Subiectul social media stârnește mari emoții în relația dintre părinți și adolescenți. Adulții trăiesc cu teama că ce-i mult strică, iar adolescenții sunt panicați de ideea că-și periclitează conexiunile și că vor pierde informații prețioase dacă nu sunt conectați la mediul online.
Pentru că am vrut să înțeleg mai bine fenomenul, am apelat la ajutorul Oanei Calnegru, psihoterapeut și coordonator al programului Parenting MasterClass. „Legătura dintre sănătatea noastră emoțională și social media este una complexă, cu multe fațete, dintre care unele sunt pozitive, și desigur, altele sunt negative. Pe de o parte, social media ne ajută să rămânem conectați cu ceilalți și informați, pe de altă parte, conținutul la care suntem expuși online ne poate crește starea de anxietate sau de depresie, poate dezvolta și menține un comportament dependent, izolare socială etc.“ – explică psihoterapeuta.
În calitate de părinți sau îngrijitori, avem inimile cu un număr mai mic de teamă că în mediul cyber lucrurile s-ar putea decompensa. Dar, în același timp, amânăm orice acțiune în acest sens, poate din lipsă de curaj sau dintr-o lipsă de informații. Realitatea ne arată (potrivit unui studiu publicat de Common Sense Media în martie 2022 și citat într-un articol de pe huffpost.com) că adolescenții, în proporție de 84%, spun că folosesc rețelele sociale, iar 62% dintre aceștia admit că le utilizează în mod cotidian. Prin urmare, este genul de subiect care nu poate fi nici ignorat, nici interzis și nici abordat într-o singură discuție.
Oana Calnegru confirmă aceste date, și din experiența ei terapeutică din România și apreciază: „În acest context, (pre)adolescenții, cu structurile lor cerebrale în plină dezvoltare și cu o stimă de sine tot în construcție, sunt cel mai puternic influențați de ceea ce a ajuns principalul lor mediu de comunicare și de conectare – rețelele sociale –, atât în sens pozitiv (dar asta nu ne îngrijorează, desigur), cât mai ales în sens negativ, iar aici unele date din studii nu sunt deloc încurajatoare“. Indiferent de vârstă, preadolescenții și adolescenții au nevoie de ghidaj și supraveghere din partea noastră. Să ne gândim doar la cazul copiilor care și-au pierdut viețile din cauza unor provocări lansate pe social media, la abuzurile emoționale și sexuale la care sunt supuse multe fete dornice să aparțină cuiva sau la tot ce înseamnă bullying sau hărțuire psihologică.
Relația părinte-copil implică și conversații dificile
Așadar, un dialog deschis cu copiii noștri, inclusiv despre experiențele lor în mediul virtual, este mai mult decât binevenit. Încrederea intergenerațională se propagă atunci când există deschidere și curiozitate din partea adulților, fără a fi urmate de judecată, respingere ori impunerea unor pedepse. În bestsellerul Parenting pentru succes, autoarea Madeline Levine ne oferă nenumărate exemple practice cu privire la ce să facem și ce să nu facem în relația cu copiii noștri. Aceasta abordează o tipologie variată de subiecte: cum să ne ajutăm copiii să găsească soluții, cum să-i învățăm să acționeze, dar și care sunt sarcinile anilor de școală primară, de gimnaziu și de liceu.
De cele mai multe ori, copiii ar vrea să se adreseze adulților din viețile lor, însă sfârșesc în a găsi înțelegere ori alinare în rândul semenilor de vârsta lor, tocmai din cauza faptului că nu se simt conținuți, din punct de vedere emoțional, de cei ce le-au dat viață. De cealaltă parte, părinții „brodează“ tot soiul de scenarii cu privire la activitatea copiilor în social media, deși drumul la aflarea adevărului poate fi mult mai scurt și mai la îndemână.
Psihoterapeuta Oana Calnegru conchide: „O atitudine din partea părinților mai degrabă curioasă (fără a fi intruzivă, însă) și disponibilitatea la negociere în ceea ce privește expunerea sau consumul de social este ceea ce ar putea face un adolescent mai interesat de a purta o discuție pe această tematică“. Totodată, potrivit Oanei Calnegru, conversația adecvată cu (pre)adolescenții nu este în zona de a interzice accesul la rețelele sociale, ci este, mai degrabă, despre ce înseamnă un consum conștient al conținutului la care se expun, crearea unei identități (cetățenie online) adecvate, riscurile și pericolele posibile din mediul online, precum și despre setul de „bune practici“ de conduită online.
Psihologul clinician Keneisha Sinclair-McBride (Boston Children’s Hospital) apreciază că amploarea pe care social media o are în prezent oferă posibilitatea părinților de a se conecta la nivelul copiilor, precum și de a afla părerile lor despre subiecte abordate online. Însă este nevoie de timp, răbdare și multă curiozitate, pentru a-i face pe copii și adolescenți să capete încredere și să se deschidă în fața adulților. Cu toată bunăvoința, dar și cu multă stângăcie, părinții nu știu cum să procedeze în aceste cazuri și, adesea, sfârșesc într-un fiasco total, departe de planurile pe care și le proiectaseră înainte de a porni o conversație pe temă.
Cum discutăm despre social media
Keneisha Sinclair-McBride vine în întâmpinarea părinților și a îngrijitorilor, punctând câteva sfaturi pe care adulții le pot implementa în viața de zi cu zi.
