Într-o perioadă în care leadershipul este pus la grea încercare – între presiunea rezultatelor și nevoia tot mai acută de umanitate, l-am invitat pe Sorel Radu, coach, consultant și partener de încredere pentru mulți lideri din România, la un dialog despre autenticitate, provocări și curajul de a conduce cu sens. Cu un stil direct, cald și profund ancorat în realitatea organizațională, Radu ne vorbește despre leadershipul ca proces de autocunoaștere continuă, despre capcana succesului anterior, despre echilibrul fragil dintre empatie și eficiență și despre cum putem rămâne lideri relevanți într-o lume în schimbare accelerată. Acesta nu este un interviu despre rețete de succes, ci despre întrebările care nu ne lasă să dormim și despre cum, uneori, cea mai importantă întrebare pe care o poate rosti un lider este: „Pe cine am ajutat să se dezvolte săptămâna asta?“.
Cum definești leadershipul autentic și ce-l diferențiază de alte stiluri de conducere?
Cred că leadershipul autentic ar putea fi explicat simplu astfel: cum să crești împreună cu oamenii tăi. Când vorbim despre leadership, ne imaginăm deseori o persoană puternică, în fața căreia ceilalți simt impulsul natural de a o urma. Însă adevăratul leadership nu ține de putere, ci de autenticitate și conștientizare de sine. Un lider autentic nu se ascunde în spatele unor măști corporatiste, nu pretinde că le știe pe toate și nici nu se teme să-și recunoască slăbiciunile. Oamenii vor să se conecteze cu un om, nu cu o poziție ierarhică, nu cu un costum, nu cu o procedură. Cu un om. Vor să vadă omul dinăuntrul liderului.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ceea ce diferențiază un leadership centrat pe autenticitate este că liderul este aliniat cu el însuși și se arată așa cum este. Și mai este aliniat și cu viziunea pe care o propune. Adică nu flutură o idee strălucitoare, scoasă din joben, doar ca să dea bine, ci are o soluție reală pentru businessul respectiv, iar această viziune este în armonie cu valorile și credințele sale, astfel încât poate fi natural și autentic în acest rol. Te uiți la el și vezi că el și viziunea lui sunt inseparabili. Leadershipul autentic cere curaj: curajul de a te privi sincer în oglindă, curajul de a cere ajutor, curajul de a schimba și de a te adapta constant. Autenticitatea devine astfel nu doar un stil de conducere, ci un mod profund și sincer de a trăi și de a crește alături de echipa ta.
Care sunt cele mai frecvente provocări pe care le întâmpină liderii în procesul de dezvoltare personală și profesională?
Un lider se află – sau ar fi bine să se afle – într-un proces continuu de actualizare. Mulți lideri întâmpină dificultăți exact în acest punct, când trebuie să renunțe la vechile obiceiuri și să adopte noi perspective. Apoi, liderii din România trebuie adesea să facă față presiunii pentru rezultate pe termen scurt. Toate procesele legate de dezvoltarea personală și de implementarea cu succes a unei viziuni sunt, de fapt, obiective care necesită timp și consecvență. Iar această răbdare lipsește uneori. În momente dificile, mulți lideri se concentrează exclusiv pe rezultate imediate, pierzând din vedere scopul mai larg și relațiile umane. Provocarea este să poți crea un echilibru între viziune, oameni și rezultate.
O altă provocare majoră este lipsa clarității asupra propriei paradigme, a ceea ce Bill George numește True North – acel set de valori și convingeri fundamentale care ghidează deciziile și comportamentele. Nu spun că aceste valori lipsesc, ci că lipsește, uneori, procesul de conștientizare a lor. Când intenția și direcția îți sunt clare, ele te ghidează în fiecare interacțiune, în fiecare decizie. Altfel, în vâltoarea cotidianului, n-ai timp să le cauți la fundul ghiozdanului.
Se vorbește mult despre leadership transformațional. Cum poate un lider să devină un agent al schimbării într-o organizație?
Dacă nu el, atunci cine?! Liderul organizației are cele mai multe unelte la dispoziție pentru a fi agentul schimbării. Dar pentru a genera o schimbare reală, trebuie mai întâi să treacă el însuși printr-o transformare personală. Aceasta începe cu autoreflecție profundă și continuă și cu acceptarea ideii că nu trebuie să parcurgă acest drum singur. Ce-i trebuie cu adevărat este o viziune de impact, care să tulbure apele în sens pozitiv, să zdruncine vechile tipare și să aducă viață nouă în organizație. Un exemplu clasic este revenirea lui Steve Jobs la Apple. Nu doar că a salvat compania, dar a transformat-o fundamental și, odată cu ea, și pe cei care lucrau acolo – și poate chiar întreaga lume.
