Skip to content

Luna trecută m-am întâlnit cu Elena și cu prietenul ei. Două ore de stat în picioare și trei pahare de prosecco mai târziu, așteptând o masă într-un restaurant faimos, am ajuns inevitabil la subiectul „relații“. Curioasă de perspectiva unui bărbat, am întrebat: „Și? Ce mai e nou cu tine?“. Răspunsul lui: „Ah, a încetat să-mi mai pese! În cele mai multe cazuri, am parte de ghosting. Asta dacă am noroc. Dacă n-am, mă aleg cu o depresie până la următoarea relație“. „La mulți ani mie!“, m-am gândi în acel moment…

Social media și aplicațiile de dating au introdus „pe teren“ versiuni transformate ale modelelor vechi de comportament, iar acum există o gamă largă de termeni noi pentru a le identifica.

Pocketing, Leila. Se numește pocketing“, i-am spus prietenei mele. Așa și-a dat seama Leila că bărbatul cu care se vedea de mai bine de doi ani nu era „confuz și epuizat“, ci pur și simplu reproducea un comportament foarte prezent în dating-ul zilelor noastre. Mai exact, pocketing înseamnă că ești într-o relație, dar acea relație nu părăsește pereții casei niciodată. În lumea exterioară, partenerul ține relația în buzunar. Atunci când l-a confruntat, acesta i-a spus Leilei: „Uite, te iubesc cu adevărat, dar îmi este foarte greu să te văd atât de nefericită în situația existentă“. Etichetând comportamentul partenerului său, Leila a reușit să iasă dintr-o relație care era „obiectiv toxică“. Iar Leila nu este singura într-o astfel de situație.

Benching

Termenul se referă la situațiile în care o persoană își ține partenerul pe „banca de rezerve“. Comportamentul foarte manipulativ îl ține pe receptor agățat. Carmina, în vârstă de 35 de ani, își amintește că a fost retrogradată într-o stare de purgatoriu: „Într-o zi, am văzut pe Instagram că are o nouă iubită. După ce a fost părăsit, s-a întors la mine. Eram piesa lui de schimb, dar l-am iubit. De câte ori ne vedeam, îmi spunea că nu vrea nimic pe termen lung și, de îndată ce înceta să mă caute, știam că și-a găsit pe altcineva“.

Breadcrumbing

Adepții acestui tip de comportament au grijă să ofere „firimituri de atenție“ pentru a-și menține partenerul (partenera) interesat(ă), fără intenția de a interacționa cu adevărat. Ioana, 37 de ani, povestește: „Am cunoscut un tip. O dată la ceva timp, îmi propunea să ieșim, cu o sugestie implicită să petrec noaptea cu el, dar asta nu se întâmpla niciodată. Nici întâlnirea, nici partida de sex“.

Catch and release

Este aceeași tactică folosită în pescuitul recreativ. Peștele prins este returnat în apă. Obiectivul este de a prinde „prada“, fără a continua relația.

Cloaking

Nu doar că persoana dispare, dar receptorul este ulterior blocat pe toate canalele prin care comunicarea a fost menținută anterior gestului inexplicabil.

Fishing

Luana (33 de ani) și Nerea (26 de ani) locuiesc în București. Într-o sâmbătă de ianuarie, ambele au primit același mesaj de la același număr de telefon, fiind invitate la același bar. Monica (29 de ani) și Irina (30 de ani) au trecut prin aceeași situație, vara trecută. În timp ce Luana și Nerea au părut amuzate de situație, reacțiile Monicăi și Irinei au fost: „Ce ticălos!“. Dar toate patru au fost de acord că nu e plăcut să știi că cineva îți scrie nu pentru că vrea să te cunoască pe tine, ci pentru că, de fapt, îi lipsesc cu totul criteriile de selecție.

