skip to Main Content

Judecând după timpul petrecut la locul de muncă, dar și după implicațiile pe care le are în viețile noastre, am putea spune că jobul ne reprezintă majoritar, ajungând să nu ne mai identificăm cu noi înșine decât prin reușitele ori prin eșecurile profesionale. Și, oricât am încerca să negăm aceste afirmații, merită să observăm cum reacționăm atunci când balanța echilibrului înclină mai mult către ceea ce avem de făcut la serviciu și mai puțin spre ceea ce facem după terminarea zilei de lucru.

De aceeași părere este și medicul Vivek Murthy (șef al Serviciului Federal de Sănătate Publică din Statele Unite) autor al cărții Împreună, care, potrivit site-ului washingtonpost.com, apreciază că „legătura dintre locul de muncă și sănătate a devenit din ce în ce mai evidentă“.

Ravagiile ascunse ale stresul cronic

Auzim tot mai des despre noțiunea de stres cronic. Gabor Maté, reputat medic canadian și autor al cărții Mitul normalității, ne ajută să înțelegem că, spre deosebire de stresul acut, care este necesar pentru integritatea noastră fizică, cel cronic nu face altceva decât să ne îmbolnăvească și să ne fure din viață. Stresul cronic poate determina riscul oamenilor pentru afecțiuni fizice (afecțiuni cardiace, boli metabolice și neoplazii). Iar apariția acestor afecțiuni ne afectează atât productivitatea, cât și buna funcționare în relația cu colegii și clienții.

Pentru a înțelege mai multe despre cum putem identifica stresul cronic în viața noastră, am apelat la ajutorul Alinei Uricec, psihoterapeut în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, ce apreciază că: „Spre deosebire de stresul acut (care se resimte sub forma unei reacții psiho-fiziologice de tipul fugă-luptă-îngheț, la un anumit eveniment, și care durează o perioadă relativ scurtă de timp), stresul cronic implică un sentiment permanent de presiune și copleșire de-a lungul unei perioade mai mari de timp“. Surplusul de stres ne poate face să ne simțim mai anxioși sau mai depresivi, dar produce și o suprimare a imunității, o îngustare a vaselor de sânge și chiar apariția cancerului.

Același dr. Maté, în cartea Când corpul spune nu, precizează: „(Oamenii), când își descriu stresul, asta înseamnă, de obicei, agitația nervoasă pe care o întâmpină în condiții de suprasolicitare ‒ cel mai frecvent în domeniul muncii, familiei, relațiilor, finanțelor sau sănătății. Dar senzațiile de tensiune nervoasă nu definesc stresul ‒ și, mai exact spus, nu sunt întotdeauna percepute atunci când persoanele sunt stresate. Stresul […] este o serie măsurabilă de evenimente fiziologice ale organismului, care implică creierul, aparatul hormonal, sistemul imunitar și multe alte organe“.

În mod natural, corpul și psihicul nostru sunt programate să răspundă stresului în mod automat, și un anumit nivel al factorilor stresori poate fi mobilizator. Problema este că trăim într-un mediu din ce în ce mai complex, care ne solicită în diferite roluri și suntem expuși la situații care nu au rezolvări imediate. Iar „ca să putem funcționa într-un astfel de mediu, nivelul de mobilizare a resurselor fizice și psihice rămâne ridicat pentru mult timp, mult mai mult decât corpul și psihicul nostru poate să susțină, și aici intervine ceea ce numim stres cronic“ ‒ completează psihologa Alina Uricec.

Simptomele stresului cronic apar la toate nivelurile – cognitiv, emoțional, fizic, comportamental și spiritual, deși e posibil ca o anumită persoană să nu experimenteze schimbări la toate aceste niveluri. Potențialele simptome includ: somatizări la nivel fizic – durere sau disconfort, insomnie sau, din contră, nevoie permanentă de somn, energie redusă, dificultăți de concentrare, modificări ale apetitului, creșterea consumului de alcool sau apelarea la alt tip de drog, modificări la nivelul răspunsului emoțional (prea multă emotivitate sau din control,  o lipsă a emoțiilor), retragere sau izolare socială.

Dacă experimentăm mai mult de trei dintre simptomele de mai sus, pentru o perioadă mai mare de timp, atunci se poate să ne confruntăm cu stres cronic. Lăsat netratat, stresul cronic poate duce la burnout, subliniază psihologa Alina Uricec.

Lucrezi într-un mediu stresant și toxic?

De altfel, pandemia Covid-19 a schimbat perspectiva locului de muncă, munca hybrid sau cea remote determinând nu numai valori crescute de anxietate și depresie, dar și apariția a ceea ce numim demisia silențioasă: lipsa implicării la birou. Date fiind acestea, dr. Murthy subliniază necesitatea schimbării opticii din partea angajatorilor, apreciind transformarea locurilor de muncă în motoare ale bunăstării.

