skip to Main Content

A ierta – slăbiciune sau curaj?

Momentele de revelație, care trezesc mintea și ne determină să ne privim pe noi înșine dintr-o perspectivă nouă sunt prețioase și rareori accidentale. De cele mai multe ori e nevoie de o criză, un blocaj sau un conflict pentru a ne confrunta cu zonele lumii interioare pe care le ținem acoperite. De aceea, evenimentele neiertate pot rămâne îngropate în noi…

Pachetul de cărți de joc

“Pacientul nu vine la psiholog pentru a-și rezolva o problemă ci pentru a-și îndepărta ceva ce-l încurcă să-și rezolve problema.” Am 40 de ani şi sunt un bărbat divorţat. Am cunoscut o femeie care mi-a plăcut din primul moment, nu ştiu ce m-a atras la ea, poate zâmbetul uşor trist, poate privirea curioasă şi uşor inocentă, poate mâinile ca nişte…

Magia vindecării copilului interior cu ajutorul relațiilor

De ceva timp – câțiva ani - lucrez cu vindecarea copilului interior și cu integrarea trecutului. Acum după atâta experimentare am ajuns la momentul când cred că pot vindeca acest copil ca să-mi integrez trecutul, sinele pierdut. Și pentru că atunci când te întrebi universul îți răspunde, sunt câteva luni de când am intrat profund în acest proces cu ajutorul…

Doliul, pași spre vindecare (partea a 3-a)

(click aici pentru partea a 2-a a articolului) Stă în puterea voastră să mergeți zâmbind, cu dragoste, mai departe. Preocupați fiind de durerea voastră, de cei morți, veți uita și îi veți neglija pe cei vii. Un caz particular în această situație, îl reprezintă prezența și implicarea copiilor în procesul pierderii (morții celor dragi). Există studii care arată că un…

Doliul, pași spre vindecare (partea a 2-a)

(click aici pentru prima parte a articolului) Să fii vulnerabil, este omenesc. Vor fi nenumărate momente de regrete. Imagini și frânturi de discuții pe care, dacă ai putea da timpul înapoi, le-ai schimba: certuri, răbufniri, plecări pe ușă fără un cuvânt. Cei dragi ne-au iertat; dar noi putem oare să ne iertăm? Ia o hârtie și așterne-ți pe ea gândurile.…

Doliul, pași spre vindecare

Fie ne așteptăm, fie nu, vestea cade ca un trăsnet – a murit, nu mai e, s-a dus, s-a stins. Înghețăm, izbucnim în plâns. Căutăm frenetic telefonul și cu voce tremurândă îi anunțăm pe cei apropiați. Apoi amorțim – începem pregătirile pentru înmormântare, rude și prieteni ne înconjoară, plâng cu noi, ne îmbrățișează, ne consolează. Tot acest iureș durează căteva…

Close search
Back To Top
×Close search
Caută