skip to Main Content

Cititorii întreabă: Cum îi traduc unui copil de 4 ani conceptul de „moarte“?

Am ales să scriu astăzi despre un subiect despre care sunt adesea întrebată de către părinţi, şi anume: cum şi ce le spunem copiilor, atunci când pierdem pe cineva drag în familie. Pe adresa redacţiei (www.paginadepsihologie.ro) a sosit şi o scrisoare pe acest subiect. Iată mai jos câteva frânturi din scrisoare: „Fiica mea nu și-a cunoscut bunicul. A avut parte,…

Prezența conștientă între alegeri asumate și regrete

Într-una dintre acele "găuri negre" ale existenței, una din multele prin care trecem, majoritatea dintre noi, am avut norocul ca un suflet drag mie să îmi împrumute o carte extraordinară, The top 5 regrets of the dying - Bronnie Ware. Dacă nu m-ar fi fascinat și intrigat mereu poziția necruțătoare a morții în fața umilei mele rezistențe humanoide, probabil că…

Cu capul sub plapumă

Este ora 11 noaptea iar eu mă plimb prin casă în pijama și strig: ești aici? Vocea nu îmi aparține în totalitate. Parcă aș recita o poezie învățată pe de rost, fără să îi înțeleg sensul. Inima îmi bate să îmi spargă pieptul și încerc din răsputeri să nu fug să mă ascund sub plapumă. Știu că, doar ținând capul sub învelișul alb și…

Adevărata comunicare – o provocare în îngrijirea paliativă

Comunicarea este cea mai uzitată manevră de către membrii echipei de îngrijiri paliative. Se vorbeşte mult despre comunicare în paliaţie, parcă mereu e ceva nespus, poate nu totul se poate spune. Subtitlul acestei lucrări ar putea fi „Cuvânt şi tăcere în Hospice”, pentru că uneori ele merg de mână şi e nevoie să trecem cu măsura potrivită de la una…

Viața e pe zile

Din întâlnirea lui Oscar şi Tanti Roz (scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt şi regizată de Chris Simion) aflăm, o dată în plus, că suntem chemaţi să privim fiecare zi ca şi cum am vedea-o pentru prima dată. E o lecţie care ni se predă necontenit şi pe care o uităm în defavoarea noastră. E un mesaj pe care Hospice-ul ni-l reaminteşte,…

Taina suferinţei – narativul unei însoţiri psihologice în paliaţie

[cs_spacer cs_spacer_height="1"] În suferinţa oncologică şi mai ales în fazele ei terminale, când ştiinţa medicală îşi demonstrează neputinţele ei, când nici unul dintre oameni şi nimic din ceea ce înseamnă leac omenesc nu îi mai poate schimba deznodământul vieţii, cel suferind se află într-un dialog tainic cu Dumnezeu. - (Pr. Porfirie) [cs_spacer cs_spacer_height="1"] În această grilă de păstrare a tainei s-a…

Moartea, această mare necunoscută dureroasă…

O soră. O bunică. Un bunic. Un unchi. Un accident. O boală necruțătoare. Bătrânețe. Alegere. Și eu, un copil în căutare de sens pentru tot acest “spațiu”: între viață și moarte, între mine și ceilalți, între gânduri și emoții, între credință și deznădejde, între ceea ce se poate numi și ceea ce nu, între propria durere și durerea adulților din…

Doliul, pași spre vindecare (partea a 2-a)

(click aici pentru prima parte a articolului) Să fii vulnerabil, este omenesc. Vor fi nenumărate momente de regrete. Imagini și frânturi de discuții pe care, dacă ai putea da timpul înapoi, le-ai schimba: certuri, răbufniri, plecări pe ușă fără un cuvânt. Cei dragi ne-au iertat; dar noi putem oare să ne iertăm? Ia o hârtie și așterne-ți pe ea gândurile.…

Doliul, pași spre vindecare

Fie ne așteptăm, fie nu, vestea cade ca un trăsnet – a murit, nu mai e, s-a dus, s-a stins. Înghețăm, izbucnim în plâns. Căutăm frenetic telefonul și cu voce tremurândă îi anunțăm pe cei apropiați. Apoi amorțim – începem pregătirile pentru înmormântare, rude și prieteni ne înconjoară, plâng cu noi, ne îmbrățișează, ne consolează. Tot acest iureș durează căteva…

Close search
Back To Top
×Close search
Caută