Fără prea multe rețineri, am putea spune că viața fiecărei ființe umane poate fi percepută drept o scriere literară sau o lucrare în curs de desfășurare. Anne Ancelin Schützenberger, una dintre figurile iconice ale psihogenealogiei, spune că oamenii trăiesc asemenea unor prizonieri ai unei pânze de păianjen invizibile, la a cărei creație participă fiecare dintre noi. Dacă citim cu atenție teoriile din psihoterapia de familie, opiniile psihanaliștilor și ale terapeuților preocupați de psihologia transgenerațională, ni se spune că suntem mai puțin liberi decât ne închipuim. Cu mențiunea că ne putem recuceri libertatea și putem sparge cercul repetărilor dacă înțelegem cum ne afectează sistemele de apartenență, dacă observăm legăturile invizibile care ne leagă și dacă punem lucrurile în context. Pentru a aduce mai multă lumină în acest plan, am stat de vorbă cu Cristina Schmidt, psiholog cu o experiență de peste 26 de ani și psihoterapeut interesat de aspectele psihogenealogiei.
Forța legăturilor transgeneraționale și moștenirea traumelor
„Cred că peste 90% dintre lucrurile cu care ne descurcăm în viață sunt învățate în familia, în mediul în care am crescut: modul în care ne gestionăm emoțiile, cât și cum ne acceptam, ne iubim, atitudinea pozitivă sau negativă față de viață și oameni, stima de sine, cum facem față pierderilor și succesului și multe altele. Părinții noștri au făcut cu noi tot ceea ce au învățat și ei, la rândul lor, de la cei care i-au crescut. Atunci când cineva ajunge în psihoterapie reclamă, în esență, una dintre temele de mai sus. Fie ca este vorba despre despărțirea de o persoană semnificativă sau despre încrederea în propriile forțe ori că nu poate trece peste o întâmplare care a provocat o mare rană. Daca ne uităm în albumul familiei noastre este posibil să găsim un bunic, străbunic despre care aflam că a fost trădat (într-un anume context) de cineva apropiat. Poate astfel găsim o legătură cu faptul că acum suntem mai suspicioși, nu avem încredere în oameni și trăim o frică permanentă că putem fi înșelați“, spune Cristina pentru a pune lucrurile în context și a-i oferi minții umane ceva mai multă perspectivă de înțelegere.
Probabil că în mințile multor iubitori de psihologie și psihoterapie a apărut întrebarea – Dar care sunt originile acestei psihogenealogii? În unele manuale de profil, se face adesea referire la teoria sistemică (baza psihoterapiei de familie), la psihanaliza lui Freud și la psihodrama lui Moreno. Dar rădăcinile psihogenealogiei sunt mai profunde de atât: „Psihogenealogia își are rădăcina în cele mai vechi practici de vindecare. În istoria recentă, această viziune sistemică și-a pierdut influența. S-a pus accentul doar pe segmente ale marelui tablou și pe omnipotența omului. Psihanaliza, terapiile sistemice și abordările contextuale folosesc idei vechi (lăsate să doarmă pentru secole) într-un limbaj și puse într-o formă accesibilă minții omului modern. Nu vreau sa le minimalizez valoarea, vreau să pun aceste lucruri într-un context de timp. Mai mult, să respect istoria și contribuția strămoșilor noștri în acest domeniu. Practicând psihogenealogia, am înțeles că trebuie să o trăiesc în spiritul său în toate ariile vieții mele. De aceea, orice studiez caut să-i găsesc originile în istoria sa. Genialitatea celor care au înțeles și formulat teorii despre psihologia omului, apoi au fondat o metodă de psihoterapie, rămâne de necontestat“, punctează Cristina Schmidt, care este și membru fondator al Centrului Internațional pentru Psihogenealogie.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Se pare că, în ciuda bagajului psihologic moștenit, ne putem trăi cu toții „propria“ viață. Avem posibilitatea de-a ne armoniza dorințele și visurile cu legăturile invizibile care ne conectează la trecut, astfel încât existența noastră să se ridice la nivelul așteptărilor pe care le cultivăm. Iar terapia transgenerațională este o modalitate prin care putem ajunge la acest deziderat. Întrebând-o pe Cristina ce înseamnă această formă de terapie, răspunsul ei este: „Psihoterapia transgenerațională este o abordare terapeutică profundă și complexă, care pune în legătura datele prezente din viața noastră cu informațiile din istoria familiei. Mai mult, ne uităm la modul în care experiențele din trecutul familiei noastre au fost «depozitate» în inconștientul familial, apoi folosite de noi, în prezent, ca sursă de a ne descurca în viață (mai bine sau mai puțin bine).“
Trecutul rămâne viu, la fel și rănile din familie
Înțelegând toate acestea, evident că apare concluzia potrivit cărei traumele neprocesate ale strămoșilor noștri se pot manifesta în viața noastră sau a urmașilor noștri. Iar Cristina ne spune că „nu doar că se manifestă, ci intrăm în situații ori contexte similare, care favorizează trăirea unor traume de același fel“. Ba, mai mult, teoria capătă și mai mult sens cu ajutorul unui caz concret: „Dacă luam exemplul bunicului trădat și încercăm să ne imaginăm care sunt trăirile pe care le-a avut (aflând că a fost trădat), care au fost reacțiile lui pentru a se apăra de consecințele unei asemenea situații, atunci putem înțelege cât a putut el rezolva dintr-o asemenea experiență. Câtă furie și dorință de răzbunare, câtă iertare ori frică a putut trăi. Or noi, venind pe lume într-o familie în care auzim cuvinte care exprimă toate frământările celui care a trăit trădarea – «Ai grijă, oamenii te trădează când ți-e lumea mai dragă», «Viața este plină de pericole», «Nu poți avea încredere în nimeni pe lumea asta» – învățăm să ne uităm după pericole și trădare. Sau, poate și mai mult, intram în situații în care ne putem confirma «adevărurile» primite ca moștenire în familia noastră. Într-o altă variantă, explicația ar putea fi în felul următor: noi moștenim vulnerabilitățile rezultate din experiențele familiei noastre“, evidențiază ghidul nostru în tărâmurile psihogenealogiei, Cristina Schmidt.
Figuri reprezentative ale psihogenealogiei
Știința numită psihologie transgenerațională are și câțiva reprezentanți de marcă. Mai sus amintita Anne Ancelin Schützenberger a fost o psihoterapeută de origine franceză, care a scris numeroase cărți pe acest subiect. Un alt nume cu rezonanță, însă mai puțin popular sau cunoscut în România, este medicul american de origine maghiară Böszörmenyi-Nagy Ivan, cunoscut și ca unul dintre cei mai importanți terapeuți de familiei ai tuturor timpurilor. Potrivit lui Böszörmenyi-Nagy, relațiile dintre membrii familiei constituie un liant mult mai important decât modelele transgeneraționale ale comunicării. Prin intermediul acestor relații, strămoșii noștri ne-au încredințat viața, dar și viața lor, pe care noi, la rândul nostru, o transmitem generațiilor viitoare. Unul dintre conceptele-cheie ale dr. Böszörmenyi-Nagy este cel de „loialitate invizibilă“, despre care au povestit și Gáspár György alături de dr. Tarján Emöke într-un episod al seriei de conversații #EpicTalk.
℗PUBLICITATE
„Ivan Böszörmenyi-Nagy are o contribuție uriașă la înțelegerea și formularea conținutului în psihogenealogie și terapia transgenerațională“, confirmă Cristina Schmidt. „El este cel care a formulat și clarificat teme legate de loialitatea invizibilă și contabilitatea dintre generații. Descrie în cărțile sale aceste legături inconștiente pe care le avem cu familia noastră ca întreg și, apoi, cu anumiți membri ai familiei. Tot el ne vorbește despre modul în care se manifestă aceste legături invizibile, despre felul în care ele se pot manifesta în planul existenței noastre. Contabilitatea între generații, concept care concentrează o întreagă filosofie a relațiilor, ne ajută să înțelegem cum contextul familial în care creștem ne creează întregul sistem interior al valorii de sine, al meritelor și datoriilor pe care le avem în viață. Este un sistem care se perpetuează de la o generație la alta, fiind «conservat» prin contribuția tuturor membrilor familiei.”
