Într-o relație de cuplu, una dintre nevoile noastre fundamentale este aceea de a ne simți în siguranță. Siguranța este atunci când sistemul nostru nervos se simte relaxat. Pentru a ne simți în siguranță, avem nevoie să știm și să simțim că partenerul nostru este implicat în relație și își ia un angajament în acest sens.
John și Julie Gottman, fondatorii terapiei de cuplu Gottman, spun că angajamentul este o alegere conștientă, pe care o faci zilnic, de a rămâne în relație și de a depune efort ca lucrurile să funcționeze pe termen lung, ceea ce înseamnă și loialitate sexuală și emoțională.
E important de subliniat că alegi relația chiar și în zilele în care ești obosit(ă), suprasolicitat(ă) și stresat(ă). O alegi chiar și atunci când te intersectezi cu persoane atractive sau care flirtează cu tine în diferite contexte. O alegi și în momentele în care ți-e greu, în care simți deconectare față de celălalt sau în care ai un conflict cu partenerul tău. Nu mergi să discuți despre dificultățile și provocările din relație cu alții, ci le discuți doar cu jumătatea ta. De asemenea, prioritizezi relația, ceea ce înseamnă că, de fiecare dată când jumătatea ta vrea să se conecteze emoțional sau sexual cu tine, lași cartea din mână, închizi televizorul, pui deoparte telefonul și îi oferi întreaga ta atenție.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Astfel recunoști importanța pe care o exercită în viața ta, recunoaștere care se poate manifesta printr-un zâmbet ori o îmbrățișare, prin timp dedicat pentru a purta o conversație sau pentru a vă conecta erotic. Angajamentul are potențialul să propulseze sentimentele de siguranță și împlinire în relația pe care o aveți.
Să intrăm în profunzime: ce implică, de fapt, angajamentul?
Pentru oamenii cu care lucrez, perspectiva de a se angaja cu totul într-o relație este terifiantă, poate părea chiar ceva imposibil. Înseamnă că „ne punem ouăle într-un singur coș“, fără a avea o plasă de siguranță, pentru că nu mai există planul B sau C. Inclusiv dacă lucrurile nu merg bine în relație, nu mergi să te plângi la prieteni, părinți, frați sau surori. În schimb, e nevoie să discuți aceste nemulțumiri sau frustrări cu jumătatea ta de cuplu, pentru că asta în sine reprezintă o conversație dificilă care duce la progres. Recomand cartea colegului meu Gáspár György, Când conflictul are sens, care mie mi-a schimbat major felul în care văd conflictul în relații.
Angajamentul înseamnă și că-i oferi unui om tot ce ai tu de oferit: toată iubirea, respectul, dedicarea, grija, atenția și încrederea. Acesta e singurul mod prin care lucrurile au o șansă reală de a funcționa pe termen lung. Fără acest angajament profund, iubirea și relația nu vor dura.
În acest proces, e nevoie să-ți accepți partenerul exact așa cum este, cu tot cu defectele și punctele sale de creștere. Înseamnă să nu ameninți că îl/o vei părăsi sau să începi să-ți faci bagajul când se iscă un conflict intens. În același timp, aș menționa că, uneori, apare acest mecanism defensiv și oamenii își doresc să plece, pentru că e prea dureros să rămână în relație. Cred că avem cu toții astfel de momente, dar e important să rămâi. În astfel de momente, angajamentul înseamnă, de asemenea, să ai grijă de durerea partenerului tău, oferindu-i validare emoțională, înțelegere și sprijin. Într-o relație bazată pe angajament, amândoi veți opri timpul în loc, pentru a face tot posibilul să vă înțelegeți și să vă ușurați durerea sau suferința emoțională. Iar asta e fantastic la o relație în care te implici trup și suflet.
Atunci când rupi angajamentul în relație
În rândurile ce urmează, aș vrea să discutăm despre felurile prin care rupem încrederea și siguranța în cuplu, exemplificând cu zece situații frecvent întâlnite în relații:
- Nu ajungem la timp. Deși stabilim că ne vom întâlni la o anumită oră, întârziem în mod sistematic, iar jumătatea noastră ne așteaptă, de fiecare dată.
