Dependența emoțională face referire la o stare psihologică, în care o persoană se bazează excesiv pe altcineva pentru validare, afecțiune sau sprijin emoțional. Aceasta poate apărea în relațiile de cuplu, în prietenii sau în relațiile de familie, ducând la un sentiment de nesiguranță, teamă de abandon și dificultăți în luarea deciziilor independente.
Dependența poate fi definită ca o tulburare cronică, recidivantă, caracterizată prin dorința permanentă de a folosi ceva până la punctul în care persoana afectată își face rău, dar nu se poate opri. Dependența presupune trei etape: exces (intoxicare), retragere (afectare negativă) și preocupare (anticipare), care se acutizează în timp și implică schimbări în sistemele de recompensă și stres ale creierului.
Dependența emoțională este un construct psihologic, ce descrie o nevoie excesivă și compulsivă de validare, sprijin și apropiere din partea unei alte persoane, în special în relațiile intime. Aceasta poate fi analizată din perspective diferite – psihologică, relațională și neurobiologică – și este adesea comparată cu alte tipuri de dependență, cum ar fi cea de substanțe, având mecanisme comune de recompensă și anxietate legată de pierdere.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Dependența emoțională se poate declina pe mai multe paliere, având mai multe dimensiuni
- Dimensiunea cognitivă: gânduri obsesive despre persoana de referință, convingeri de tipul „nu pot trăi fără el (ea)“.
- Dimensiunea afectivă: frică intensă de abandon, anxietate de separare, sentiment de gol interior.
- Dimensiunea comportamentală: căutarea constantă a prezenței celuilalt, sacrificii excesive, dificultăți în luarea deciziilor independent.
- Dimensiunea neurobiologică: activarea circuitelor dopaminei, asociate recompensei și dependenței, creșterea cortizolului în contextul anxietății de separare.
Caracteristici ale dependenței emoționale
- Frica intensă de abandon, caracterizată prin teama că persoana iubită te va părăsi.
- Nevoia constantă de validare: nevoie de aprobare din partea celorlalți, pentru a te simți valoros.
- Teama și dificultatea de a fi ori de a sta singur(ă): simți neliniște sau ai un sentiment de gol, atunci când nu ești cu persoana de care depinzi.
- Sacrificii excesive: ești dispus(ă) să renunți la nevoile tale pentru a păstra relația.
- Lipsa autonomiei emoționale: te bazezi pe altcineva pentru a-ți gestiona emoțiile.
Factori care potențează dependența emoțională
Experiențe din copilărie (atașament nesigur, neglijare emoțională): în cazul dezvoltării unui atașament de tip nesigur, copiii crescuți în medii instabile emoțional pot dezvolta o nevoie excesivă de siguranță și aprobare în relațiile adulte.
Stima de sine scăzută: persoanele care nu se simt valoroase singure caută validare externă, pentru a se simți acceptate.
℗PUBLICITATE
Experiențe de respingere sau trădare în trecut: trăirile anterioare de pierdere pot amplifica frica de singurătate și nevoia de apropiere constantă.
Modele parentale disfuncționale: aici ne gândim la părinți hiperdependenți emoțional sau la relații toxice observate în copilărie, care pot influența dezvoltarea acestui tip de comportament.
Ce poți face pentru a combate tendințele de dependență din conduita ta
- Dezvoltă-ți stima de sine: concentrează-te pe punctele tale forte și învață să te apreciezi, independent de ceilalți.
- Învață să fii confortabil(ă) cu singurătatea: petrece timp singur(ă), descoperă activități care-ți aduc bucurie, fără să depinzi de altcineva.
- Stabilește limite sănătoase: nu permite relațiilor să-ți consume toată energia emoțională.
- Lucrează la independența emoțională: învață să-ți gestionezi emoțiile, fără a aștepta salvarea din partea altcuiva.
- Caută sprijin terapeutic: un psiholog te poate ajuta să descoperi cauzele dependenței și să-ți construiești o relație mai sănătoasă cu sine și cu ceilalți.
Dependența emoțională poate fi tratată prin
- Psihoterapie cognitiv-comportamentală: restructurarea gândurilor distorsionate și învățarea reglării emoționale.
- Terapia schemelor: identificarea tiparelor profunde de atașament nesigur și corectarea acestora.
- Mindfulness și autoreglare emoțională: exersarea conștientizării emoțiilor fără reacții impulsive.
- Autonomia progresivă: dezvoltarea unei identități separate de relația cu celălalt.
În concluzie, dependența emoțională are efecte asupra întregii tale vieți psihice și conduite, iar cunoașterea propriilor limite, a valorilor, dar și a punctelor tale forte, ca individ te poate face să privești interacțiunile sociale diferit și autentic.
Bibliografie
- Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. Basic Books.
- Cacioppo, J. T., & Patrick, W. (2008). Loneliness: Human Nature and the Need for Social Connection. W. W. Norton & Company.
- Carnes, P. (2019). The Betrayal Bond: Breaking Free of Exploitive Relationships. Health Communications, Inc.
- Hazan, C., & Shaver, P. R. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology, 52(3), 511–524. https://doi.org/10.1037/0022-3514.52.3.511
- Johnson, S. M. (2019). Attachment Theory in Practice: Emotionally Focused Therapy (EFT) with Individuals, Couples, and Families. Guilford Press.
- Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema Therapy: A Practitioner’s Guide. Guilford Press.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
