Diana Podaru este director general la SOS Satele Copiilor România, care este o organizație neguvernamentală și membră a federației SOS Children’s Villages International, ce derulează programe în 136 de țări ale lumii. SOS Satele Copiilor România este prezentă în România din 1993 și acționează la nivel național din trei județe (București-Ilfov, Sibiu și Bacău). Principalele programe desfășurate sunt: Îngrijirea Alternativă a copiilor lipsiți de îngrijirea părintească și Programul de Întărire a Familiei și Prevenire a Separării Copilului de familia biologică. În prezent, peste 700 de copii și tineri sunt sprijiniți direct de organizația SOS Satele Copiilor, dintre care peste 150 trăiesc în Satele SOS. Copiii cresc alături de Mame SOS și de frații biologici sau sociali și, împreună, devin o familie. O familie în care fiecare membru este ascultat, iubit și respectat, unde fiecare copil capătă încredere în el și în potențialul său.
În paralel, SOS Satele Copiilor face eforturi susținute pentru a sprijini familiile să rămână unite, iar copiii să nu trăiască trauma separării. În cele trei Centre de Consiliere și Sprijin pentru Copii și Părinți – din București, Sibiu și Bacău – se lucrează unu la unu cu familii aflate în situații dificile, cu scopul de a-i ajuta și responsabiliza pe părinți față de creșterea și îngrijirea copiilor.
Ce înseamnă SOS Satele Copiilor?
SOS Satele Copiilor România înseamnă 26 de ani de muncă și dedicare, pentru ca niciun copil să nu crească singur. În toți acești ani, am oferit o casă, o familie, o Mamă SOS și un viitor pentru peste 450 de copii și am sprijinit peste 3500 de copii să crească decent în familia lor biologică. SOS Satele Copiilor înseamnă o mare familie, formată din copii, tineri, specialiști în îngrijirea copiilor, oameni și parteneri de bine, care le sunt alături celor mai vulnerabili dintre copii.
Cum sunt copiii care beneficiază de programele dezvoltate de SOS Satele Copiilor?
În programele SOS Satele Copiilor sunt copii aflați în stare de vulnerabilitate. Pe de o parte, sunt copii ce nu mai au familia biologică alături și care cresc în cele trei Sate SOS pe care le-am dezvoltat în trei județe din țară (București, Sibiu și Bacău), iar pe de altă parte, sunt copii ce cresc în comunități dezavantajate și care riscă să fie separați de familia biologică și să ajungă în sistemul de protecție, dacă nu au sprijinul potrivit. Pentru fiecare dintre aceștia există programe dedicate, adaptate și o echipă de specialiști foarte bine pregătiți.
De ce ar „trebui“ să ne pese de acești copii?
Hermann Gmeiner, fondatorul SOS Satele Copiilor International obișnuia să spună: „Ziua în care vom crede cu adevărat că toți copiii lumii sunt copiii noștri, atunci vom începe să trăim în pace.“ Copiii pe care îi ajutăm să crească frumos și să aibă un viitor sunt adulții societății de mâine, sunt cei pe care ne vom baza atunci și de care tot noi vom fi mândri.
Cum se raportează românii la actele de caritate?
Cu bucurie, constatăm o deschidere mult mai mare a românilor față de actele de caritate. După cum spuneam, în Familia SOS există mii de oameni și parteneri de bine, care simt la fel ca noi și se implică pentru viitorul copiilor vulnerabili. Nu este facil, în continuare este nevoie de un efort susținut pentru ca oamenii să înțeleagă și mai bine nevoia implicării lor în comunitate, constant, pe termen lung.
Care sunt cele mai importante trei nevoi pe care copiii de la SOS le au, nu doar în decembrie, ci pe tot parcursul anului?
℗PUBLICITATE
Nevoile principale ale copiilor îngrijiți în programele SOS sunt nevoile fiecărui copil: afecțiune, siguranță, educație. Dar lista e mai lungă și adaptată fiecărui copil și fiecărui program SOS în parte.
Cum anume ar putea comunitatea să sprijine copiii care – chiar dacă nu sunt ai noștri din punct de vedere biologic – sunt responsabilitatea fiecărui român?
Orice sprijin este extrem de important pentru copii. Odată înțeleasă nevoia, fiecare om are posibilitatea de a oferi cum poate și cât poate; iar aici mă refer la sprijin financiar, timp și expertiză – prin acțiuni de voluntariat, promovarea campaniilor SOS în mediul fiecăruia și susținerea integrării copiilor în comunitatea în care trăiesc.
Cum este, pentru oamenii de la SOS care lucrează zi de zi în programele SOS Satele Copiilor?
Pentru echipa SOS, implicarea de zi cu zi este mai mult decât un job. Dacă vorbim de Mamele SOS, care sunt zi de zi alături de copii (unele de peste 26 de ani), putem spune că SOS reprezintă însăși viața lor. Întreaga echipă este dedicată misiunii SOS și fiecare își aduce propria contribuție la cauza copiilor vulnerabili. Chiar suntem o mare familie.
Care este cea mai emoționată experiență văzută, auzită sau trăită în SOS Satele Copiilor?
Zilnic, ca în orice familie, suntem în contact cu bucuriile, emoțiile, dar și cu provocările și momentele dificile din viața copiilor și tinerilor. Totuși, gândindu-mă la asta, mi-am amintit o poveste care m-a copleșit și pe care am trăit-o recent alături de colegii mei. Este vorba de un băiat care, după o copilărie încercată, a primit un diagnostic greu. A fost un moment de felul acela – în care realizezi că tu ai în mână soarta unui om și trebuie să iei o decizie pentru o procedură medicală complicată. Totul este bine acum, băiatul se recuperează pe zi ce trece, merge la școală și își urmează pasiunile.
Ce-și doresc copiii de la SOS să primească de la Moș Crăciun?
Ca fiecare copil, și copiii noștri și-au făcut lista de dorințe pentru Moș Crăciun. În momentul în care un copil nu mai pune pe listă lucruri ce țin de nevoile de bază, atunci simți că merge spre bine și că își trăiește copilăria ca oricare alt copil de vârsta lui. Este foarte emoționant când citim în scrisorile către Moș Crăciun că acești copii își doresc sănătate pentru Mama SOS ori să ajungă cadouri la toți copiii din lume… Este o lecție importantă despre generozitate, pe care ei o învață: să le pese și să ofere la rândul lor altora. Iar pentru noi, acesta e cel mai frumos cadou.
Cum îi putem educa pe copiii din familiile avantajate social și economic să recunoască privilegiile pe care le au și să-i respecte pe acei semeni ai lor care nu pot trăi alături de părinți?
Este foarte important pentru fiecare părinte să fie foarte bine conectat la nevoile comunității în care trăiește și să îi pese. Dacă părintele este implicat, va reuși – prin puterea exemplului – să-i inspire pe copii să aibă respect și apreciere și să facă, la rândul lor, ceva notabil pentru acei oameni din jur care nu se bucură de aceleași privilegii. Un exemplu foarte bun ar fi ca, împreună, să se implice într-un act caritabil – dar nu ca o lecție sau consecință pe care părintele vrea sa i-o dea pentru un comportament indezirabil (când copilul aruncă jucăriile, nu își face ordine în cameră, are accese de furie etc.), ci ca pe un gest firesc, pentru că a-l ajuta pe cel de lângă tine face parte din normalitate. Iar asta se educă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
