fbpx
skip to Main Content

Considerat părintele psihoterapiei moderne, Freud nu mai are nevoie de nicio prezentare. Probabil că nu există adult care să nu fi auzit de munca lui Sigmund Freud, dar cu siguranță nu toată lumea deține prea multe informații despre viața și experiența profesională a renumitului psihanalist. Chiar dacă la rubrica #AltfelDespreOameni am scris doar despre persoane care încă sunt în viață, Freud merită toată atenția noastră deoarece munca lui este una dintre cele mai valoroase moșteniri în sfera psihologiei și a sănătății mintale.

Sigi „cel de aur“

Sigismund Schlomo Freud s-a născut la data de 6 mai, 1856, în Freiberg, Moravia, care pe atunci era parte din Imperiul Austro-Ungar; astăzi, orașul se numește Pribor și se află în Cehia. Istoria spune că mai târziu, la vârsta de adult tânăr, și-a schimbat numele în Sigmund Freud. Însă, înainte de asta, din cauza unor probleme de natură financiară, familia Freud decide să se mute la Viena, pe când micuțul Sigi avea doar patru ani, oraș în care ajunge să trăiască cea mai mare parte a vieții sale și unde pune bazele psihanalizei. 

Familia lui Freud era departe de a fi una obișnuită pentru acele vremuri. Tatăl lui avea 40 de ani când i-a venit pe lume cel de-al treilea copil, Sigi, în timp ce pentru mama era primul copil și favoritul dintre cei opt frați. Diferența de vârstă dintre Freud și frații paterni era una mare, atât de mare încât unul dintre frați era mai în vârstă decât mama sa. Născut într-o familie în care tatăl mai fusese căsătorit, primul fiu al acestuia, Emmanuel, avea să devină tată înainte ca Sigi să vină pe lume. Cu toate că diferența de vârstă dintre părinți era una considerabilă, Amalia (mama lui Freud) i-a oferit copilului tot ce avea ea mai bun, numindu-l adesea pe acesta „Sigi cel de aur“. În scrierile sale, Freud recunoaște că iubirea maternă i-a oferit un sentiment puternic de invincibilitate și încrederea în propriul succes. 

Încă din timpul școlii Freud promitea să ajungă departe; fiind un elev entuziast, părinții au visat un viitor ambițios pentru el și l-au încurajat să învețe cât mai multe limbi străine. Așa se face că dincolo de limba maternă, germana, Freud vorbea greaca, latina, franceza, engleza, spaniola și italiana, alături de ebraică – el făcând parte dintr-o familie de evrei nepracticanți. A ajuns la gimnaziu cu un an mai devreme și ajunge să studieze multă literatură și filosofie, ceea ce avea să-i influențeze gândirea și viziunea în mod semnificativ. Printre preferații săi se numărau Shakespeare și Goethe. 

Trei costume, trei lenjerii intime și trei perechi de pantofi

În 1886, la vârsta de 30 de ani, Freud se căsătorește cu Martha Bernays, alături de care va avea șase copii (aici datele nu sunt foarte clare). Mezina familiei, Anna Freud ajunge să calce pe urmele tatălui ei, devenind unul dintre cei mai cunoscuți descendenți ai psihanalizei clasice. Despre viața de cuplu a renumitului Freud se știe că soția l-a respectat într-un mod aparte, chiar dacă și-au întrerupt viața sexuală destul de devreme, pe considerentul că nu voiau să mai facă copii – iar metodele contraceptive erau încă destul de ineficiente. 

În afara familiei, Freud era perceput drept un bărbat cu opinie, dar destul de retras; iubea să lucreze în liniște și își considera izolarea drept splendidă. Oamenii îl credeau destul de obsedat de muncă, drept urmare era etichetat adesea drept nevrotic, sau o personalitate obsesivă. Ceea ce însemna, în fapt, că era foarte apropiat de control, își făcea munca extrem de meticulos și avea inclusiv câteva superstiții. Era, printre atele, convins că va muri la vârsta de 61, maximum 62 de ani, din cauza unor repetate coincidențe legate de aceste numere. Cu toate acestea, s-a stins din viață la vârsta de 83 de ani. Dincolo de pasiunea față de psihologie și filosofie, era un adevărat colecționar de antichități, iar multe dintre acestea sunt, în prezent, expuse la Londra, în cadrul muzeului ce-i poartă numele. 