1. Cum arată conturile online ale copilului
℗PUBLICITATE
Primul pas ar fi să aflăm despre conturile pe care copiii le au pe rețelele sociale. Oana Calnegru subliniază că „este bine să discutăm, să negociem tipul de conținut media la care se expun adolescenții. În egală măsură, psihoterapeutul Imago este de părere că „nu este necesar să ne placă sau să agreăm noi, adulții, conținutul preferat al adolescentului, dar este important să discutăm cu el despre felul în care expunerea la acest conținut îi influențează direct preferințele, valorile, convingerile și conduita, și ce impact are asta asupra identității și stimei de sine, asupra stării lui emoționale și a comportamentului lui“. Plecăm de la premisa că aceste conversații nu trebuie să fie singulare, ci purtate în repetate reprize, fără să pară un interogatoriu. De asemenea, inserarea dificultăților personale, ori recunoașterea ignoranței în tot ce înseamnă tehnologie de ultimă oră nu face altceva decât să ne vulnerabilizeze și să ne edulcoreze rolul de părinte ce ar încerca să iscodească activitatea din mediul online.
2. Care este videoclipul favorit
Conținutul video este cel predominant în social media. Așadar, unul dintre subiectele pe care le putem aborda cu (pre)adolescenții poate fi despre videoclipurile preferate de pe Instagram ori TikTok, sau domeniile care îi pasionează. Pornind de la aceste ancore, părinții ajung să aibă acces la ceea ce este interesant pentru tineri și pot pătrunde în universul copiilor lor cu o mai mare ușurință. Psihologa Sinclair-McBride susține chiar că pot avea dialoguri legate și de calitatea conținutului video, ori despre capcanele din spatele acestora, precum dezinformarea ori hărțuirea etc.
3. Prietenii cu care interacționează cel mai mult
Amicițiile în perioada adolescenței și a preadolescenței sunt extrem de firave, dar și puternice, în egală măsură. Puterea grupului ori pătrunderea în rândul unor găști poate fi o adevărată bătălie emoțională, ce se poate solda cu drame în toată puterea cuvântului, dar și cu suport afectiv susținut. Astfel că ceea ce se petrece în acele grupuri rămâne în acele grupuri. Pe de altă parte, adulții și îngrijitorii sunt responsabili să cunoască și componenta socială a rețelelor sociale. Ei sunt perfect îndreptățiți în a-i întreba pe copiii lor despre persoanele cu care interacționează cel mai mult în mediul virtual. Cunoașterea grupului, chiar și din spusele copiilor, reprezintă un confort pe care părinții îl pot simți, cu atât mai mult cu cât respectivii le-ar fi familiari și în viața reală. Mai mult, psihologii spun că (prea)adolescenții pot fi întrebați și despre ceea ce simt când se gândesc la anumite persoane, cu scopul de a afla dacă există animozități ori simpatii între aceștia.
4. Confidențialitatea conturilor sociale
Era digitală poate fi destul de greu de înțeles când generațiile sunt diferite. Astfel, dacă părinții aleg confidențialitatea conturilor, tinerilor le este dificil să înțeleagă inaccesibilitatea și transparența. Totuși, specialiștii în sănătatea emoțională pun accent pe acest aspect al spațiului privat, psihologa Sinclair-McBride subliniind: „Cel mai bine este ca un cont să fie privat, astfel încât copilul tău (cu ajutorul tău, dacă este potrivit ca vârstă) să poată analiza urmăritorii și solicitările noi“. De asemenea, Oana Calnegru subliniază importanța identificării pericolelor ce pot apărea în online, precum și a cunoașterii felului în care copiii pot să ceară ajutorul, importanța de a conversa doar cu persoane pe care ei le cunosc în viața reală, cum să recunoască și când să pună limite unor conversații cu potențial de bullying. În calitate de părinți sau îngrijitori, ni se recomandă să nu avem o atitudine ostilă și bazată pe frică, întrucât nu vom face altceva decât să transferăm o stare de anxietate, fără a exista un fond real. Sănătos este să ne concentrăm pe oferirea de informații utile, de care copiii să se folosească și la care să apeleze, cu încredere, atunci când aceștia se simt nesiguri, dezamăgiți ori chiar izolați.
5. Conținutul postărilor
Conținutul în social media este ca o carte de vizită cu care ne prezentăm în fața celorlalți. Calitatea acestuia diferă în funcție de mai mulți factori, dacă ne referim la publicul adult. Dacă ne concentrăm atenția pe adolescenți și preadolescenți, vom vedea că stilul este cu totul diferit. La fel, și reacțiile lor vizavi de materialul pe care-l promovează. Specialiștii în sănătatea relațională ne sfătuiesc să discutăm și aceste aspecte, în conversațiile pe care le purtăm cu cei mici, întrucât este nevoie de un ghidaj, dar și de o claritate a informațiilor pe care vor să le transmită. De cele mai multe ori, la vârste mici, impulsul este cel care ne guvernează, însă, după cum știm, adesea, aceste reacții rapide pot avea repercusiuni. De aceea, se impun luciditatea și discernământul, chiar și în cazul unor postări amuzante. Psihologii specializați în dezvoltarea copiilor și a adolescenților insistă asupra creării unui mediu propice, în care să-i întrebăm pe copii dacă se simt confortabil să posteze fotografii fără filtre în conturile lor, cât de confortabil se simt cu ei înșiși, în general, sau dacă le este frică de judecata semenilor lor.
După cum ne îndeamnă majoritatea experților de aici, de pe Pagina de Psihologie, conversațiile în relațiile sigure sunt deschizătoare de alte și alte subiecte, prin care părinții pot afla informații, inclusiv despre sănătatea emoțională a copiilor lor. Cu cât o facem în mod sistematic, cu atât vom putea spune că suntem în contact cu emoțiile și trăirile copiilor noștri. Nu spune nimeni că este un proces ușor, însă este sănătos să creăm punți de încredere între generații, pentru a putea naviga mai ușor perioada adolescenței și a clădi un psihic echilibrat de (viitor) adult.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
