonioasă a unui copil, oferindu-i o perspectivă mai largă asupra vieții.
Se vehiculează mereu întrebarea „cine are nevoi mai importante – părintele sau copilul?“. Cum echilibrăm aceste nevoi în primii ani de viață ai copilului?
Atât nevoile părintelui, cât și cele ale copilului sunt importante, iar găsirea unui echilibru între acestea este esențială pentru o dinamică familială sănătoasă. În primii ani de viață, primează adesea nevoile copilului din cauza dependenței sale totale față de îngrijitori, dar acest lucru nu ar trebui să vină la pachet cu sacrificarea totală a bunăstării părintelui. Părinții trebuie să aibă grijă și de ei înșiși, deoarece un părinte împlinit și sănătos din punct de vedere emoțional este mai bine echipat pentru a-și îngriji copilul. Echilibrarea acestor nevoi implică stabilirea unor limite sănătoase, grija față de propria persoană și asigurarea faptului că atât părintele, cât și copilul se bucură de afecțiune.
Ar trebui ca un copil să fie împins spre cât mai multe activități și cursuri pentru a-și descoperi pasiunile?
Împingerea unui copil spre diverse activități poate fi contraproductivă, ducând la epuizare sau chiar la apariția unor resentimente din partea sa. În schimb, este mai bine să-ți expui copilul la o paletă largă de experiențe, într-o manieră blândă, dublată de sprijin, permițându-i să-și descopere interesele în mod organic. Copilul înflorește atunci când i se oferă libertatea de a-și explora pasiunile în ritmul propriu, fără presiunea de a fi forțat să practice activități. Cheia este să-i încurajezi explorarea, respectându-i, în același timp, individualitatea și înclinațiile naturale.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