- Nu ne prioritizăm partenerul, iar asta poate fi evident, chiar și în cele mai mărunte gesturi (de exemplu, ne sună, iar noi nu răspundem, deși nu avem ceva important și urgent de făcut în acel moment).
- Nu suntem prezenți atunci când partenerul nostru este rănit, bolnav sau se confruntă cu o simptome de anxietate sau depresie. De multe ori, oamenii se refugiază în muncă sau în alte activități, fiindu-le prea greu să stea cu durerea și suferința emoțională a partenerului lor.
- Nu contribuim la bunăstarea familiei (mai degrabă folosim sintagma „eu“ decât „noi“), din punct de vedere financiar sau nu prestăm munca neremunerată.
- Nu ne respectăm promisiunile: chiar dacă facem o promisiune, ajungem ulterior să o încălcăm, iar jumătatea noastră nu mai are încredere în ceea ce am spus că vom face.
- Divulgarea și păstrarea secretelor sunt moduri prin care trădăm încrederea jumătății noastre. Adesea, în dinamica de familie, se vehiculează aceste fraze, pe care le aud des și în cabinetul meu: „Hai să nu-i spunem tatălui tău cât a costat această pereche de blugi, pentru că se va înfuria“ sau „Mai bine nu-i spunem mamei tale despre nota mică primită azi la școală, o să se supere prea tare și deja are destule pe cap“.
- Minciuna, care se leagă cu ceea ce am descris mai sus (cu ascunderea informațiilor care sunt importante într-o relație conștientă, în care deciziile se iau împreună).
- Umilirea sau jignirea partenerului, în public sau în privat.
- Săvârșirea unui act de infidelitate sexuală sau emoțională.
- Violența fizică: abuzul fizic distruge sentimentul de siguranță și încredere, făcându-ne să trăim cu o frică constantă.
O sugestie de exercițiu pentru cupluri
Pentru momentele când se rupe încrederea în relația voastră de cuplu, am pregătit un exercițiu, din care aș vrea să rămâi cu ideea că există pași pentru a restabili încrederea.
1. Verifică cu jumătatea ta când este disponibil(ă) și fixați o întâlnire: alegeți o oră și un loc, pentru a vorbi în intimitatea cuplului despre acel context în care încrederea a fost ruptă.
℗PUBLICITATE
2. Fiecare partener numește emoțiile pe care le-a trăit în acel context (de exemplu, „Atunci când n-ai ajuns la timp, ceea ce am simțit a fost…“), fără a da vina pe partener și fără a critica.
3. Partenerul care ascultă rămâne deschis și se poate conecta cu respirația, pentru a rămâne pe deplin prezent (inspirând siguranță și expirând tensiunea din corp).
4. Fiecare partener își descrie, pe rând, punctul de vedere despre ceea ce s-a întâmplat în acel context („Povestea pe care mi-am spus-o în acest context a fost că… “).
5. Conectați prezentul cu trecutul. Explorați cu multă deschidere și curiozitate emoțiile care au fost declanșate de incident, dar care au fost resimțite și în alt moment al vieții voastre, cu mult înainte de această relație. De exemplu, unul dintre voi nu ajunge deloc la o cină programată și asta declanșează un sentiment de abandon, pe care celălalt l-a trăit și în copilărie, în relația cu părinții, atunci când aceștia au uitat să vină după el la grădiniță. Ajută să conectăm trecutul cu prezentul, pentru că, de multe ori, reacția emoțională este atât de intensă și pentru că reprezintă, de fapt, o rană a noastră.
6. Fiecare partener evaluează modul în care el/ea a contribuit la incident și își asumă astfel responsabilitatea („Felul prin care au am contribuit la acest incident a fost… “).
7. Fiecare își cere iertare pe rând.
8. Faceți un plan împreună pentru a preveni repetarea acestor contexte. Ajută să vă acordați timp, pentru a învăța din această experiență împreună. Felicitări că sunteți deschiși să faceți asta!
În final, sugestia mea este să povestiți despre ce înseamnă pentru fiecare dintre voi angajamentul și încrederea și cum puteți să-i oferiți partenerului vostru și mai mult sentimentul că-l alegeți zilnic și că reprezintă o prioritate pentru voi.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
