fbpx
skip to Main Content
Shinrin-yoku – „baia De Pădure“ Sau  Modalitatea De A Ne Reconecta Cu Natura

Shinrin-yoku – „baia de pădure“ sau modalitatea de a ne reconecta cu natura

În Japonia există un cuvânt care poate descrie emoțiile ce sunt prea adânci și greu de exprimat în cuvinte: acest cuvânt este „yugen“.

Yugen ne dă un sentiment profund al frumuseții și misterului universului Dr. Quing Li

Iubesc natura de când mă știu iar în ultimii ani am simțit o nevoie tot mai mare de a mă întoarce din ce în ce mai des la ea, pentru că natura are modul ei de a ne vindeca, dezvolta și a ne păstra sănătoși. Iubind natura, învățăm să iubim lucrurile care ne ajută să supraviețuim. Ne simțim confortabil în natură deoarece acolo am trăit cea mai mare parte din timp de când suntem pe această planetă. Suntem determinați genetic să o iubim. Este scris în ADN-ul nostru să fim în natură. 

Dacă în urmă cu ceva ani nu îmi imaginam viața prea departe de oraș, acum mare parte din timpul meu liber înseamnă deplasări pe munte și rucsacuri nedespachetate prin casă până la următoarea „tură“. Sunt recunoscătoare pentru experiențele trăite în natură și simt din plin beneficiile acestor plimbări.

Din păcate studiile recente ne arată că oamenii au început să petreacă tot mai puțin timp în natură față de timpul petrecut în urmă cu 25 sau 50 de ani. În ani 1900 aproape 40% din populație trăia la țară. Procentul evident a scăzut considerabil la momentul actual. Odată cu industrializarea, omul modern a reușit să se îndepărteze tot mai mult de natură și să se adâncească în inima orașelor. Am pierdut conexiunea cu aceasta și mare parte din responsabilitate îi revine urbanizării. De fapt multe aspecte legate de cultura noastră ne învață cum să nu ne petrecem timp în natură. Părinții au devenit îngrijorați în a-și lăsa copiii să se joace afară, iar copiii care cresc în astfel de medii departe de natură, ajung să se teamă de aceasta deoarece este un mediu nefamiliar.

În timpul anilor ’80, japonezii au dezvoltat „Shinrin-yoku“, concept ce s-ar traduce ca „baia de pădure“. Acest termen a fost inventat de către Tomohide Akiyama, care a observat că oamenii din Japonia aveau nevoie să se vindece cu ajutorul naturii. Ideea a fost însă și parte dintr-o campanie de protejare a naturii – oamenii erau încurajați să meargă mai des în pădure pentru sănătatea lor, crescând astfel șansele ca mai apoi aceștia să își dorească să protejeze natura. 

În „Shinrin-yoku“ spiritul nu este separat de natură, este în natură, acolo unde ne putem folosi toate simțurile deoarece petrecând timpul în interior avem tendința de a ne folosi doar de două dintre ele, și anume, de ochi și de urechi. În natură putem mirosi florile, putem „gusta“ aerul proaspăt, putem observa cum copacii își schimbă culoarea, putem auzi cântecul păsărilor și putem simți briza aerului pe propria piele. Și când ne folosim toate aceste simțuri, atunci ne conectăm la aceasta.

S-a dovedit științific că interacțiunea cu natura diminuează activitatea cortexului prefrontal, zona funcțiilor cognitive și executive, precum planificarea, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, dar crește activitatea în alte părți ale creierului care au legătură cu emoția, plăcerea și empatia, stimulându-se astfel mai mult creativitatea decât productivitatea. De asemenea, scade concentrația de cortizol (hormonul stresului), semn că sistemul de răspuns al corpului la factorii de stres este stimulat mai puțin.

Când oamenii petrec timp în natură aceștia au parte de nenumărate beneficii și acest lucru nu este un concept nuvelistic, ci are o susținere științifică. Concentrația de cortizol (hormonul stresului) în rândul oamenilor care se plimbă în natură timp de 20 de minute este cu 13.4 procente mai mic decât în rândul celor ce aleg plimbările în mediul urban.

Și totuși, cum ne pot vindeca aceste plimbări și cum ne pot vindeca pomii? Ei bine, cercetătorii au descoperit că substanțele chimice emise de aceștia, așa-numitele fitoncide, au un efect fiziologic pozitiv asupra stresului, în timp ce peisajele verzi și sunetele pădurii scad nivelul de stres și ne ajuta să ne relaxăm. 

℗PUBLICITATE


Plimbându-ne prin pădure inhalăm aceste substanțe volatile, numite fitoncide care sunt de fapt uleiuri esențiale emanate de lemnul copacilor. Acești compuși organici se presupune că au efecte antimicrobiene și hrănitoare pentru organism. Ele sunt totodată și calea de comunicare dintre copaci. De asemenea, există o substanță și în sol, o bacterie comună denumită Mycobacterium vaccae, bacterie care stimulează sistemul imunitar.

Idea este simplă: dacă o persoană vizitează o zonă naturală, simpla plimbare prin natură are efect de calmare și relaxare asupra întregului organism. Acest lucru l-am știu cu toții cumva intuitiv, însă în ultima decadă studiile științifice apărute vin să susțină și să ne arate care sunt mecanismele ce stau în spatele acestui efect de vindecare prin simpla prezență a noastră în natură iar o parte din beneficiile demonstrate ale „băii de pădure“ sunt: reducerea stresului și a presiunii arteriale, îmbunătățirea creativității și a tonusului general, creșterea capacității de concentrare (chiar și în cazul copiilor cu ADHD), creșterea nivelului de energie, diminuarea tulburărilor legate de somn și nu numai.

Când sunteți în natură căutați să vă lăsați prinși de aceste plimbări, bucurați-vă de aerul proaspăt, de culorile pădurii, de lumină, de sunetele păsărilor, de vegetație și de ambianța relaxantă, inclusiv de compușii organici de care aminteam. Este un mod benefic de-a avea grijă de sănătatea vostră și de-a vă păstra starea de bine.

Petrecând în mod constant timp in fața monitoarelor, pierdeți ceva destul de spectaculos: Lumea Reală!

Calmul, bucuria, reziliența, încrederea, grija față de voi, pe toate acestea le puteți câștiga sau recâștiga, iar lumea în care trăim are nevoie să le readucem acolo.

John Muir sau „John of the Mountains“, cunoscut explorator, scriitor și naturalist preocupat de conservarea naturii, referindu-se la Shinrin-yoku scria: Mii de oameni obosiți, neîncetiniți, cuprinși de civilizație, încep să înțeleagă că mergând în munți, merg de fapt acasă. Sălbăticia este o necesitate“.

Urcând pe munte sau cutreierând prin pădure, pierzi contactul cu orașul și cu civilizația, însă câștigi prin conectarea cu propria persoană. Orice traseu ai alege, drumul va reuși să te surprindă și să își lase amprenta asupra ta. Plimbările în natură ne pot schimba definitiv, iar cu cât ne apropiem mai mult de creastă în ascensiunea noastră, cu atât drumul poate să devină mai îngust și mai anevoios, însă nu vă fie teamă să pășiți, uneori solitari alteori însoțiți, pentru că vârfurile sunt pentru cei care visează. Așa că… vă invit!

Adina Nenu

Psiholog, psihoterapeut de familie în supervizare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, membru al Colegiului Psihologilor din România.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută