Ștefan Sprianu sau Speak cântăreț, producător și podcaster. S-a bucurat, încă de la lansarea în industria muzicală, de aprecierea publicului, în pofida expunerii sale mediatice masive. Nu se sfiește să vorbească deschis despre probleme personale, despre ceea ce îl deranjează în viața de zi cu zi, dar și despre eșecurile amoroase, specifice oricărui om. Cu o naturalețe aparte, dar și cu o detașare de tot ce înseamnă celebritate, am discutat, pe șleau, în rândurile de mai jos ale interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi, pe paginadepsihologie.ro.
Cum reușești să gestionezi anxietatea de zi cu zi?
Încă nu am reușit să-mi gestionez anxietatea cu brio, dar cred că legându-mă foarte mult de muncă, uit că există și, cumva trec peste, mai ușor.
Când spui „Speak“, spui muzică și iubire. Cum ai vrea să te țină minte publicul, peste ani?
Fix așa. Muzică, iubire, zâmbete. Deși nu zâmbesc foarte des, în timpul liber, asta reușesc să transmit oamenilor de acasă, prin proiectele pe care le fac, extra muzică.
Nu te-ai ferit să-ți prezinți iubitele, de-a lungul timpului. Cât de mult te-a ajutat, sau te-a încurcat această expunere publică?
Nu consider că m-a încurcat cu ceva treaba asta, pentru că eu sunt la fel și în viața privată, cât și în cea publică. În general nu mă feresc să arăt, nu doar iubite.
Care este reversul celebrității?
Celebritatea te limitează de a te bucura, din plin, de micile plăceri ale vieții. Te bucuri, dar mai rezervat, în România, și din plin, în afara țării. Și de câțiva ani încoace, mă tot confrunt cu faptul că toata lumea are impresia că te cunoaște, când de fapt, eu nu cunosc pe nimeni.
Cât înseamnă suportul unei case de discuri, pentru un artist român?
Înainte, muzica se făcea foarte greu și era scumpă. Aveai nevoie de o casă de discuri care avea acces la infrastructura muzicală (studiouri, producători, booking agents, PR Agents). Acum muzica se realizează foarte ușor, din punctul meu de vedere, s-a devalorizat fiind atât de multă, iar rolul unei case de discuri s-a schimbat. O casă de discuri te poate ajuta să devii mai vizibil pe partea de airplay, dar sunt foarte multe exemple de artiști care au reușit și fără label-uri.
Domeniul artistic presupune și existența multor compromisuri. Care au fost cele pe care le-ai acceptat, pentru a ajunge în punctul actual?
Nu am făcut foarte multe compromisuri. În general, nu-mi place să mă cert, și probabil cel mai mare compromis pe care l-am făcut, a fost acela de evita conflictele cu oamenii pe care eu îi consideram apropiați, dar care s-au dovedit a nu fi. Am un soi de respect exagerat pentru anumite persoane care îmi marchează viața, într-un fel sau altul, iar dacă acele persoane greșesc, nu le zic nimic. De vreo 3-4 ani, am renunțat la lucrul ăsta și momentan sunt foarte puțini oameni în jurul meu, de adevărat.
Cu ce tipar ai venit din familia de origine, pe care nu ai vrea să-l transpui în cuplul tău?
Bărbatul nu întotdeauna are dreptate.
Ce nu i-ai spune niciodată iubitei tale?
℗PUBLICITATE
Că nu poate reuși ceea ce își dorește.
Cine face primul pas, în urma unui conflict conjugal?
Nu avem conflicte conjugale. Nu ne certăm. Știu, e dubios, dar nu avem conflicte…
Ai apelat, vreodată, la consiliere psihologică?
Da, am apelat acum vreo 8 ani și a fost tare bine.
Care este ticul tău nervos de care încerci să te dezveți?
Când am o perioada încărcată, îmi smulg barba. Dacă mă gândesc la asta, mă pot controla, dar de cele mai mult ori, o fac involuntar.
Cumpărăturile compulsive se realizează, în cazul tău, cu încălțămintea sport. De unde această pasiune?
Mai mult în ultima perioadă, cumpărăturile compulsive se realizează pe zona de audio-video. Am achiziționat prea multe perechi de încălțăminte și m-am cam săturat să nu-i port. Cumpăr, dar mai atent, și lucruri mai rare sau speciale. Frustrarea că nu aveam în copilărie, de fapt, s-a transformat într-o pasiune, mai târziu. Este ceva ce-mi place și sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lumea asta, dar triggerul a fost frustrarea.
Ce planuri de viitor ai cu podcast-ul tău?
Planul este să nu-l devalorizez. Îl voi face mai rar, cu persoane care chiar au ceva de zis, persoane speciale cu povești speciale, din care am de învățat. Nu vreau să mă îndepărtez de scop și să-l transform în ceva comun.
Care este relația ta divinitatea?
Relația mea este una foarte personală și mai mult de mulțumire decât de a obține ceva. Nu merg la biserică, nu vorbesc cu preoți. În fiecare seară mulțumesc pentru tot ce am reușit în anii ăștia, pentru sănătatea familiei și a prietenilor, și încerc, pe cât pot, să nu fac rău voit celor din jur. Atât.
Dacă ai avea un panou pe care ai putea scrie un sfat de viață, pentru noi toți, care ar fi acela?
„Nu uita să fii doar ce vrei tu să fii.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
