Experiențele de psihoterapeut din aceste vremuri tulburi sunt tot mai complexe și mai provocatoare. Fiecare dintre clienții mei are propriile trăiri, iar ceea ce fac eu este să îl întâmpin pe fiecare acolo unde se află. Zilele trecute, am discutat cu o mămică singură. Este divorțată, tatăl copilului e plecat din țară, bunicii locuiesc în orașe diferite. Și îmi spunea că, la început, totul a părut simplu – avea mai mult timp de petrecut cu băiețelul ei, făceau împreună activități pe care nu apucau să le facă în mod normal, ea se simțea liniștită și se bucura de fiecare zi acasă. Doar că, odată cu fiecare săptămână care trecea, grijile începeau să apară. Se întreba speriată: „Ce s-ar întâmpla cu băiețelul meu, dacă m-aș îmbolnăvi? Cine va avea grijă de el? Cine îi va oferi suport, afecțiune, sprijin financiar?“ Și nu se referea doar la această perioadă, ci la ceea ce s-ar putea întâmpla cu ea oricând, pe parcursul vieții. Izolarea socială și pandemia COVID-19 au acționat ca un factor declanșator pentru ea, pentru sentimentul de nesiguranță pe care încerca să îl ascundă.
În urma ședinței respective, am căutat pe internet și am aflat mai multe astfel de povești – îngrijorări, experiențe dureroase, emoționante, încurajări din partea și pentru părinții care își cresc singuri copiii. O mămică spunea: „Pentru noi, părinții singuri, această situație este o atenționare: să fim pregătiți pentru ceea ce va urma!“ Pe site-ul Huffington Post, experții fac publice o serie de recomandări – de exemplu, pașii pe care părinții singuri ar putea să îi urmeze, pentru a se pregăti din timp pentru o situație nedorită, dar posibilă.
În primul rând, dacă aveți simptome de gravitate medie specifice contaminării cu COVID-19 (oboseală, tuse uscată, frisoane, dureri în gât, secreții nazale și/sau diaree), stați acasă, dar izolați-vă singur într-o cameră, dormiți singur, reduceți contactul cu copiii și purtați mască, fiecare, atunci când sunteți împreună. E important să dezinfectați suprafețele des utilizate și să vă spălați cât mai des pe mâini (sfaturi date de dr. Sachin Nagrani).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Important este să apelați la ajutor (rude, prieteni), atunci când vă simțiți epuizați
Concepeți un plan de urgență și gândiți-vă la o persoană care să preia la nevoie responsabilitatea îngrijirii copilului în locul dumneavoastră (un tutore). Cu siguranță, este greu, dureros; poate, de nesuportat să faceți acest lucru. Și este de înțeles, e ceva uman. Încercați să nu treceți prin acest proces de unul singur, așadar apelați la suportul emoțional al unei persoane de încredere – un prieten, un membru al familiei sau un consilier, un psihoterapeut. Nu este ușor, dar este necesar. Iar după ce veți face acest lucru, veți fi mai liniștit, știind că ați asigurat bunăstarea copilului dumneavoastră.
Și, în timp ce vă gândiți la această persoană, luați în calcul câteva aspecte:
℗PUBLICITATE
- Proximitatea geografică. Alegerea acestei persoane îi va permite copilului meu să rămână într-un spațiu familiar lui, să păstreze legătura cu prietenii, colegii și comunitatea în care a crescut, pentru a putea apela, în caz de nevoie, la suportul lor?
- Imperfecțiunea umană. Acceptați faptul că nu există o persoană perfectă și gândiți-vă la cineva care i-ar oferi răbdare, afecțiune și căldură copilului dumneavoastră.
- Chestiunile juridice. Ocupați-vă de tot ceea ce înseamnă documente de natură legală și financiară. Pentru a face acest lucru, recomandat ar fi să consultați un avocat.
- Îngrijirea sănătății. Nu în ultimul rând, în tot acest proces, ocupați-vă de sănătatea dumneavoastră emoțională.
Pentru a vă apăra psiho-emoțional, mintea dumneavoastră – la fel ca a oricărei persoane care are în față un posibil eveniment dureros – poate încerca să vă protejeze. Și începe prin a nega posibilitatea producerii evenimentului nedorit („Nu mi se poate întâmpla mie așa ceva!“), prin a ne spune că nu e sănătos să gândim negativist ori să catastrofăm. Dar aici nu vorbim despre catastrofare, ci despre o gândire realistă. Despre a analiza toate posibilitățile, a vă gândi la un plan de siguranță și a nu vă lăsa luați prin surprindere. Deși dureroasă, o pregătire de acest fel este o acțiune matură, de prevenție.
În cele din urmă, concentrați-vă pe ceea ce puteți controla într-o astfel de situație: menținerea copiilor dvs. cât mai în siguranță și prioritizarea propriei practici de îngrijire și sănătate. Asta înseamnă să vă asigurați că vă odihniți, că mâncați bine, că vă faceți exerciții fizice și că vă spălați pe mâini.
În ceea ce privește factorii și evenimentele pe care nu le puteți controla –în caz că vă simțiți izolați și tensionați din punct de vedere financiar sau din cauza unei eventuale contaminări – acceptarea sentimentelor de frică, anxietate și neliniște este ceea ce putem face cu toții, în astfel de situații. Reamintiți-vă că ceea ce se întâmplă este temporar și încercați să găsiți confort în a conștientizarea faptului că trecem împreună prin aceste momente grele de incertitudine. Orice comportament „de siguranță“ am face, acesta ne-ar da un oarecare sentiment de siguranță pe termen scurt, ducând în timp doar la intensificarea sentimentelor de frică și neliniște. Siguranța vine din noi – din felul în care avem încredere în resursele noastre și din relația cu Divinitatea.
Două citate care mie îmi dau mare încredere sunt: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!“, Ieremia 31:3 (Biblia, Vechiul Testament), împreună cu „Și iată, Eu sunt cu voi, în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Evanghelia Apostolului Matei 28:19).
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
