Într-o lume marcată de un ritm accelerat, hiperconectare și presiuni sociale din ce în ce mai rafinate, stresul a devenit mai mult decât o reacție adaptativă: este un stil de viață interiorizat. De la elevi de liceu, la angajați în corporații, părinți epuizați sau freelanceri în burnout, trăim într-un climat în care întrebarea „Ce faci?“ este adesea urmată de un oftat greu și răspunsul: „Sunt stresat.“
De ce apar vârfuri de stres chiar și în perioadele festive?
Deși sărbătorile sunt asociate cu familie, liniște și tradiție, ele vin adesea la pachet cu o presiune subtilă: să fim „fericiți“, „recunoscători“, „prezenți“, „perfecți“ în rolurile noastre. Pentru unii, aceste zile aduc reconectare și sens. Pentru alții, activează oboseala emoțională, conflictele relaționale sau sentimentul de singurătate.
Pregătirile, așteptările sociale, întâlnirile de familie și memoria emoțională a sărbătorilor din trecut pot transforma această perioadă într-un vârf de tensiune interiorizată. Tocmai de aceea, abordările realiste și blânde față de stres sunt mai valoroase decât oricând.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ce este stresul, de fapt?
În termeni științifici, stresul reprezintă răspunsul natural al organismului la o percepută amenințare – reală sau imaginară. Sistemul nervos autonom este activat, eliberând cortizol și adrenalină, hormonii care ne pregătesc pentru reacții de tipul „luptă, fugi sau îngheață“.
Pe termen scurt, acest mecanism este esențial pentru supraviețuire. Pe termen lung însă, expunerea cronică la stres duce la epuizare fiziologică și psihică, compromițând sistemul imunitar, calitatea somnului, echilibrul emoțional și chiar și relațiile de atașament.
Numeroase studii (de exemplu, Lazarus & Folkman, 1984; McEwen, 1998; Sapolsky, 2004) confirmă legătura dintre stresul cronic și afecțiuni precum anxietatea generalizată, depresia, tulburările cardiovasculare și sindromul de epuizare (burnout).
O carte altfel: Cum să învingi stresul, de James Withey
În acest context, vine ca o gură de aer proaspăt cartea Cum să învingi stresul (titlul original: How to Smash Stress), scrisă de britanicul James Withey, un autor care știe ce înseamnă stresul nu doar teoretic, ci și prin prisma propriei lupte cu depresia și anxietatea. Publicată în limba română de Pagina de Psihologie, cartea propune o abordare atipică și extrem de umană, condimentată cu umor și oferind empatie și soluții reale.
℗PUBLICITATE
Spre deosebire de literatura clasică de self-help, unde se insistă pe rutine stricte sau obiective „de performanță emoțională“, Withey adoptă un ton prietenos și vulnerabil, oferind 40 de strategii concrete, aplicabile în viața reală, care nu promit perfecțiune, ci supraviețuire psihologică cu sens.
Ce ne propune Withey?
Pe scurt, cartea este structurată în capitole ușor de parcurs, fiecare strategie pornind dintr-o observație sinceră: Nu tot ce este recomandat funcționează pentru toată lumea. De aceea, autorul încurajează flexibilitatea psihologică, concept validat științific în terapia acceptării și a angajamentului (ACT), considerată una dintre cele mai eficiente forme moderne de intervenție cognitiv-comportamentală.
Printre recomandările lui James Withey se regăsesc:
- Construirea propriei „truse de prim ajutor emoțional“.
- Cultivarea bucuriilor mici (un ceai bun, o rază de soare, un gest de blândețe).
- Refuzul de a internaliza presiunea perfecțiunii sau a productivității constante.
- Aplicarea regulii celor „3 P“: „Pot eu schimba asta?“; „Poate să mă ajute cineva?“; „Pot schimba perspectiva asupra situației?“.
- Și poate cel mai important: a cere ajutor nu e o dovadă de slăbiciune, ci un act de curaj radical.
Psihologie pentru viața reală
Cum să învingi stresul nu este doar o carte de citit, ci una de ținut aproape. Un companion pentru diminețile agitate, pentru serile în care gândurile nu se opresc, pentru momentele când ai nevoie de o voce care să nu (te) judece, ci să te însoțească. Într-o epocă în care autenticitatea începe să valoreze mai mult decât rețetele perfecte, această carte este o dovadă că umorul, sinceritatea și umanitatea pot fi forme de terapie în sine.
Concluzie: De la supraviețuire la reziliență
În final, Cum să învingi stresul este o lectură esențială pentru cititorii pasionați de psihologie ai zilelor noastre. Nu pentru că promite miracole, ci pentru că normalizează o realitate trăită de mulți: stresul este aici și nu e un eșec personal. Dar există modalități de a-l traversa cu mai multă claritate, mai multă blândețe și mai mult simț al umorului.
Stresul nu dispare dintr-odată. Dar poate deveni mai suportabil atunci când alegem să nu-l purtăm singuri.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
