Când spunem China, ne gândim la unul dintre cele mai dezvoltate state din lume, locul de unde se dă tonul în materie de tehnologie, comunism și dimensiunea crescută a calității vieții.
Pe acest tărâm fascinant, există o zonă în care matriarhatul este încă la putere. Potrivit site-ului vice.com, cei din etnia Mosuo trăiesc la poalele lanțului muntos Himalaya, practicând budismul tibetan și fiind recunoscuți pentru aranjamentul lor familial „altfel“.
Pe scurt, rolul principal în cadrul căminului îl are femeia, iar acesta se moștenește din generație în generație, decizia luând-o bunica, în calitate de cap al familiei. Mai puțin tradițional este ceea ce oamenii de aici numesc „căsătorii ambulante“, prin care femeile au voie să aibă atâția parteneri câți își doresc, până ajung să se decidă asupra unuia singur.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Copiii locuiesc împreună cu bunicile, în casele acestora, până devin adulți. Rolul tatălui e omis cu desăvârșire, deși, informal, tații se pot implica, dacă doresc. După ce împlinesc vârsta de treisprezece ani, fetele primesc camere proprii în „The Flower House“. Din acest moment, băieții au voie să le viziteze, pentru a iniția așa-zisele „căsătorii ambulante“. Merită menționat că își fac apariția seara, iar în dimineața următoare se întorc la familiile de baștină.
Pe vremuri, exista chiar un pod unde aceste căsnicii ambulante începeau să prindă contur cu pași timizi. În prezent, acesta nu mai are același „statut“, devenind un simplu loc de pelerinaj.
Rolul bărbatului în matriarhat
În această zonă, bărbații nu simt aceeași presiune precum cei din metropole (unde sunt nevoiți să performeze continuu, pentru a avea statut), revenindu-le atribuții casnice limitate. Cetățenii etniei Mosuo nu-și părăsesc casele părintești, iar unchii și frații soțiilor lor preiau rolul de tată în cămin. Cu toate acestea, femeia este cea datoare să asigure bunăstarea casei.
Partea masculină a acestei zone geografice este mulțumită de poziția lor socială; în marea majoritate, bărbații le plimbă pe fete cu bărcile, iar când vor să încerce „căsătoriile ambulante“, se retrag pe marginea lacului, pe lângă pajiști. Aceștia merg în camerele fetelor, iar mamele celor de pe urmă se prefac că nu aud când tinerele sunt vizitate și nici nu interferează cu intimitatea lor.
Există și seri dansante, pe parcursul cărora sunt organizate mai multe întruniri, unde tinerii se lasă purtați de ritmurile muzicale, pot consuma băuturi alcoolice și se bucură unii de ceilalți. Social, există chiar un „limbaj“ comun al atracției: când doresc să cunoască mai bine o persoană, este suficient s-o gâdile în palmă de trei ori, pentru a-și puncta intenția.
Majoritatea celor din comunitate sunt, în prezent, monogami, dar trecutul lor arată că a avea mai mulți iubiți sau iubite nu era considerat un sport extrem. Ca elemente pozitive sociale, aici rata divorțurilor este scăzută, nu există etichetarea de promiscuitate în rândul femeilor, stereotipiile nu-și au locul, iar dragostea e catalogată drept ceva trecător, numitorul comun fiind reprezentat de egalitatea de gen.
Aprovizionarea familiei este încă realizată în cadrul gospodăriei, locuitorii bazându-se pe producerea propriilor alimente, dat fiind faptul că veniturile anuale nu se ridică la mai mult de 200$, iar conceptul de supermarket este unul destul de nou.
Piramida aranjamentului familial
Bunicile au grijă de copii, dar văd și de creșterea animalelor ori de gătit. Mamele fac, și ele, parte din viețile propriilor copii, însă și din cele ale altor membri ai familiei, fiind responsabile inclusiv cu munca agricolă. Independența le este „asigurată“ de eforturile asidue pe care le fac, activitățile meșteșugești ocupând adesea un loc fruntaș printre preocupările localnicelor.
Una dintre cele mai cunoscute femei din această zonă este chiar Azi Duzima (face parte din Guvern și ocupă, în același timp, un loc de cinste în comunitate), care creează obiecte vestimentare ce sunt comercializate în toată lumea. Aceasta susține, cu părere de rău, că tinerii din ziua de astăzi nu mai sunt interesați de moștenirea tradițională. Totodată, subliniază că femeile localnice sunt fericite, însă și obosite. Cât privește preferințele vestimentare, potrivit acesteia, senioarele sunt adeptele hainelor închise la culoare, femeile mature preferă culorile neutre, iar fetele sunt interesate de tot ce e multicolor.
Politica joacă un rol important, regimul comunist fiind extrem de pronunțat în cultura și în viziunea persoanelor trecute de o anumită vârstă.
Tinerii și perspectivele de viitor
Tinerii au o viziune ancorată în realitatea din afara zonei geografice în care se află, având telefoane și gadgeturi inteligente, ascultând muzică pop, folosind produse de machiaj și visând, totodată, la un trai în doi, așa cum se poartă în celelalte țări civilizate. De altfel, 80% dintre ei au ales să părăsească tărâmul natal și să se mute în orașe mari, trăindu-și viața în comun.
Declinul tradițiilor e iminent, cu atât mai mult cu cât regiunea urmează să fie asaltată de turiști, dar și de hoteluri, supermarketuri și elemente ce țin de infrastructură. Cu toate acestea, e destul de greu ca aranjamentul familial local să fie redus dramatic, fiind atât de bine împământenit. O lecție de învățat, de apreciat și, mai ales, de introspectat.