Mă consider un om sociabil, căruia îi place să adune oameni în jurul său, pe care să-i catalogheze ca fiind prieteni. Ba chiar, atunci când o persoană tare apropiată mie m-a întrebat câți prieteni am în realitate, am răspuns, fără rezerve, că am o listă consistentă. După acel moment, am început să mă gândesc mai mult la acele cuvinte și mi-am sedimentat ideea de „prietenie“, cernându-i cu atenție maximă pe acei oameni pe care îi pot suna la orice oră, în orice context. Da, într-adevăr, lista lor era extrem de scurtă, majoritatea dintre ei fiind fie din „barca“ amicilor vechi, fie a rudelor apropiate ori a colegilor de serviciu. Însă un element comun se perpetua, cu fiecare filtru pe care îl aplicam (asemenea unui fișier Excel mental), și anume, longevitatea.
Acela a fost declicul care m-a făcut să conștientizez că oricât de extrovertită, sociabilă și deschisă aș fi (ori cel puțin așa cred), reușesc cu greutate să clădesc prietenii noi, crude, la maturitate.
Și poate că există o explicație: apariția social media și capacitatea acesteia de a ne împrieteni și de a rupe legăturile cu un simplu click; practic, nu mai suntem cunoștințe, suntem direct prieteni, deși poate nu ne-am văzut niciodată, nu ne cunoaștem și poate nu o vom face niciodată.
Cercul interior: prietenii apropiați și confidenți
Psihologul Art Markman, de la Texas University, a mers pe același filon și, potrivit site-ului fastcompany.com, acesta susține că pe măsură ce înaintăm în vârstă, iar rutinele încolțesc, cercul de prieteni începe să se delimiteze mult mai proeminent iar, odată cu existența unei relații romantice ori apariția copiilor, numărul amicilor se restrânge și mai mult.
Tocmai de aceea se recomandă să avem conexiuni și cu semeni ce nu sunt asociați cu responsabilitățile noastre comune, precum familie ori job.
Ne plângem de plictiseală, de cercuri vicioase din care nu mai scăpăm, de activități limitate (perioada pandemică accentuând aceste bariere pe care volens nolens suntem obligați să le acceptăm și la care trebuie să ne adaptăm), însă chiar și atunci când avem posibilitatea de a ieși din tiparul cotidian, nu o facem, ba mai mult, găsim tot soiul de motive pentru care să amânăm acel moment.
Iată ce avem de făcut pentru a ne face prieteni: să găsim timp pentru relațiile cu oamenii din cercul interior (prietenii), să ne lăsăm ghidați de interesele comune și să îndrăznim să ne deschidem.
Lipsa timpului vs. angajamentul de a fi conștienți de priorități
Există o tendință actuală de a fi mereu ocupat, ori de a părea că ești, pentru a ne încadra în contextele sociale impuse. Astfel, fie că nu reușim să ne organizăm întocmai timpul, fie că suntem extrem de înghesuiți de sarcinile și responsabilitățile zilnice, ultimul lucru la care ne-ar sta gândul ar fi acela de a ne strecura și un interval în care să ne facem prieteni noi.
℗PUBLICITATE
Chiar dacă am putea aprecia că legăturile pe care le avem cu cei cu care interacționăm în mod uzual sunt mai mult decât suficiente, am putea greși prin faptul că nu am lua în calcul energia cu care putem reveni în căminul conjugal, cu mindsetul pe care îl putem schimba, dar și cu schimbul de idei care ne poate ajuta în dezvoltarea altor fațete ale vieții.
Catalogarea hobby-urilor drept infantile vs. interesele comune ne apropie
Auzim tot mai des metafora copilului invizibil și ni se face inima mică de fiecare dată când suntem întrebați despre reminiscențele copilăriei noastre, dar rămânem surprinși cum amintiri despre care credeam că sunt destul de vii în mintea noastră sunt, de fapt, adânc ascunse și prăfuite, încât ne este greu să le readucem la o formă acceptabilă. Una dintre ele o reprezintă hobby-urile, pe care le considerăm puerile, infantile, lipsite de substrat matur; așadar, monotone.
La o privire mai atentă, însă, aceste plăceri, aceste activități care ne relaxează, ne bucură sufletele și pe care nu le considerăm drept o povară sunt de preferat a fi păstrate și cultivate toată viața. Dincolo de particularitățile locului de muncă în care ne desfășurăm activitatea, avem nevoie de o supapă care să ne energizeze și să ne facă să uităm de grijile, responsabilitățile și neplăcerile de peste zi. Markman recomandă să ne creăm un grup de prieteni în jurul unui hobby, cu care să ne sfătuim, să râdem, să ne relaxăm, să găsim puncte comune și să discutăm pe marginea lor.
Frica de a ne deschide în fața celorlalți vs. vulnerabilitatea este lipiciul dintre oameni
Maturitatea vine la pachet cu un soi de rușine, racordată la o lipsă crâncenă de timp, dar și la o responsabilizare extremă, pe toate planurile. Dincolo de asta, cu o „pălărie“ plină de roluri jucate pe scena vieții, prietenii la vârsta adultă sunt o adevărată plasă de siguranță, acestea având o particularitate aparte prin calitatea lor indubitabilă. Astfel, nu numai că lângă ei ne putem descărca și putem ventila problemele cotidiene ce ne macină, dar ei ne pot centra atunci când „ghidonul“ vieții nu mai este îndreptat spre drumul corect, ne pot critica, cu blândețe, arătându-ne greșelile la care ne supunem și, nu în ultimul rând, să nu uităm că prietenii sunt acolo, lângă noi, ori de câte ori avem nevoie de ei. Desigur, pentru o bună și longevivă relație, este important ca și noi să fim la fel de prezenți (fizic ori emoțional) pentru ei.
Mulți dintre noi, însă, nu putem să fim deschiși pe de-a-ntregul cu cei apropiați și astfel, ajungem să ne închidem foarte mult, să ne creăm scenarii nerealiste și chiar să începem să le somatizăm. De asemenea, contează foarte mult și felul nostru de a fi (dacă suntem dominant extrovertiți sau introvertiți), însă este sănătos să ne reamintim că problemele și situațiile dificile sunt mai ușor de traversat atunci când nu suntem singuri, când acceptăm o mână de ajutor de la cineva apropiat, așa cum și reușitele sunt mai victorioase când sunt împărțite cu cei care contează pentru noi.
Hrană pentru gânduri
Provenim din medii în care prieteniile erau limitate, în care deschiderea față de semeni reprezenta un adevărat act de curaj, însă timpurile s-au schimbat, noi ne-am șlefuit în altă manieră și avem mai multă încredere în puterea autodezvăluirii. Dr. Vivek Murthy, autorul cărții Împreună, este de părere că prietenii apropiați și confidenții reprezintă oamenii din cercul uman de care avem mare nevoie. Tot cartea ne spune că „suntem făcuți să ne dedicăm 60% din timp și energie cercului interior de prieteni și confidenți, iar mare parte din acest procent e pentru cei mai intimi prieteni, al căror număr rareori trece de cinci.“ Drept urmare, este sănătos să apreciem că nu suntem singuri, că putem lega prietenii la orice vârstă și că totul se rezolvă cu și prin oameni, oricât de mult am nega acest lucru. Iar după cum spune Ralph W. Emerson, „singurul mod de-a avea prieteni este să fii tu unul.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