Printre prieteniile sale celebre îi amintim pe Josef Breuer și Wilhelm Fliess. Ca tipologie umană, se pare că Freud avea tendința de-și aprecia într-o primă fază în mod extrem prietenii, pe care apoi îi vedea ca pe niște competitori și făcea tot posibilul să-i coboare de pe piedestal. În ceea ce-l privește pe dr. Breuer, într-o primă fază relația a fost atât de consistentă încât l-a și ajutat financiar pe Freud, care, în semn de respect, și-a botezat primul copil Mathilde, după numele soției lui Josef. Dar relația lor de prietenie s-a dizolvat din cauza faptului că Breuer nu era de acord cu viziunea lui Freud despre pulsiunile sexuale. 

Printre aspectele mai puțin cunoscute despre Freud se numără și pasiunea sa față de cabala (o ramură ezoterică a misticismului evreiesc), dar și plăcerea de-a culege ciuperci. În ciuda faptului că lumea-l percepea drept extrem de patriarhal, în zilele sale libere și când petrecea timp cu familia, copiii îl percepeau drept un părinte implicat și susținător. 

La capitolul ținute nu a excelat niciodată și nici nu a investit bani în haine. Se spune că de-a lungul vieții de adult avea trei costume, trei lenjerii pe care le schimba permanent și trei perechi de pantofi pe care-i purta prin rotație. Dar asta nu din cauza faptului că ar fi fost vreun avar sau chibzuit, deoarece în ultima parte a vieții s-a dovedit a fi extrem de generos financiar cu prietenii, artiștii și chiar pacienții. 

După diagnosticul de cancer au urmat proceduri medicale dintre cele mai complicate, dar asta nu l-a oprit din a munci și a scrie. După primirea diagnosticului Freud a mai trăit încă 16 ani. În ciuda faptului că în 1938 germanii au ocupat Austria, și Viena devine un oraș extrem de periculos pentru evrei, Freud și familia reușesc să se refugieze în Anglia și să scape de Holocaust. Freud moare pe data de 23 septembrie 1939. Printre descendenții săi de renume îi amintim pe Anna Freud (fiica lui, care i-a călcat pe urme), pe strănepoții Lucian Freud (un renumit pictor) și Clement Freud (comediant și scriitor), pe strănepoatele Emma Fred (jurnalist) și pe Bella Freud (designer de modă). 

Respirație, viață, suflet

În cărțile despre istoria psihologiei, Freud rămâne medicul care a dezvoltat un nou mod de gândire în știința sufletului (psihologia), pe care l-a numit psihanaliză. Pentru o cât mai corectă conceptualizare, Freud considera psihologia drept știința care se ocupa de studiul minții și al comportamentului uman; psihiatria drept domeniul de studiu și de tratament al bolilor mintale; iar psihanaliza era un sistem psihologic menit să trateze tulburările psihice. Elementul comun care se regăsește în cele trei domenii este psi, care provine din grecescul psyche și înseamnă respirație, viață sau suflet. 

Cu toate că inițial a pornit cu ideea de-a studia Dreptul, odată ajuns la Universitatea din Viena în 1873, ajunge să rămână la Medicină și să devină preocupat în special de neurologie și de histologie. După terminarea studiilor doctorale în 1881, Freud, deși pasionat de cercetare, este nevoit să-și înceapă practica medicală pentru a-și putea întreține viitoarea familie. În 1885 ajunge să petreacă mai multe luni la Paris, studiind alături de faimosul Jean-Martin Chorcot, care era interesat de practicarea hipnozei în tratarea cazurilor de isterie. În 1886 își începe practica privată la Viena și începe propriile proceduri cu privire la tratarea isteriei. Din cauza ideilor sale mai puțin obișnuite, comunitatea științifică l-a abordat cu multe rezistențe și chiar manifestări opoziționiste. 

Dacă ne-am uita pe o linie a timpului, am putea observa următoarele puncte de referință din cariera lui Freud: 

• 1886-1896 – Freud devine preocupat de cauzele și tratamentul nevrozelor, lucrând în special cu pacienți nevrotici. La început aplica hipnoza ca formă de tratament, dar în scurt timp ajunge să dezvolte alte forme de terapie, bazate pe asociațiile libere, și care, în final, ajung să fie botezate drept psihanaliză. În această perioadă publică primele sale cărți, On Aphasia și Studies on Hysteria.

℗PUBLICITATE



• 1897-1900 – sunt anii în care Freud lucrează în mare parte singur, fiind preocupat de auto-analiză și de dezvoltarea unor ipoteze cu privire la originile sexuale ale nevrozelor. În acești ani dezvoltă mare parte din conceptele și noțiunile psihanalitice, iar la sfârșitul lor publică cele mai importante două cărți ale muncii sale: Interpretarea viselor și The Psychopathology of Everyday Life. 