Din ignoranță sau pentru că ne trăim viața pe pilot automat, riscăm să nu distingem dacă ne desfășurăm sau nu activitatea într-un loc de muncă toxic. Dr. Vivek Murthy ne ghidează în acest proces: „Atunci când cultura organizațională este lipsită de respect, de etică, este nonincluzivă sau dezgustătoare, ne arată că ne aflăm, fără niciun dubiu, într-un mediu toxic“. Iar acest lucru se simte, ori poate fi confirmat de către alți colegi, după cum afirmă Denis Stolle, un reprezentat al APA. Dr. Stolle avertizează că  aceste simptome se descarcă în afara programului, când  nu reușim să ne detașăm, să ne relaxăm, nu ne putem desprinde de atribuțiile pe care le avem, nu putem dormi etc.

℗PUBLICITATE



Amy Sullivan (Cleveland Clinic Neurological Institute) susține că semnale precum bătăi accelerate ale inimii, senzația de gură uscată, insomnia, anxietatea ori oboseala cronică sunt definitorii și ar merita să ne ridice semne de întrebare asupra mediului în care ne aflăm.

Diminuarea stresului nu suportă amânare

În astfel de situații, specialiștii în sănătatea mintală ne recomandă să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă. În egală măsură, ne îndeamnă să acționăm, pentru a face niște schimbări în viețile noastre. Spre exemplu, putem ieși din clădirea în care ne desfășurăm activitatea, putem merge la o scurtă plimbare, sau să ne bucurăm de cafea (ori de un ceai), sau, pur și simplu, putem să împărtășim gândurile și temerile unui coleg ce se află într-o situație similară.

Practicarea respirației conștiente, echilibrarea obiceiurilor alimentare, precum și alternarea exercițiilor fizice reprezintă alte pârghii de care ne putem agăța, pentru o mai mare acuitate a calității vieții. De asemenea, ne putem îndrepta către departamentele de HR, pentru a solicita organizarea unor ateliere sau cursuri susținute de psihologi și psihoterapeuți.

Dincolo de orice mediu în care ne-am găsi, este important să avem grijă de noi înșine și de ceilalți, precum și să comunicăm cu superiorii noștri, după cum afirmă Denis Stolle.

Psihoterapeuta Alina Uricec mai punctează: „Din punct de vedere al stilului de viață, ar mai fi important să urmărim care sunt comportamentele de grijă față de propria persoană – somn suficient, grijă pentru corp, timp pentru masă alături de familie, timp de calitate cu prietenii etc și, dacă identificăm că nu sunt, să le introducem în viețile noastre, chiar și în cantități mici“. Problema este că, uneori, aceste comportamente de grijă reprezintă pentru unele persoane un stres în plus și se leagă foarte mult de modul în care se valorizează pe ele însele. Și atunci, ajungem la următorul element – modul de gândire.

„Din punct de vedere psihologic, ar fi important să identificăm anumite elemente și anume – dacă avem tendințe de perfecționism, dacă avem o vedere pesimistă asupra lumii și asupra noastră, dacă avem nevoia să fim tot timpul în control, dacă nu știm să setăm limite și să spunem nu. Toate aceste aspecte, care țin de structura psihicului nostru, ne pot face să fim mai vulnerabili atunci când ne aflăm într-o situație dificilă de viață sau la locul de muncă și ar putea fi de folos să discutăm cu un psihoterapeut, pentru a flexibiliza modul în care ne raportăm la propria persoană și la anumite contexte de viață“ ‒ încheie Alina Uricec.

Ce pot face angajatorii?

Dr. Vivek Murthy vine în sprijinul angajatorilor și susține că, pentru a asigura un loc de muncă în care sănătatea mintală și bunăstarea să fie respectate, este nevoie de protecție, armonie, conexiune, comunitate și oportunitate de creștere. Aparent, pot părea banale și extrem de facil de pus în practică. Dar este destul de greu de recunoscut dacă avem aceste nevoi satisfăcute: dacă putem afirma răspicat că suntem apreciați și protejați, dacă ni se oferă incluziune, posibilitatea de a face stadii de formare și de mentorat, ori dacă avem flexibilitatea de a putea lucra de oriunde ne dorim etc.

În definitiv, este important de înțeles că locul de muncă este doar un job, iar noi suntem mai mult decât acea funcție, în acea instituție. Iar o privire de ansamblu, plină de conștientizare și curiozitate, ne-ar ajuta să ne valorizăm și să ne bucurăm mai mult de ceea ce reprezentăm, de fapt.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0