Cei doi psihoterapeuți, Raluca Anton și Gáspár György, au purtat serile trecute o conversație emoționantă despre ce înseamnă suferința umană, cum ne identificăm sensul în viață și ce presupune să ne păstrăm speranțele. Întreaga conversație a pornit de la cartea Promite-mi, tată!, un bestseller publicat în luna noiembrie la Pagina de Psihologie. Scrisă ca o biografie, cartea prezintă pasaje din viața lui Joe Biden, din vremea în care era vicepreședintele Americii și avea de gestionat tragica veste a faptului că unul dintre fiii săi va muri.
Cartea este cutremurătoare și revelatoare, în același timp. Deși ne-am aștepta la un text pe alocuri plictisitor și lipsit de tact narativ, ținând cont de faptul că este scrisă de către un politician, după doar câteva pagini avem posibilitatea de-a intra în culisele unei familii care, la fel ca oricare alta, are atât momente frumoase, cât și perioade de suferință.
Pornind de la faptul că suferința este parte implicită din condiția umană, cei doi parteneri de dialog au exemplificat motivele care ne fac să suferim, cât de important este să știm care este sensul sau scopul nostru și cum ne pot ajuta speranțele să nu ne pierdem în victimizare, neputință și neajutorare. Speranța, spune Gáspár, este un proces cognitiv, nu doar o emoție. Iar mecanismul psihologic al acesteia implică trei aspecte:
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
- să-mi cunosc scopul,
- să îmi pot imagina calea prin care îmi pot atinge scopul și
- să am încredere în faptul că eu sunt capabil de îndeplinirea acelui scop.
Dincolo de faptul că sensul sau scopul ni-l descoperim fiecare dintre noi, iar suferințele nu pot fi evitate, speranțele sunt oarecum în controlul nostru. Potrivit psihologiei ne putem învăța copiii să-și cultive speranța, să rămână perseverenți și să nu cedeze în fața provocărilor. Iar povestea lui Biden, cel care a devenit președintele Americii, după mai multe încercări care se desfășurat timp de mai multe decenii, poate fi un model relevant de tenacitate, atât pentru copii și adolescenți, cât și pentru adulți.
Un alt subiect atins de Gáspár și Raluca a fost rolul și rostul scrisului expresiv în procesul de vindecare și transformare a suferințelor. Acesta reprezentând o modalitate terapeutică de procesare atât emoțională, cât și cognitivă a ceea ce se întâmplă cu noi. Stadiile de prelucrarea a pierderii și cum ne putem reinventa după moartea unei persoane dragi au făcut, de asemenea, parte din această conversație purtată live pe Instagram, care s-a încheiat cu câteva exemple de practici prin care ne putem păstra optimismul.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
