Te-ai surprins vreodată trăind cu teama că cineva ar putea descoperi că „nu ești atât de bun(ă)“ pe cât pari? Ai simțit vreodată că tot ce ai realizat este rezultatul norocului sau al conjuncturilor favorabile, mai degrabă decât al propriilor merite? Dacă da, probabil ai avut parte de ceea ce numim „sindromul impostorului“ – o capcană mentală care te face să te îndoiești de propriile abilități și să te simți ca un (o) străin(ă) în propria viață.
Această senzație de „impostor“ o poate avea oricine, indiferent de câte realizări a strâns. Indiferent de diplomele obținute, de laudele venite din partea celorlalți, de toate dovezile din exterior care demonstrează că ești competent(ă) și capabil(ă), această nesiguranță își face loc și te face să te întrebi dacă, într-adevăr, ești „destul de bun“. Hai să parcurgem împreună acest drum către redescoperirea valorii personale, către învățarea de a te privi cu mai multă iubire și încredere.
Cum arată sindromul impostorului în viața de zi cu zi?
Imaginile de succes postate pe rețelele sociale și presiunea continuă din partea societății de a-ți depăși limitele contribuie din plin la apariția și perpetuarea acestui sindrom. Dar cum se manifestă el concret? Poate că ai sentimentul că ai păcălit pe toată lumea și că, mai devreme sau mai târziu, „masca“ va cădea. Poate că, atunci când cineva te laudă, simți un disconfort și o nevoie de a diminua realizarea: „A fost doar noroc“, „N-a fost cine știe ce“.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Aceste gânduri duc la un ciclu de autocritică și anxietate, în care simți constant nevoia să faci mai mult și mai bine, pentru a nu risca să fii „descoperit(ă)“. În realitate, nimeni nu te privește cu acest ochi critic și nimeni nu se așteaptă să fii perfect. Dar până la a integra această înțelegere e un drum – și e unul pe care-l putem parcurge împreună.
De unde vine, de fapt, acest sentiment de impostor?
Sindromul impostorului poate apărea din mai multe motive – poate fi influențat de perfecționism, de nevoia de validare externă sau de lipsa unui sentiment de apartenență. De cele mai multe ori, aceste emoții se instalează în copilărie, atunci când ai fost comparat(ă) cu alții, când ai fost învățat că valoarea ta depinde de performanță și succes, nu de cine ești în esență, ca om.
Un alt aspect care contribuie la această senzație este mediul în care trăim: adică o lume în care succesul și realizările sunt glorificate, iar eșecurile sunt stigmatizate. În această „cultură a succesului“, de multe ori nu învățăm că eșecurile sunt o parte naturală a procesului de creștere și că valoarea noastră nu este influențată de ele. Așa ajungem să ne îndoim de noi și să simțim că, oricât am realiza, nu este suficient.
Cum îți poți recâștiga încrederea și cum poți începe să te simți autentic?
Drumul către vindecare începe cu recunoașterea că sindromul impostorului nu e un defect personal – e un răspuns uman la o lume care te încurajează adesea să pui mai multă valoare pe exterior decât pe interior. Există câțiva pași simpli, dar extrem de utili, pe care-i poți face pentru a diminua acest sentiment și pentru a-ți regăsi stima de sine.
℗PUBLICITATE
Fă pace cu imperfecțiunea! Perfecțiunea nu există, de aceea e important să înveți să-ți accepți imperfecțiunile. Permite-ți să fii om, să faci greșeli și să te bucuri de ele ca parte a drumului tău de creștere. Nu trebuie să fii „perfect(ă)“ pentru a fi valoros/valoroasă. Încearcă să te concentrezi pe progres, nu pe o stare ideală pe care, în realitate, nimeni nu o poate atinge.
Începe un jurnal al realizărilor! De multe ori, prins(ă) în rutina zilnică, uiți să-ți recunoști meritele și să-ți privești cu mândrie realizările. Notează-ți într-un jurnal toate micile și marile tale succese: momentele în care ai reușit, dar și lecțiile pe care le-ai învățat din greșeli. Acest jurnal te va ajuta să conștientizezi că realizările sunt rodul muncii tale, nu simple coincidențe. Ori de câte ori simți că nu ai suficientă valoare, întoarce-te la acele rânduri și lasă-le să te inspire.
Schimbă perspectiva asupra criticii! În loc să privești critica ca pe un atac personal, încearcă să o vezi ca pe o oportunitate de a învăța și de a crește. Critica poate fi dureroasă, dar poate fi și un dar care te ajută să evoluezi. De multe ori, frica de a nu fi „destul de bun(ă)“ te face să eviți să te expui unor situații de viață, deci chiar să te privezi de bucurie. Încearcă să accepți că feedbackul poate fi constructiv și că te poate ajuta să devii și mai bun în ceea ce faci. Privește criticile constructive ca pe o parte a procesului de învățare, nu ca pe o dovadă a incapacității tale.
În loc de concluzie: ai încredere în drumul tău!
Călătoria de a te simți „suficient“ în propria piele este una care necesită timp, blândețe și multă acceptare. În această călătorie, sindromul impostorului va mai apărea uneori, ca o voce timidă de fundal care-ți spune că nu ești destul. Dar cu fiecare pas și cu fiecare gând de recunoștință pentru drumul parcurs, vei învăța să-l domolești, să-l integrezi ca parte din tine, fără a-i permite să te definească.
Poate că, în această căutare de a te redescoperi, vei găsi sprijin în comunitatea Sorairo by Tina Ivan, un loc unde valorile și autenticitatea sunt la mare preț. Ne dorim să-ți oferim resurse și inspirație pentru a continua acest drum, pentru a deveni propria sursă de încredere. Iar dacă la final vei simți că drumul tău nu depinde de „a demonstra“ nimic nimănui, vei fi regăsit ceva esențial: pe tine însuți/însăți, cu tot ceea ce ești și cu tot ceea ce nu trebuie să fii.
Fii blând(ă) cu tine. Și amintește-ți: valoarea ta nu depinde de nimic exterior, ci de felul în care înveți să te accepți și să te iubești, chiar și în momentele de îndoială.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