• 1900-1914 – sunt anii în care Freud dezvoltă noi teorii despre originea nevrozelor și ajunge să pună bazele unei teorii ale psihicului uman. Sunt anii în care aduce în centrul atenției conceptul de „se“ – care reprezintă cea mai veche parte a minții umane, baza de la care pornesc toate celelalte structuri ale psihicului. Este o dimensiune inconștientă și corelată cu impulsurile instinctive. În acești ani scrie, printre altele, Totem și tabuViața mea și psihanaliza

• 1914-până la finalul vieții – Primul Război Mondial îl determină pe Freud să analizeze comportamentul uman din noi puncte de vedere și să conchidă că purtarea oamenilor este dirijată atât de energia sexuală, cât și de agresivitate. Astfel, ajunge să construiască noi teorii despre personalitatea umană și despre modul de relaționare al oamenilor. Tot în această perioadă pune bazele conceptului de „eu“ – partea psihicului uman care reacționează la factorii exteriori și pe care oamenii o numesc, adesea, sine. În final, teoria lui Freud cuprinde trei componente-cheie ale psihicului uman: seul, eul și Supraeul (partea psihicului care acționează precum un părinte interior, care ne ghidează purtarea și asigură respectarea regulilor sociale).

Odată cu eforturile muncii lui Freud, cuvinte precum conștient și inconștient ajung să devină parte din vocabularul omului obișnuit. Iar de dragul repetiției, iată ce înțelegem din punct de vedere psihologic prin acești termeni și prin cel de psihodinamică:

  • Conștientul este acea parte a minții umane care este conștientă atât de propriile acțiuni, cât și de emoții. 
  • Inconștientul este partea minții și a personalității de care persoana în cauză nu este conștientă. 
  • Psihodinamica este domeniul de studiu al modului în care diferitele părți ale psihicului relaționează cu mentalul, emoțiile sau forțele motivaționale, în mod particular în plan inconștient. 

Tot de munca și practica clinică a lui Freud sunt legate și alte concepte importante din practica psihoterapeutică: inconștient, regresii, proiecții, negare, acte ratate, libido, transfer și contratransfer (ca rezultat al alianței dintre pacient și terapeut), analiză și interpretare a viselor, explorarea inconștientului, deviații sexuale, mecanisme de apărare, fixații, amnezie infantilă, dezvoltare psihosexuală, complexul Oedip, anxietate, narcisism, melancolie și multe altele.

Chiar dacă psihanaliza este și în zilele noastre una dintre cele mai populare abordări psihoterapeutice (alături de terapia existențialistă, terapia umanistă, terapia cognitiv-comportamentală, terapiile integrative și terapiile relaționale), puțini psihanaliști mai practică respectând directivele lui Freud. În protocoalele tradiționale, psihanalistul avea de ținut cont de trei aspecte de bază: 

  1. Tehnica asociațiilor libere; 
  2. Transferul și contratransferul;
  3. Analiza viselor. 

De ce s-au schimbat lucrurile între timp? În mare parte pentru că Freud avea reguli destul de stricte, pe care societatea zilelor noastre nu le-ar mai putea tolera. Spre exemplu: nu lucra cu pacienți cu vârsta de peste 50 de ani; insista să creadă că psihanaliza este doar pentru intelectuali; pacienții psihotici și cei cu alte tulburări severe erau considerați inapți pentru psihoterapie; încerca să rămână cât mai detașat în timpul ședințelor de psihanaliză și evita atât de mult relaționarea cu pacientul, încât stătea pe un scaun, în spatele divanului terapeutic. În prezent, majoritatea psihanaliștilor adoptă o atitudine terapeutică mult mai relaxată și stau față în față cu pacientul. 

Printre urmașii cei mai importanți și oamenii care i-au continuat munca îi amintim pe Anna Freud, Melanie Klein, Karen Horney, Erich Fromm și Harry Stack Sullivan.

Citate pe care nu le putem uita

„Omul nu renunță niciodată la nimic, el doar își schimbă plăcerile.“

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.“

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.“

„Singura persoană cu care trebuie să te compari ești tu, cel din trecut. Și singura persoană pe care trebuie să o întreci ești tu, cel din prezent.“

„În chestiunile mici, ai încredere în mintea ta, însă în chestiunile importante, ascultă-ți inima.“

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută