skip to Main Content
„Should I Stay Or Should I Go?“ – Refrenul Relațiilor Ciclice

„Should I Stay or Should I Go?“ – refrenul relațiilor ciclice

Iubirea romantică este una dintre cele mai puternice trăiri din câte există pe pământ, cu toate cele bune și cele rele laolaltă. Forța cu care te poate arunca într-o clipită de la înălțimile extazului pe fundul unui ocean de disperare nu a reușit, de-a lungul mileniilor, să convingă omenirea că este periculoasă și, prin urmare, că ar fi bine să te ferești de ea. Există, bineînțeles, și cazuri pe unde a pârjolit câte o experiență dureroasă, iar cei răniți au ales să evite pentru tot restul vieții drumurile pe care ar mai putea întâlni vreodată chipul iubirii. Alteori, oamenii cu inima frântă găsesc modalități prin care se peticesc și merg mai departe știind că, odată ce au simțit gustul iubirii, le este imposibil să mai trăiască fără.

Relațiile romantice copiază uneori scenariul de basm în care cei doi se întâlnesc și rămân împreună pentru totdeauna (și fericiți, să sperăm), alteori sfârșesc printr-o despărțire definitivă pentru că ceea ce îi ținea împreună pe parteneri s-a destrămat în timp.

Se identifică, însă, și o categorie atipică: cea în care partenerii se despart, apoi se împacă, apoi se despart din nou și se împacă din nou… trecând de câteva ori printr-un ciclu de despărțiri și împăcări. Dansul lor cu iubirea romantică are un ritm frenetic.

Teoriile relaționale existente nu abordează în mod specific acest tip de relații de cuplu, dar o serie de specialiști au întreprins în ultimii ani cercetări și studii științifice pe tema lor, oferindu-ne o bază pentru fundamentarea unei teorii dedicate. În prezent, literatura de specialitate face referire la ele sub numele de relații ciclice (sau relații on again – off again).

Dr. René Dailey a fost intrigată cu precădere de natura lor unică în ceea ce privește dezvoltarea relației, întreținerea și dizolvarea ei, deoarece există consecințe asupra sănătății psihice și fizice ale revenirii în mod repetat la o relație instabilă.

Poate că e greu de conceput că cineva se poate întoarce de bunăvoie și în mod repetat într-un carusel emoțional în care pasiunea și intimitatea se amestecă impulsiv cu rănirea și pierderea, însă primul aspect pe care l-au scos la iveală studiile derulate a fost că relațiile on-off sunt mult mai des întâlnite decât ne-am fi imaginat. Se estimează că peste 60% dintre oameni au experimentat, la un moment dat în viață, o relație ciclică.

La o primă analiză, despărțirile și împăcările repetate cu același partener nu par ceva de bun augur. Chiar partenerii implicați raportează prezența unui înalt nivel de stres emoțional (îndoială, dezamăgire, frustrare, incertitudine, ambivalență sentimentală). Pe de altă parte, în numele celor mai bune intenții, prietenii și familia trec de la o atitudine inițială plină de înțelegere și susținere, la sfaturi ferme: „Uită și mergi mai departe! Nu vezi cât de mult rău îți faci?“ Mai ales dacă te învârți prin același cerc pentru a cincea oară deja și în globul de cristal se văd alte cercuri în așteptare. Aprecierile lor clare sau politicos de subtile cum că „ți-ai pierdut mințile“ se adaugă percepției tale asupra evoluției propriului conflict interior dintre ceea ce încă poți discerne rațional și ceea ce nu te poți împiedica să simți. În mod previzibil, mintea cam pierde bătălia.

Într-un studiu intitulat „On-again/off-again dating relationships: what keeps partners coming back?“, efectuat în 2011 de către René Dailey și echipa ei, în scopul de a afla motivele pentru care partenerii continuă să se întoarcă în relație, dintre 13 categorii de motive, 4 au predominat:

  1. Persistența sentimentelor după despărțire a fost, de departe, cel mai invocat motiv de către participanții la studiu („Pentru că l-am iubit cu adevărat“, „I-am simțit lipsa mai mult decât mi-am imaginat vreodată“, „Nu mi-am pierdut niciodată interesul pentru ea și încă mai credeam că este cea mai minunată femeie“).
  2. Lipsa companiei („Cred că mi-a fost teamă că voi rămâne singură“, „Mi-am dorit să am pe cineva alături“).
  3. Familiaritatea („Era o situație confortabilă“, „Am vrut să mă întorc la ea pentru că era ceva familiar“, „Este mai ușor să te întorci la vechile obiceiuri“).
  4. Este alesul (aleasa) („Știam că pentru mine ea este aleasa“, „A fost ceva ce timpul nu a putut opri, iar eu nu am putut nega; eram făcuți unul pentru celălalt“, „Era sufletul meu pereche“).

Persistența sentimentelor, alături de Este alesul (aleasa) reprezintă cele 2 motive care împreună au întrunit majoritatea covârșitoare a voturilor, în cadrul celor 13 categorii. Ceea ce arată că, pentru peste 50% dintre participanți, șansa ca rațiunea să preia frâiele era o speranță deșartă. Pentru restul pare, dimpotrivă, că tocmai o analiză a motivelor pro și contra a dus la convingerea că împăcarea sau re-împăcarea era cea mai bună opțiune.

Având în vedere că succesiunea despărțirilor și împăcărilor este cea care încadrează relațiile on-off într-o categorie aparte, studiile s-au străduit să aducă la lumină ce se ascunde în spatele motivelor care atârnă suficient de greu pentru a produce o ruptură în relație, dar nu suficient de mult cât să rămână permanentă.

Ce anume poate produce, așadar, o despărțire provizorie?

Problemele de comunicare. O concluzie-indiciu a acestor studii a fost că, în ciuda sentimentelor reciproce puternice, partenerii ajung la despărțire din cauza lipsei abilităților de a rezolva conflictul central apărut în relația lor. Persoanele impulsive tind să ia decizii când ajung în vârful reactivității emoționale. Pentru că nu mai pot face față propriei stări, fac ce le este la îndemână în acel moment: rup relația. Cum motivul în sine nu a avut neapărat de-a face cu relația în ansamblu, ci în mod particular cu o anumită situație conflictuală, după o vreme perspectiva se schimbă, sentimentele pentru celălalt reies la suprafață în forță… și se întrunesc din plin condițiile unei reveniri.

Incertitudinea. Studiul condus de Dailey în 2011 a atras atenția asupra unei alte caracteristici a relațiilor ciclice, în comparație cu cele care se mențin sau cel puțin se rup definitiv: incertitudinea asupra direcției în care poate merge relația și/sau asupra sentimentelor investite de celălalt partener. Când incertitudinea crește în intensitate, cel care o percepe poate decide să iasă din relație. Doar că un nivel redus de toleranță la incertitudine crește șansa ca decizia să fie luată prea repede, înainte de a vedea cum ar putea evolua lucrurile în realitate.

Tentația alternativelor. Aceeași cercetătoare a surprins în studiile ei cum cei aflați într-o relație pot considera la un moment dat că le-ar prinde bine o eliberare, pentru a avea parte de întâlniri cu alte persoane sau pur și simplu „pentru a putea face ce vor“. Doar că, după o perioadă de testare a acestor alternative, realizează că nu se simt mai bine și decid că revenirea în relația anterioară este opțiunea bună: redobândirea confortului și a prezenței cuiva alături.

Cele 3 „cauze“ prezentate mai sus sunt doar cele mai des întâlnite, nu singurele. Subiectul este deja declarat complex și provocator, pentru elaborarea unei teorii științifice ample și cuprinzătoare.  Momentan, datele furnizate prin studiile din ultimii ani rămân importante puncte de referință pentru a înțelege în mod particular o relație ciclică. Și, bineînțeles, pentru a putea veni în sprijinul celor prinși în tăvălugul unei astfel de relații.

Din cele expuse anterior, se desprind câteva lecții folositoare pentru cei care se recunosc practicând asemenea tipare de relaționare:

  1. Evitarea în exces a conflictelor poate dăuna grav relațiilor. Dezvoltarea unor abilități emoționale și de comunicare pentru gestionarea acestor situații ar putea fi și cheia cu care se poate desface cercul vicios al unei relații on-off.
  2. Oricât de neplăcută este prezența incertitudinii, cea mai bună cale de a afla încotro se îndreaptă o relație este de a o testa în realitate suficient de mult timp, până când lucrurile devin clare. Orice tentativă de despărțire ce are atașat de ea un rest de ambiguitate face incertă despărțirea în sine.
  3. Deși strategia on-off funcționează natural o perioadă, poate veni un moment în care revenirea să nu mai fie posibilă, motiv pentru care e nevoie de mai multă chibzuință înainte de a decide o altă despărțire.

Soluția pe care o sugerează datele furnizate de studii – pentru cei care își doresc permanență și angajament în relațiile lor – este implicarea activă într-un comportament menit să susțină această transformare. Cei receptivi la ideea de a ține cont de informațiile pe care le furnizează relațiile ciclice despre nevoile individuale de creștere și dezvoltare (și dispuși apoi să depună o muncă intenționată și susținută) pot obține relația în care s-au visat de la bun început.

Anca Pavel

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut de familie, consilier pentru dezvoltare personală și facilitator în medii organizaționale. Poate fi găsită online pe jocul-vietii.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută