Conform unei definiții larg acceptate, „odihna“ este o întrerupere temporară a activității, cu scopul reîncărcării forțelor și refacerii energiei. Acest lucru devine un imperativ în zilele noastre, în condițiile în care, conform evoluției din spațiul social media, apar afecțiuni precum FOMO, JOMO, FOPO etc.
A ne deconecta întru totul este un lucru pe care nu-l mai putem face, pentru că de cele mai multe ori, în cazul în care reușim să ne lăsăm gadget-urile deoparte, notificările sunt cele care ne fac să tresărim și să reverificăm telefoanele, e-mailurile etc.
Cel mai la îndemână lucru pe care îl facem și pe care-l considerăm ca fiind un pas major în demersul de „detoxifiere“ este tocmai faptul că încercăm să ne odihnim, atunci când simțim că suntem obosiți.
În acest sens, dr. Saundra Dalton-Smith (autoarea lucrării Sacred Rest: Recover Your Life, Renew Your Energy, Restore Your Sanity) menționează mai multe tipuri de odihnă pe care oamenii secolului XXI ar trebui să le adopte, și anume: fizică, mentală, socială, creativă, emoțională, senzorială și spirituală – toate acestea având legătură între ele. Ea susține că, adesea, doar pentru că ne desprindem de activitatea cotidiană, considerăm că ne-am odihnit. Însă, după cum se poate observa, este nevoie de multe alte tipuri de orientări, pentru a înțelege pe deplin termenul de „tihnă“.
Suntem într-o continuă alergătură, ne măsurăm numărul de pași, mergem la sală, facem o activitate fizică menită să ne obosească, pentru o bună sănătate fizică și un cord armonios. Și totuși, când știm că e prea mult, când spunem „Stop“, nu ne este foarte clar cum trebuie să procedăm. Potrivit medicului Dalton-Smith, atunci când ajungem acasă după o zi plină, avem tendința de a deschide televizorul, în ideea de a ne „clăti“ privirea – lucru care nu necesită o activitate neuronală superioară. Însă specialista ne atrage atenția că nu aceasta este atitudinea corectă, ci evitarea oricăror alte ecrane.
Oboseala fizică apare atunci când suntem epuizați, când întâmpinăm dificultăți în a ține ochii deschiși. Iar dacă ajungem în acest punct, Dalton-Smith susține că indicat ar fi să mergem la somn cu o jumătate de oră mai devreme. În plus, să facem exerciții de respirație sau chiar yoga, care ne ajută prin exercițiile de întindere.
Oboseala psihică intervine atunci când alocăm un timp mai îndelungat pentru a termina sarcinile uzuale sau când atitudinea pe care o prezentăm este una negativă. Iar ca antidot, medicul Dalton-Smith ne sugerează să apelăm la meditații (care înseamnă o detașare mentală) și, totodată, la o pauză de la tot ce înseamnă expunere în fața ecranelor.
℗PUBLICITATE
Poate nu ne-am fi gândit la o epuizare socială, însă aceasta își face apariția în momentul în care vrem să nu pierdem nimic din tot ce înseamnă „a fi la curent cu activitățile de societate“. Și aici putem găsi un echilibru, prin alternarea întâlnirilor de drenare cu cele de regenerare (plăcute, de destindere, cu oameni care ne cunosc și față de care nu trebuie să avem o atitudine diferită de cea reală).
Oboseala creativă este o altă formă de secătuire a puterilor, conform celor spuse de dr. Dalton-Smith, în special în cazul în care originalitatea și ingeniozitatea trebuie să joace roluri principale în munca noastră. O soluție în acest caz este să recurgem la plimbări în parc, pădure, munte ori mare sau chiar să lecturăm niște cărți care să ne ofere, la rândul lor, inspirație.
Oboseala emoțională face parte din existența noastră. Nu arareori, ne simțim sleiți de puteri după ce-am trecut prin traume sau prin situații-limită. Conștientizarea, respectiv, recuperarea în acest sens începe să fie din ce în ce mai pregnantă și mai cunoscută, dar și mai firească. Iar aici, amintim de terapia într-un cabinet psihologic. Desigur, putem începe prin a ne adresa unei persoane de încredere, însă este posibil ca aceasta din urmă să nu dispună de toate resorturile necesare pentru a ne găsi o soluție la problema dată.
Epuizarea sau oboseala senzorială se referă la utilizarea în exces a zonei cyber, în detrimentul experimentării a tot ce înseamnă viață reală, în mediul offline. Antidotul, după Dalton-Smith, este tocmai orientarea atenției către propria persoană, dar și petrecere unui timp mai îndelungat în afara mediului online. Știm că, de multe ori, ceea ce vedem în online nu regăsim în offline, însă înainte de toate este înțelept să începem cu propria persoană.
Un alt tip de epuizare îl reprezintă oboseala spirituală, care se vede în momentele în care simțim că nu mai avem nicio cale de ieșire din situații-limită. Drept antidot, Dalton-Smith susține că activitățile de voluntariat (datorită faptului că apelează la umanitatea noastră și la acțiuni pozitive premeditate) ne pot ajuta în a găsi o cale spre noi înșine – prin bunătate și conectare.
Ascultarea propriului corp, identificarea problemelor personale, dar și focalizarea pe prevenție, precum și capacitatea și responsabilitatea față de sine reprezintă drepturi, dar și obligații pe care orice ființă umană le are. Traversăm perioade incredibil de extenuante (atât fizic, cât și psihic). De aceea, este important să știm când să spunem „Stop!“ și să facem ceva pentru noi înșine, astfel încât mai apoi să le putem fi utili și celorlalți. Iar în acest proces, de mare nădejde sunt cărți precum: Mindfulness urban, Revoluția somnului, Mindfulness zi de zi și Mintea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