Inteligența emoțională este considerată esențială în leadership. Cum poate un lider să-și dezvolte această abilitate și să creeze un mediu de lucru bazat pe empatie și colaborare?
Un lider cu inteligență emoțională ridicată creează un spațiu sigur pentru oameni. Un loc în care empatia, colaborarea și încrederea sunt firești. În astfel de culturi organizaționale, oamenii se simt văzuți, ascultați și respectați, ceea ce duce la implicare autentică și rezultate sănătoase pe termen lung. Pe de altă parte, liderii care nu și-au dezvoltat această abilitate tind să creeze structuri autoritare, în care colaborarea reală e înlocuită de control.
Totul începe cu self-awareness (conștientizarea de sine). Fără momente de reflecție, un lider riscă să rămână blocat într-o stare permanentă de reactivitate și presiune.
℗PUBLICITATE
În sesiunile tale de coaching, care sunt cele mai comune convingeri limitative pe care le observi la lideri și cum pot fi ele depășite?
Depășirea convingerilor limitative începe, inevitabil, cu un proces profund de conștientizare. Iar coachingul e, în opinia mea, cel mai potrivit spațiu pentru asta. Pentru liderii permanent sub presiune, coachingul devine o cameră de depresurizare – locul unde îți poți auzi cu adevărat gândurile și unde-ți regăsești claritatea.
Printre cele mai întâlnite convingeri limitative se numără: „Dacă nu sunt dur, nu sunt respectat“; „Dacă nu le fac eu pe toate, se alege praful“; „N-am voie să greșesc“; „Nu sunt suficient de bun“; „Dacă cer ajutor, o să par slab“.
Acestea sunt, de fapt, „adevăruri“ învățate în trecut, între timp devenite depășite, dar încă active. În coaching, facem un proces de reformulare: le scoatem la lumină, le analizăm relevanța în prezent, le rescriem în cheie constructivă și le ancorăm în realitate.
Leadershipul autentic presupune multă autoreflecție. Ce întrebări ar trebui să-și pună un lider în mod constant pentru a-și îmbunătăți stilul de conducere?
Autoreflecția e spațiul în care un lider își menține busola interioară activă. Întrebările bune nu oferă răspunsuri rapide, dar deschid uși importante. Câteva exemple de astfel de întrebări ar fi: „Sunt prezent și atent în relația cu echipa mea?“; „Pe cine am susținut să crească săptămâna aceasta?“; „Ce credințe sau tipare mă limitează acum?“; „Care e impactul real al deciziilor mele asupra oamenilor din jur?“; „Ce pot face diferit, de luni?“.
Într-o lume aflată în continuă schimbare, cum poate un lider să-și mențină claritatea și motivația, fără să se lase copleșit de presiuni și incertitudini?
Claritatea vine din intenție. Din acel „de ce“ profund, personal, care te ghidează, indiferent de vremea de afară. Presiunile sunt constante, dar dacă ai o viziune clară, ele nu te destabilizează. Claritatea este farul tău. Dacă nu-l vezi, înseamnă că n-ai săpat suficient de adânc în tine.
Dacă ar fi să oferi un singur sfat esențial unui lider aflat la început de drum, care ar fi acesta?
Mă feresc, în general, de sfaturi. Dar dacă tot m-ai întrebat… [râde] Le spun adesea liderilor aflați la început (mai ales când trec într-un rol nou): atenție la capcana succesului anterior – tendința de a aplica aceleași rețete care au funcționat în trecut, chiar și când contextul e complet diferit. Leadershipul cere o actualizare continuă a felului în care gândești, simți și acționezi. Citatul lui Marshall Goldsmith rămâne valabil: What Got You Here Won’t Get You There. Cu alte cuvinte, ceea ce te-a adus aici nu e suficient pentru a te duce mai departe.
Ai nevoie de claritate, sprijin și o reinventare periodică, un proces conștient de reflecție în care să-ți redescoperi potențialul – exact ca maratoniștii care, deși obosiți, găsesc forța de a accelera în ultimii metri.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