Cine poate practica psihogenealogia și care sunt instrumentele-cheie?
La fel ca în majoritatea modelelor psihoterapeutice, și în psihogenealogie avem instrumente specifice. Genosociograma este o tehnică uzitată adesea de către psihoterapeuții care țin cont de psihologia transgenerațională. Potrivit Cristinei, genoscociograma este „tabloul pe care îl creăm, la care ne raportăm și prin care, mai apoi, intervenim. Genosociograma este arborele familiei îmbogățit cu date, informații legate de viața strămoșilor noștri. Adică toate datele care ne ajută să plasam istoria strămoșului în istoria familiei și în contextul social, economic, religios etc. Avem ocazia să punem toate datele într-un singur loc, să concentrăm, de fapt, toate poveștile de viață pe o singură foaie de hârtie.“
Am fost dornici să aflăm și cum stă țara noastră la acest capitol, dacă avem specialiști care să livreze astfel de servicii psihologice. Iar răspunsul invitatei noastre a fost următorul: „În România există foarte mulți profesioniști buni și mă bucur că-i cunosc personal pe unii dintre ei. Experiența profesională pe care am avut-o pe mai multe continente, în mai multe tipuri de culturi, mă ajută să compar sau să fac o evaluare cu un anumit grad de obiectivitate. Aici am două mesaje: unul către publicul larg din România, și un altul către psihoterapeuții din Romania. Cei care sunt încă rezervați în a beneficia de însoțirea unui psihoterapeut ar trebui să știe că pot găsi soluții și rezolvări lucrând cu profesioniști special pregătiți în ani de formare și trecuți prin atestarea unei instituții (legal constituită). Pentru profesioniștii din România: vreau să-i încurajez să participe la cât mai multe evenimente internaționale, schimburi de experiență, cercetări pentru orientarea în contextul profesional internațional.“
Dacă vă întrebați cu privire la cine poate acorda astfel de servicii, este important de punctat că nu orice psiholog sau psihoterapeut este și specializat în psihogenealogie. Simpla absolvire a facultății sau a unui program de formare în psihoterapie nu-i face pe oameni și experți în psihoterapia transgenerațională. După cum aflăm de la Cristina Schmidt: „Dacă cineva dorește să fie expert, în general, are nevoie de o perioadă de formare și de lungă experiență practică, la toate acestea adăugând rezultatele din terapie și supervizarea. Nimic mai mult față de orice altă formă de terapie. În practica psihoterapiei transgeneraționale mai avem nevoie de ceva. Anne Ancelin Schutzenberger, unul dintre formatorii și mentorii mei profesionali, spunea că nu putem ajunge să înțelegem și să practicăm în acest domeniu fără să citim cât mai multe despre istorie, economie, politică, religie. Cunoscând realitatea contextului putem pune informațiile în mod corect într-o legătură. Dacă descoperim că cineva din familia noastră, trei generații înapoi, a divorțat și mai apoi a suferit de depresie sunt date care, scoase din momentul și locul în care s-au petrecut, par suferințe obișnuite (și frecvente) de viață. Doar că dacă asta s-a petrecut în anii 1940, în spațiul rural sau o comunitate religioasă, atunci povestea poate căpăta o valoare de dramă.“
Trăim plătind datoriile strămoșilor și neștiind că facem asta
Înainte de a încheia conversația, Cristina Schmidt, care locuiește în Austria, dar cu care putem interacționa virtual grație faptului că susține nenumărate evenimente online, ne-a formulat următorul îndemn: „Căutați să vorbiți cu părinții voștri, cu rudele voastre despre povești, întâmplări, amintiri de familie. Poate că nu sunt atât de atrăgătoare precum postările de pe Facebook sau Instagram; dar lăsați-vă cuprinși de emoția celor care vă împărtășesc despre întâmplări din trecut. Este posibil să descoperiți sensuri noi ale lucrurilor din viața voastră. Poate veți descoperi eroi de care nu știați că puteți fi mândri. Uitați-vă la energia care a susținut familia voastră de-a lungul istoriei. Poate va deveni o sursă de inspirație și o resursă pentru împlinirea voastră.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
