Skip to content

Ce e singurătatea? Această întrebare aparent simplă devine, la o privire mai atentă, neașteptat de complexă. Mulți oameni echivalează singurătatea cu izolarea, dar diferența dintre acești doi termeni este substanțială.

Singurătatea este sentimentul subiectiv că-ți lipsesc conexiunile sociale de care ai nevoie. Simți ca și cum ești împotmolit, abandonat sau dat deoparte de oamenii cărora le aparții – chiar dacă ești înconjurat de alții. Ceea ce-ți lipsește, ca om singur, sunt sentimentele de apropiere, de încredere și de afecțiune, de la prietenii adevărați, oamenii dragi și de la comunitate.

Formele singurătății

Cercetătorii au identificat trei „dimensiuni“ ale singurătății, ce reflectă tipurile particulare de relații care lipsesc.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


  • Singurătatea intimă, sau emoțională, ce vine la pachet cu dorința de-a avea un confident apropiat sau un partener intim – cineva cu care să ai o legătură mutuală profundă bazată pe afecțiune și încredere.
  • Singurătatea relațională, sau socială, care înseamnă să tânjești după prieteni de calitate, tovărășie socială și sprijin.
  • Singurătatea colectivă, adică foamea după o rețea sau o comunitate de oameni care-ți împărtășesc scopurile și interesele.

Aceste trei dimensiuni, luate împreună, reflectă gama completă a conexiunilor sociale calitative de care au nevoie oamenii pentru a fi împliniți. Lipsa relațiilor, în oricare dintre aceste trei dimensiuni, ne poate face să ne simțim singuri, ceea ce explică de ce e cu putință ca, având totuși căsnicii satisfăcătoare, să ne simțim, în același timp, singuri, fără prieteni sau o comunitate apartenentă.

Pentru că nivelul nevoii de conexiuni sociale este diferit pentru fiecare dintre noi, este imposibil de spus de câți prieteni ar fi nevoie pentru a preveni singurătatea. Nivelul variază nu doar de-a lungul vieții, ci și prin prisma personalității. Oamenii mai extrovertiți tind să tânjească după contact uman și activitate socială și se simt energizați atunci când se conectează cu străini. Cei mai introvertiți au nevoie de mai mult timp în care să fie singuri și se simt secătuiți de prea multă interacțiune, preferând să socializeze în grupuri mai mici sau unu la unu. Atât introvertiții, cât și extrovertiții se pot simți singuri și toți au nevoie de relații solide, pentru a nutri un sentiment sigur al apartenenței. În general, nu contează atât cantitatea sau frecvența contactului social, ci calitatea conexiunilor și cum ne simțim în raport cu ele.

℗PUBLICITATE



Singurătate vs. Solitudine

Spre deosebire de sentimentul de singurătate, care este subiectiv, izolarea descrie starea fizică obiectivă de-a fi singur și în afara oricărui contact cu alți oameni. Izolarea este considerată un factor de risc pentru singurătate, pur și simplu pentru că e mai probabil să te simți singur dacă interacționezi rar cu ceilalți. Dar să fii singur fizic nu se traduce în mod necesar prin experimentarea emoțională a singurătății. Mulți petrecem perioade bune de timp singuri atunci când suntem adânciți în munca noastră sau într-o căutare creativă și, drept urmare, nu ne simțim deloc singuri. Pe de altă parte, ne putem simți singuri, inclusiv din punct de vedere emoțional, chiar și când suntem înconjurați de alți oameni. Singurătatea depinde de nivelul nostru de disconfort interior.

Asta face ca singurătatea să fie distinctă de solitudine. Atunci când ne simțim singuri, suntem nefericiți și ne dorim să scăpăm de această durere emoțională. Prin contrast, solitudinea este o stare de singurătate pașnică, o izolare voluntară. Este o oportunitate pentru a reflecta la noi și o șansă de a ne conecta cu propria persoană, fără distrageri sau interferențe. Îmbunătățește măsura dezvoltării personale, creativitatea și starea de bine emoțional și ne permite să reflectăm, să ne refacem și să ne relaxăm. Timp de milenii întregi, călugării și pustnicii din diferite tradiții spirituale au căutat solitudinea ca oportunitate pentru introspecție și pentru reînnoirea conexiunii pe care o aveau cu divinitatea. Spre deosebire de singurătate, solitudinea nu poartă povara rușinii. Este, mai degrabă, o stare sacră.

Solitudinea poate fi, și ea, resimțită puțin tulburător, chiar înfricoșător, din moment ce permite să iasă la suprafață atât gânduri și emoții pozitive, cât și negative. Teritoriul pe care ne confruntăm demonii nu este întotdeauna unul unde punem piciorul voit. Dar este necesar să ne rezolvăm problemele, să devenim clari în legătură cu sentimentele noastre și să închegăm confortul din noi. Prin urmare, dezvoltarea confortului cu ajutorul solitudinii este esențială pentru întărirea conexiunii pe care o avem cu noi înșine și care, prin extensie, facilitează legătura cu ceilalți. În mod paradoxal, solitudinea ne protejează împotriva singurătății.

Extras din cartea Împreună.


Citește și:

Vivek H. Murthy a fost cel de-al 19-lea șef al Serviciului Federal de Sănătate Publică din Statele Unite, fiind numit în funcție de Președintele Barack Obama și continuând inclusiv azi acest rol, sub conducerea lui Biden. Dr. Murthy a făcut facultatea la Harvard și doctoratul la Yale. Și-a făcut practica de rezidențiat în medicină internă la Brigham and Women’s Hospital, din Boston, iar apoi s-a afiliat Facultății de Medicină de la Harvard.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%