Legătura dintre mamă și copil este una indestructibilă. Ea se creează încă din pântece și are o valabilitate nelimitată, chiar și dincolo de moarte. Ea nu implică condiții, formule matematice sau alte elemente, ci este compusă din dragoste și foarte multă grijă.
De cealaltă baricadă, copilul simte, se dezvoltă și își trasează viața, în funcție de afecțiunea pe care a primit-o de la părinți.
Se spune că mama este doar una și această primă legătură pe care o dezvoltăm reprezintă baza emoțională pentru toate celelalte relații pe care le dezvoltăm, de-a lungul vieții.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Căldura, bunătatea, blândețea și disponibilitatea necondiționată sunt doar câteva atribute care ne rămân înmagazinate în minte și în suflet, atunci când definim trăsături comune ale maternității.
Conexiunea dintre mamă și copil este, însă, bidirecțională, aceștia simțind, instinctiv, atunci când celălalt nu este bine, și, chiar dacă am putea crede că aceste sentimente sunt mai puternice atunci când copilul este mic, realitatea ne arată că legătura cu mama este una cu un ecou și o valabilitate nelimitată.
Pentru a exemplifica cele descrise mai sus, cea mai recentă lecție de viață vine de la imaginea (ce a făcut înconjurul lumii) ce ilustrează un bărbat palestinian (din orașul Beit Awa, Cisiordania), în vârstă de treizeci de ani, care este văzut escaladând un zid de spital pentru a-și lua la revedere de la mama sa, infectată cu noul coronavirus. Întrucât protocoalele medicale nu permit, în aceste vremuri, vizite ale aparținătorilor în spitale, tânărul a găsit o soluție neașteptată, alegând să o facă de la fereastră salonului de la Terapia Intensivă a Spitalului Hebron.
Potrivit site-ului de știri india.com, femeia suferea de leucemie și, între timp, contactase și Covid-19, însă, fiul cel mic al acesteia a refuzat, cu vehemență, ideea de a nu-și putea vedea mama, cu atât mai mult cu cât știa că starea sa nu era una favorabilă.
℗PUBLICITATE
Scena s-a repetat timp de o săptămână, timp în care fiul o privea de la geam și cobora doar în momentul în care era sigur că mama sa a adormit. Pe data de 16 iulie, aceștia și-au luat rămas bun de la distanță, despărțiți de geamul salonului.
Gestul lui Jihad Al-Suwaiti este unul sfâșietor și reliefează puterea infinită pe care relația părinte-copil o are în viețile noastre.
The son of a Palestinian woman who was infected with COVID-19 climbed up to her hospital room to sit and see his mother every night until she passed away. pic.twitter.com/31wCCNYPbs— Mohamad Safa (@mhdksafa) July 18, 2020
Oricât de mici sau mari am fi, nu suntem niciodată pregătiți să pierdem părinți, chiar dacă, la nivel conștient, știm că acesta este cursul natural al vieții, și că, inevitabil, vom ajunge să trecem prin astfel de momente.
Cu toate acestea, este important ca lecțiile de viață ale altor persoane să ne fie exemple pe care să le putem pune în aplicare pentru a repara și îndrepta ceva în ale noastre. Timpul este unul dintre elementele pe care le considerăm, adesea, irelevante, în prima parte a vieții. Cu trecerea lui, îi reconsiderăm valența și, vrem să-l oprim în loc, pentru a ne bucura, mai mult, de tinerețe, dar și de părinți.
Realizăm, tardiv, că nu i-am mai sunat, nu i-am mai văzut, nu am mai stat de vorbă cu ei, și am face orice pentru a da timpul înapoi. Regretele, după pierderea unui părinte, își fac apariția fără menajamente și sunt extrem de ascuțite.
De aceea, pentru că viața, în prezent, este o loterie, al cărei sfârșit nu îl putem prognoza, este important să ne facem timp și pentru cei dragi, pe care-i lăsăm mereu în coada listei de apeluri și vizite urgente pe care le avem de făcut zilnic. Să nu uităm de oamenii care ne-au clădit, ne-au îndrumat pașii și ne-au modelat în cei ce suntem astăzi și să le arătăm, ori de câte ori avem ocazia, cât de importanți sunt pentru noi, până când nu este prea târziu.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