Gaslighting

Este un termen împrumutat din celebrul film „Gaslight“ (1944), reprezentând un mecanism de abuz psihologic, prin care abuzatorul urmărește să determine victima să se îndoiască de propria percepție corectă a realității, punându-i în mod constant la îndoială percepțiile și amintirile. Ți s-a spus vreodată că exagerezi? Te-a întrebat vreodată cineva „cum poți să crezi asta?!“ sau ți-a spus că „ceea ce vezi nu este ceea ce crezi“? Ai auzit în mod repetat că „îți amintești lucrurile greșit“ și că, de fapt, „lucrurile nu s-au întâmplat așa cum crezi tu că s-au întâmplat“? Acesta este un abuz repetitiv și subtil care sabotează treptat victima, lăsând-o, în cele din urmă, neputincioasă și confuză.

Ghosting

Un „adio“ fără explicații, fără avertisment și fără răspuns.

Love bombing

Implică un început plin de artificii, cu o abundență de atenție și promisiuni. Odată ce receptorul este convins, „bombardamentul“ se oprește brusc. Alexia, în vârstă de 40 de ani, își amintește de un fost „cu un ego uriaș și cu o fire narcisistă“. La începutul relației, s-a dat peste cap să o cucerească, dar de îndată ce relația s-a materializat, lucrurile au început să se schimbe: „Din când în când, erau aceste «strigăte de atenție», cum le numea el, momente în care pur și simplu dispărea, lăsându-mă singură în casă… Dacă ar fi să mă iau după ce spunea el, a făcut-o că să nu mă obișnuiesc «cu prea mult bine». Acum, când mă gândesc, mă întreb ce fel de persoană vrea să se asigure că nu te obișnuiești cu binele“. Alexia a început terapia imediat după despărțire.

℗PUBLICITATE



Negging

Cătălina, 42 de ani: „Știi bărbații ăia, care spun ceva cu adevărat jignitor când te cunosc, în loc să te complimenteze, dar încearcă să o mascheze drept umor?! Ultimul mi-a spus: «Ce drăguț că ocupi atât de puțin spațiu!»“. Cătălina este o persoană minionă, având 1,53 metri înălțime. Acești bărbați te invalidează și încearcă să te facă interesată prin insulte deghizate.

Orbiting

Acest gen de persoane gravitează în jurul tău pe social media, reacționează la postările tale, îți vizualizează story-urile, dar nu comunică niciodată cu tine.

Pocketing

*Vezi începutul articolului*.

Submarining

Înseamnă a ignora pe cineva pentru o lungă perioadă de timp și a reveni brusc și de nicăieri, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ramona, în vârstă de 33 de ani, povestește: „Într-o zi dispare, pentru ca, la ceva timp, să văd pe Facebook că-și oficializează noua relație. Trec patru ani de atunci. Patru! Într-o noapte, eram cu prietenii în oraș și primesc un mesaj: «Cucu bau!». S-a întâmplat o pandemie de când ne-am văzut ultima oară… Nu m-a întrebat cum sunt sau dacă cineva pe care-l cunosc a fost afectat. «Cucu bau!». Un fel de: «Iată-mă! N-au trecut patru ani, n-am plecat niciodată!»“.

Throning

Silvia, în vârstă de 43 de ani, are un salariu peste medie și o poziție înaltă într-o companie multinațională. Silvia mi-a mărturisit: „Când întâlnesc pe cineva, îmi dau seama imediat dacă acea persoană este interesată de mine sau de statutul meu. Odată mi s-a spus: «Hei, nu există nicio atracție între noi, amândoi știm asta, dar am putea face un cuplu reușit în societate»“.

Zombieing

Demersul prin care, după ghosting, persoana vrea să se întoarcă la fostul partener, dar o face doar prin intermediul aplicațiilor.

De ce contează să etichetăm ceea ce ni se întâmplă?

Potrivit specialiștilor, identificarea și etichetarea corectă sunt pași semnificativi către limitarea acestor comportamente. „În momentul în care dăm un nume comportamentului, îl putem examina și ne putem distanța de el“, spune Adriana Garcia Andrade, profesor de sociologie la Universitatea Autonomă Metropolitană (UAM) din Mexico City. „Întrebările de bază sunt cum le percepem, cum au evoluat aceste relații și ce așteptări avem de la ele“, atrage atenția sociologa.

În cartea Sfârșitul iubirii: sociologia relațiilor negative, sociologa Eva Illouz vorbește despre faptul că lumea hiperconectată de astăzi „pare a fi marcată de conexiunile cvasi-normale sau negative“ și că „libertatea personală este exercitată neîncetat prin dreptul de a nu te angaja în relații sau de a te dezlega de ele în orice etapă“. Abandonarea relațiilor, incapacitatea sau dorința de a nu intra într-o relație și tendința de a trece de la o relație la alta sunt parte integrantă din ceea ce numim azi „indisponibilitate emoțională“. De asemenea, viteza în care trăim și cultura imediată în care se creează conexiunile au făcut ca acestea să fie false conexiuni, pentru că nu le-am oferit prilejul sau timpul să devină solide. Tot mai des, cei care pleacă, rănindu-i pe cei care rămân, o fac fără responsabilitate sau sentimente de vinovăție.

De ce normalizăm anumite comportamente relaționale?

Comportamentele pe care le observăm în timpul anilor de formare ne ajută să ne modelăm așteptările de adulți. Astfel de comportamente sunt modelate, învățate și normalizate în contextul familiei, creând un ciclu care ne afectează relațiile ulterioare. Dacă am crescut într-un cămin în care dinamica și comportamentele nesănătoase erau predominante, este mai probabil să credem că aceste lucruri fac parte dintr-o relație „normală“. Dr. Jonice Webb descrie în cartea sa, Drama neglijării emoționale din copilărie, că „aceste comportamente au un efect insidios asupra vieții noastre de adulți, deoarece ne determină să depunem eforturi mari pentru grija de sine și ne face să ne simțim devalorizați, deconectați și neîmpliniți“.

Cultura pop și relațiile de tip on/off

Stereotipurile relaționale sunt adesea întărite de mass-media prin cărți, filme, seriale și muzică, unde sunt extrem de nerealiste, idealizate și distorsionate. Și pentru că aceste atitudini sunt foarte răspândite, în cele din urmă, ele sunt asimilate și văzute ca ceva dezirabil. Ideea că unele persoane continuă să se întoarcă în aceeași relație, în ciuda întâmplărilor din trecut, poate părea atât incitantă, cât și extrem de pasională. Credința că „de data asta va fi mai bine“ duce la o creștere a endorfinelor, păcălind creierul să creadă că acest tipar toxic este unul bun. Mâna sus dacă în 2024 încă îl urmăriți pe Mr. Big căutând-o pe Carrie pe străzile Parisului! Însă viața reală ne arată că acest tip de relație nu poate duce la sentimente sustenabile de siguranță și încredere.

Dar e un lucru bun că-l vom avea mereu pe Robin Williams în filmul „Good Will Hunting“ (1997), unde personajul său, terapeutul Sean Maguire, reușește să încapsuleze perfect tragismul individului aflat în căutarea unei conexiuni autentice: „Poate că ești perfect în momentul ăsta. Poate că nu vrei să strici asta. E o super-filozofie! În felul ăsta, poți să-ți petreci tot restul vieții, fără să cunoști pe cineva cu adevărat. Nu ești perfect, puștiule, și lasă-mă să te scutesc de suspans: fata pe care ai cunoscut-o nu e perfectă nici ea! Întrebarea e dacă sunteți perfecți unul pentru celălalt. Nu vei găsi niciodată genul ăsta de relație într-o lume în care ți-e frică să faci primul pas, pentru că tot ceea ce vezi în jurul tău este negativul!“.


Citește și:

Raluca Bălănică − Absolventă a facultății SNSPA, Specialist Compliance în domeniul asigurărilor. O etichetă mai aproape de mine ar fi: suflet între două vremuri sau om în căutarea autenticului și a unor forme de viață de mult apuse, în care compromisul nu poate exista.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0