Am petrecut o perioadă semnificativă din copilărie alături de bunicii paterni. Am copilărit la țară și a fost o perioadă din viața mea în care m-am bucurat de multă libertate, în care am fost răsfățată și m-am simțit iubită. Colindam ulițele satului și petreceam mult timp în natură. Acei ani au însemnat pentru mine dezvoltarea unor resurse importante, despre care aș vrea să discut în acest articol.
Îmi amintesc de bunicul meu, care m-a iubit foarte tare, și de momentele de conectare cu el. Iubirea lui se simțea prin gesturi simple – ochii îi licăreau de bucurie când mă vedea și simțeam că eram centrul universului lui. Această iubire necondiționată a însemnat foarte mult pentru mine atât în momentele când eram copil, cât și în viața de adult.
Conectând trecutul cu prezentul, partenerul meu de viață are multe dintre trăsăturile bunicului meu. Bunicul îmi spunea povești și ascultam fascinată. Cred că iubirea mea pentru cărți și povești a început odată cu bunicul meu, continuând mai apoi cu bunica maternă și cu mama. Bunica maternă era o femeie frumoasă și inteligentă, avea carismă și o energie fantastică și era o încântare pură să stai în compania ei. Mereu avea o carte cu ea. Cărțile ei îmi stârneau curiozitatea și biblioteca pe care o avea mă atrăgea ca un magnet. De asemenea, îmi amintesc că, atunci când eram la școală, mama ne citea mie și fratelui meu la prânz povești scrise de frații Grimm. Acestea sunt amintiri extrem de dragi – râdeam mult cu fratele meu și nu prea voiam să adormim, însă întotdeauna ascultam poveștile cu interes și bucurie. Exemplul acesta l-am preluat de la mama și le-am citit povești copiilor mei încă de când erau bebeluși. Amândoi au un interes vizibil pentru lectură. E minunat cum iubirea pentru cărți călătorește transgenerațional în familia mea.
Relația cu bunicii oferă resurse neprețuite copilului
Adesea sunt întrebată la cabinet dacă recomand părinților să-și lase copiii în grija bunicilor. Îi ghidez pe clienții mei să ia ei singuri această decizie, în funcție de circumstanțele lor de viață.
În general, bunicii oferă nepoților o iubire deosebită, pentru că au timp, disponibilitate, nu sunt pe fugă, iar copiii primesc întreaga lor atenție și energie. Totodată, relația bunici-nepoți este unică și orice copil merită să aibă parte de o astfel de relație de atașament. Această relație îi oferă copilului tău resurse și modele diferite de a gândi, de a se comporta, de a vedea lumea, de a simți, de a trăi și de a fi. Un copil în dezvoltare are nevoie de mai multe persoane semnificative în viața sa, de la care să învețe lucruri despre viață. Pentru că varietatea e valoroasă pentru un copil.
În povestea de mai sus, am enumerat trei resurse pe care eu le-am primit de la bunicii mei: iubirea și încrederea în relații, cărțile și poveștile și conectarea cu natura. Aceste resurse înseamnă pentru mine o ancorare în prezent, care mă ajută în momentele în care emoțiile negative pun stăpânire pe mine. Mă ancorez în resurse ca să fac față unei perioade mai dificile și să nu mă las cu totul absorbită de ceea ce mi se întâmplă. Tot resursele mă trag la suprafață atunci când intru într-un vârtej emoțional, ajutându-mă să revin aici și acum.
℗PUBLICITATE
Aș vrea să te invit să te gândești și tu la propria copilărie și la resursele pe care le-ai primit, copil fiind, de la bunicii tăi, răspunzând la următoarele întrebări:
- Resursele preluate de la bunicii mei sunt …
- Povestea mea despre aceste resurse este …
- Ceea ce mi-aș dori ca, la rândul lor, copiii mei să preia ca resurse de la părinții mei este …
- Un beneficiu pe care aceste resurse îl vor avea în viața copiilor mei este …
Sper ca, în urma acestui exercițiu simplu, să te deschizi spre opțiunea de a le permite copiilor tăi să petreacă timp de calitate în această vacanță de vară, alături de bunicii lor. Cred că acest timp este prețios pentru un copil, dar el poate fi fructificat și de tine: poți merge la o întâlnire cu partenerul tău de cuplu sau să te conectezi cu tine ori cu grupul tău de prieteni.
Imperfecțiunea bunicilor: dacă îl „strică“ pe copil?
Imperfecțiunea face parte din viață. Niciunul dintre noi nu este perfect, iar asta ne oferă o frumusețe și o unicitate de neegalat. La fel, nici bunicii nu sunt perfecți. O îngrijorare pe care o aud des este legată de ideea că bunicii au o altă mentalitate, un alt mod de a crește un copil, care nu e congruent cu parentingul modern.
Mulți dintre bunici au (poate) un stil de parenting mai autoritar. Cu siguranță e o diferență între generații, iar copiii pot folosi această oportunitate pentru a învăța despre faptul că oamenii sunt diferiți și au reguli diferite. Prin urmare, nu cred că-i va influența major dacă ei petrec un timp semnificativ cu părinții lor și doar o mică parte din timp cu bunicii. Cred că ajută să începi prin a-l expune pe copil treptat la acest mediu nou – casa bunicilor. Nu-ți sugerez nicidecum să faci acest proces abrupt și să-l lași din prima peste noapte la bunici. Însă cred că poți începe, în ritmul tău, să-l lași pe copil să petreacă timp alături de bunici și la început să fii de față. Treptat, poți prelungi perioada pe care o petreceți acolo, iar atunci când copilul se va simți confortabil, el poate petrece timp singur acolo. Îți recomand să-l pregătești în avans, povestindu-i despre cât de distractiv va fi să petreacă timp la bunici.
În esență
În această vacanță de vară, îți doresc să te bucuri de soare și să-i dai voie și copilului tău să se bucure de compania bunicilor – în ritmul tău. Aceste momente de conectare cu bunicii sunt magice, pline de iubire, de joacă liberă și de conectare cu natura. Copilul tău are nevoie de asta și tu ai nevoie de o pauză, în care să te concentrezi pe tine și să-ți prioritizezi nevoile. Să te bucuri de ultima lună din vara aceasta și să o trăiești din plin! Iar dacă intenționezi să citești ceva pentru început de toamnă, îți recomand Ghidul de parenting conștient, disponibil în format electronic, pe care-l poți descărca gratuit de pe platforma Pagina de Psihologie.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
